Zynquista 200 mg- Prospect Medicament

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zynquista

Zynquista 200 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat de Zynquista conține ca substanță activă sotagliflozin 200 mg. Substanța activă din Zynquista, sotagliflozinul, acționează blocând activitatea a două proteine numite transportori de glucoza (SGLT1 și SGLT2), care se găsesc în intestine și rinichi. Blocând activitatea SGLT1 în intestin, sotagliflozinul întârzie absorbția glucozei în sânge după o masă. În rinichi, sotagliflozinul blochează SGLT2, implicat în oprirea trecerii glucozei din sânge în urină.

2. Indicații și contraindicații

Zynquista este indicat ca tratament adjuvant terapiei cu insulină, pentru îmbunătățirea controlului glicemic la adulții cu diabet zaharat de tip 1 și indice de masă corporală (IMC) ≥ 27 kg/m2 , în cazul cărora nu s-a obținut controlul glicemic adecvat, cu un tratament optim cu insulină.

Acest medicament nu este indicat a fi administrat la pacienții cunoscuți cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați anterior.

3. Reacții adverse și supradozaj

Cea mai frecventă reacție adversă (care poate afecta mai mult de 1 persoană din 10) asociată cu administrarea de Zynquista este infecția genitală la femei.

Alte reacții adverse frecvent raportate ( care por afecta până la 1 din 10 persoane) sunt: cetoacidoza diabetică, diareea și infecțiile genitale la bărbați.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Cetoacidoză diabetică

Inhibitorii co-transportorului 2 sodiu-glucoză (SGLT2) trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu risc crescut de cetoacidoză diabetică. În studiile clinice (date cumulate din 2 studii placebo-controlate, cu durata de 52 săptămâni) efectuate cu sotagliflozin, incidența cetoacidozei diabetice a fost mai mare în grupul de tratament cu sotagliflozin, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo.

Gestionarea riscului de cetoacidoză diabetică

Riscul de cetoacidoză diabetică trebuie luat în considerare în cazul unor simptome nespecifice, cum sunt greață, vărsături, anorexie, dureri abdominale, sete pronunțată, dificultăți de respirație, confuzie, fatigabilitate neobișnuită sau somnolență. Este posibil ca reacțiile adverse care apar la administrarea de sotagliflozin să fie similare cu simptomele manifestate în cadrul cetoacidozei diabetice. Dacă apar aceste simptome, pacienții trebuie evaluați imediat pentru cetoacidoză diabetică, prin determinarea valorii corpilor cetonici urinari sau sanguini, indiferent de valoarea glicemiei. Episoadele de cetoacidoză diabetică care apar în timpul utilizării sotagliflozinului pot fi atipice, fără ca pacienții să aibă valori ale glicemiei atât de mari pe cât este de așteptat.

În timpul tratamentului cu sotagliflozin
  • Pacientul trebuie să rămână cu dozele optime de insulină
  • Atunci când este necesară prevenția apariției hipoglicemiei, scăderea dozelor de insulină trebuie efectuată cu precauție, pentru a evita cetoza și cetoacidoza diabetică
  • A se lua în considerare întreruperea administrării de sotagliflozin dacă nu se poate obține o insulinizare adecvată cu ajutorul tratamentului
  • La pacienții spitalizați pentru proceduri chirurgicale majore sau cu afecțiuni medicale acute grave, trebuie oprit tratamentul cu sotagliflozin.
Insuficiență renală

Sotagliflozinul nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență renală severă, boală renală în stadiu terminal sau la pacienții cărora li se efectuează ședințe de dializă, deoarece nu a fost studiat la acești pacienți.

Insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică moderată și severă, experiența provenită din studiile clinice este limitată. Nu se recomandă administrarea sotagliflozinului la pacienții cu insuficiență hepatică moderată și severă, deoarece expunerea la sotagliflozin este crescută la această grupă de pacienți.

Hipotensiune arterială/depleție volemică

Pe baza modului de acțiune al inhibitorilor co-tranportorului 2 sodiu-glucoză (SGLT-2), prin creșterea excreției urinare de glucoză, sotagliflozinul induce diureză osmotică, care poate scădea volumul intravascular și determina scăderea tensiunii arterialeDupă inițierea administrării de sotagliflozin, poate apărea hipotensiune arterială simptomatică, mai ales la pacienți cu insuficiență renală, vârstnici, la pacienți cu hipotensiune arterială sistolică și la pacienți tratați cu diuretice. Înainte de inițierea tratamentului cu sotagliflozin, trebuie evaluată contracția volemică și statusul volemic trebuie corectat, dacă este indicat.

