Osteosarcomul este un tip de tumoră malignă ce afectează osul, reprezentând o reală problemă de sănătate, deoarece apariția lui se află în plină creștere în rândul populației. Este important ca medicul să cunoască toate trăsăturile caracterului malign pentru a realiza un diagnostic cert, întrucât această patologie se poate întâlni la orice vârstă, rasă sau sex. Studiile recente au arătat, însă, că există o predispoziție genetică în formarea acestor tumori, respectiv mutațiile survenite la nivelul anumitor gene, cel mai des incriminată fiind gena p53, localizată în cromozomul 17. Rolul ei este de a inhiba multiplicarea anormală a celulelor neoplazice, astfel că inactivarea ei determină mai mult de jumătate din cancerele umane. De asemenea, anumite boli genetice, precum retinoblastomul sau sindromul Rothmund-Thomson sunt considerate ca fiind stări favorizante pentru apariția osteosarcomului.

Tabloul clinic în osteosarcom

   În cele mai multe cazuri, osteosarcomul afectează vârstele tinere, copiii și adolescenții. Semnul cardinal este durerea, care se amplifică treptat, în cazurile incipiente. Pe măsură ce boala avansează, durerea devine permanentă, atunci când metastazează. Un sfert dintre copiii cu osteosarcom acuză dureri nocturne în jurul genunchiului, semn patognomonic și cu importanță diagnostică. Durerea provine de la faptul că osteoidul anormal este localizat în această zonă, sau la femur, în metafiza distală.

  Tumora este asemănată cu carnea de pește, de culoare gri, având hemoragii, zone necrotice și plaje condroide. În tipurile condensate, aspectul este de marmură. Histologic, apare osteoidul patognomonic format de osteoblaștii anormali, tumora clasificându-se astfel în funcție de etapa de diviziune blastică a celulelor și de frecvența mitozelor în: osteosarcomul osteoblastic, condroblastic, fibroblastic, teleangiectatic și mixoid.

   Alte simptome clinice sunt constituite de tumefacția, roșeața sau fractura spontană a osului afectat de tumoră.

Investigațiile paraclinice în osteosarcom

   De primă intenție este examenul radiologic, ce orientează diagnosticul în privința naturii maligne.  Aceasta oferă informații despre contur, localizare, sau despre reacția periostală. Aspectul tumorii este heterogen, cele mai des întâlnite fiind leziunile osteolitice sau osteocondensate, care sunt agresive, lungi și neregulate, uneori având capacitatea de a infiltra țesuturile moi. Triunghiul Codman este reprezentat de reacția periostală, specifică sarcomului. Din punct de vedere radiologic, se evidențiază formele centrale și periferice. În completarea radiologiei vin examenul CT, eventual și RMN, pentru situațiile în care tumora trece de limita osoasă și ajunge în alte organe. Scintigrafia este o altă metodă imagistică precisă, cu rol în depistarea cu acuratețe a metsastazelor.

   Ca formă particulară, osteosarcomul parosteal este întâlnit începând cu decada a doua de viață, la adultul tânăr. Acesta afectează zona metafizo-diafizară, în mai mult de 60% dintre situații aflându-se la nivelul părții distale a femurului sau a tibiei proximale. Pe radiografie se descrie o formă neomogenă, aciformă sau policiclică, având baza sesilă de implantare și care nu prezintă reacție periostală.

   Etapa finală în diagnosticul de certitudine al osteosarcomului este biopsia, care trebuie efectuată numai după evaluarea clinică și imagistică. Aceasta poate să fie cu ac fin sau excizională/incizională, preferată fiind calea de abordare directă și longitudinală.

   Analizele de laborator sunt nespecifice, observându-se o creștere ușoară a VSH-ului sau a fosfatazei alcaline în tipurile osteoblastice.

   Mai multe detalii legate de imagistica osteosarcomului se găsesc aici

Liniile de tratament pentru osteosarcom

   Tratamentul de elecție pentru neoplasmul osos rămâne cel chirurgical, însă medicul trebuie să aibă o perspectivă complexă asupra bolii, ce depinde de tipul histopatologic și de gradul de diferențiere ce influențează totodată prognosticul pacientului. Actul operator se înfăptuiește prin metoda rezecției lărgite de tip oncologic, urmată de reconstrucție cu proteze modulare, artrodeză, plastie rotațională van Nes, iar în cazuri avansate se recurge la amputație sau dezarticulație.

   Dacă tumora este însă inoperabilă, cu metastaze pulomnare sau cu invazie în țesutul adiacent, se apelează la radioterapie. De asemenea, o altă opțiune terapeutică este  chimioterapia neoadjuvantă, care micșorează riscul apariției metastazelor până la momentul intervenției chirurgicale. Răspunsul la această linie de tratament determină și ea evoluția bolii neoplazice. Dacă doriți să aflați mai multe lucruri interesante despre bolile oaselor, puteți accesa secțiunea dedicată acestora, dați click aici

   În concluzie, ca orice leziune malignă, osteosarcomul poate avea traiectul schimbat cu ajutorul depistării precoce și implicit a tratamentului inițiat devreme, întrucât speranța de viață crește semnificativ datorită noilor opțiuni terapeutice, care au scopul de a evita amputarea membrului respectiv, obținându-se astfel un rezultat psihic deosebit de important pentru pacient.

   sursă foto: https://www.wikidoc.org/index.php/File:Osteosarcoma-distal-femur_(2).jpg