După inițierea tratamentului, pacienții trebuie monitorizați pentru apariția semnelor și simptomelor hipotensiunii arteriale. În cazul unor afecțiuni care pot determina pierdere volemică (de exemplu afecțiuni gastro-intestinale), se recomandă monitorizare atentă a statusului volemic (de exemplu examinare fizică, determinare a tensiunii arteriale, teste de laborator, inclusiv determinarea hematocritului) și a electroliților la pacienții tratați cu sotagliflozin. Trebuie luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu sotagliflozin până la
corecția depleției volemice.

Infecții micotice genitale

În concordanță cu mecanismul de inhibare a SGLT2, cu creșterea excreției urinare de glucoză, sotagliflozinul crește riscul infecțiilor micotice genitale, după cum este raportat în cadrul studiilor clinice. Pacienții cu antecedente de infecții micotice genitale cronice sau recurente sunt mai predispuși la apariția de infecții micotice genitale. Pacienții trebuie monitorizați și tratați corespunzător.

Infecții ale tractului urinar

Trebuie luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu sotagliflozin, atunci când sunt tratate pielonefritele și cazurile de urosepsis.

Pacienți vârstnici

Vârstnicii pot avea un risc mai mare de depleție volemică.

Investigații de laborator ale urinei

Din cauza mecanismului său de acțiune, pacienții tratați cu sotagliflozin vor avea test de urină pozitiv pentru glucoză.

5. Doze și mod de administrare

Tratamentul cu Zynquista trebuie inițiat și supravegheat de către un medic cu experiență în abordarea terapeutică a diabetului zaharat de tip 1.

Doze

Doza recomandată este de 200 mg sotagliflozin, administrată o dată pe zi, înainte de prima masă din zi. După cel puțin trei luni, dacă este necesar un control glicemic suplimentar, la pacienții care tolerează doza de 200 mg sotagliflozin, aceasta poate fi crescută la 400 mg, administrată o dată pe zi.

Sotagliflozinul trebuie administrat numai ca adjuvant al terapiei cu insulină. Pentru a evita apariția hipoglicemiei atunci când se administrează prima doză de sotagliflozin, poate fi luată în considerare o scădere cu 20% a primei doze de insulină prandială administrată în bolus.

Dozele ulterioare administrate în bolus trebuie ajustate individual, în funcție de valorile glicemiei. Nu se recomandă scăderea dozei de insulină bazală atunci când se inițiază tratamentul cu sotagliflozin. Ulterior, dozele de insulină bazală trebuie ajustate în funcție de valorile glicemiei. Atunci când este necesar, scăderea dozei de insulină trebuie efectuată cu precauție, pentru a evita cetoza și cetoacidoza diabetică.

Monitorizarea corpilor cetonici în timpul tratamentului

În timpul perioadei inițiale, de una-două săptămâni până la tratamentul cu sotagliflozin, corpii cetonici trebuie monitorizați în mod regulat. După inițierea tratamentului, frecvența determinării valorilor corpilor cetonici (fie sanguini, fie urinari) trebuie individualizată, în funcție de stilul de viață al pacientului și/sau de factorii de risc.

Doze omise

Dacă este omisă o doză, trebuie administrată de îndată ce pacientul își amintește de doza uitată. Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeași zi.

Vârstnici

Nu este recomandată ajustarea dozei în funcție de vârstă. La pacienții cu vârsta de 65 de ani și peste, trebuie luate în considerare funcția renală și un risc crescut de depleție volemică.Din cauza experienței terapeutice limitate la pacienții cu vârsta de 75 de ani și peste, nu este recomandată inițierea tratamentului cu sotagliflozin.

Insuficiență renală

Se recomandă evaluarea funcției renale înainte de inițierea tratamentului cu sotagliflozin și, ulterior, în mod periodic.

Insuficiență hepatică

Nu se recomandă ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară. Utilizarea sotagliflozinului nu este recomandată la pacienții cu insuficiență hepatică moderată și severă.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea sotagliflozinului la copii și adolescenți nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Acest medicament se administrează pe cale orală. Sotagliflozinul trebuie administrat o dată pe zi, înainte de prima masă din zi.

6. Alte informații

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informații referitoare la siguranță. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!