Zona zoster

Zona zoster reprezintă o erupție dureroasă localizată la nivelul pielii, care apare în condițiile reactivării virusului varicelo-zosterian. Zona zoster afectează cel mai frecvent persoane cu vârste de peste 60 de ani, la copii și adulți fiind mai rar întâlnită. Denumirea de zona zoster provine din limba latină unde este folosită cu sensul de  centură, lucru care indică distribuția sub formă de bandă a erupției.

Cauze

Zona zoster este determinată de virusul varicelo-zosterian, virus care determină frecvent în perioada copilăriei varicelă. Virusul varicelo-zosterian face parte din familia Herpesvirusuri. El este înrudit cu virusurile Herpes simplex 1 și 2 care determină clasic herpesul labial, respectiv genital. După infecția primară, virusul se localizează la nivelul rădăcinilor senzitive ale nervilor, unde rămâne în stare dormantă o perioadă variabilă de timp. În anumite condiții, cum ar fi: stress, imunosupresie, boli neoplazice, sarcină, virusul se poate reactiva. După reactivare, ia calea fibrelor senzitive și ajunge până la nivelul tegumentului unde determină o erupție caracteristică.

Transmitere

Zona zoster nu se poate transmite de la o persoana la alta. În schimb, virusul varicelo-zosterian poate ajunge la o persoană care nu a avut niciun contact anterior cu acest virus producând varicela. Transmiterea se face prin contact direct cu lichidul infecțios de la nivelul erupțiilor cutanate.

Simptome

Manifestările clinice care apar în zona zoster se împart în 3 categorii:
1.manifestări preeruptive (nevralgia preherpetică)
2.manifestări eruptive acute
3.manifestări cronice
Printre simptomele inițiale trebuie menționate: oboseală, cefalee, sensibilitate la lumină și simptome asemănătoare unei stări gripale. Inițial în dermatomul afectat apare o senzație de arsură și durere intensă, urmată la 2-7 zile de apariția erupției veziculare tipice. Apare de asemenea și limfadenopatie regională. Apoi veziculele se sparg și iau naștere ulcerații de dimensiuni mici care vor fi acoperite ulterior de o crustă.

Dispariția lor se produce în maxim 30 de zile de la debut, dar durerea poate persista în anumite situații chiar și după dispariția erupției. Afectarea este de obicei unilaterală, deși uneori sunt implicate mai multe dermatoame. Se apreciază că erupția din zona zoster este mai dureroasă decât cea din varicelă, dar senzația de mâncărime este mai puțin intensă în zona zoster. În cazul afectării fibrelor motorii, zona zoster poate fi însoțită de un grad de deficit motor.

Diagnostic

Diagnosticul se bazează în primul rând pe anamneză și pe examenul clinic al pacientului. Dacă nu se poate stabili diagnosticul, se poate apela și la testele de laborator. În cazul pacienților imunocompromiși, zona zoster poate avea simptome atipice și necesită teste adiționale pentru stabilirea diagnosticului. Câteva exemple de teste de laborator utilizate în stabilirea diagnosticului de zona zoster: testarea prezenței anticorpilor anti virus varicelo-zosterian, culturile virale și realizarea unui frotiu Tzanck.

Complicații

Printre complicațiile întâlnite cu o frecvență mai mare trebuie menționate: nevralgia postherpetică și complicațiile oculare, dar dacă terapia antivirală este începută rapid, nu apar afectări ale vederii. Mai rar, pot apărea: sindromul Ramsay Hunt, accidente vasculare cerebrale, encefalite, mielite.

Tratament

Tratamentul are mai multe scopuri:
1.calmarea durerilor și reducerea inflamației. În acest sens se utilizează antiinflamatoare nesteroidiene de tipul: acetaminofen, ibuprofen, naproxen. Alte medicamente utilizate în durerea acută din zona zoster sunt agenți neuroactivi (antidepresivele triciclice), anticonvulsivante (gabapentina are un efect benefic demonstrat) sau analgezici topici (aspirină sau lidocaină). Pentru calmarea durerilor puternice din nevralgia postherpetică se pot asocia medicamente de tipul opioidelor.

2.scurtarea perioadei de manifestări clinice ale bolii. Astfel se utilizează medicamentele antivirale (acyclovir, famciclovir, valacyclovir) cu efect benefic recunoscut atât în încetinirea progresiei erupțiilor cutanate, cât și în atenuarea durerii din nevralgia postherpetică. Eficacitatea acestor medicamente este cu atât mai mare cu cât tratamentul se inițiază  mai repede. Ideal, ar trebui inițiat în primele 72 de ore de la apariția simptomelor.

3.prevenirea complicațiilor. De exemplu se pot utiliza antibiotice pentru suprainfectarea bacteriană a erupțiilor cutanate.

4.scăderea incidenței nevralgiei postherpetice. Tratamentul prompt și corect al zonei zoster încă din fazele inițiale poate preveni apariția nevralgiei postherpetice. Odată apărută, pentru tratamentul ei se pot utiliza mai multe linii terapeutice: medicamente neuroactive, anticonvulsivante, analgezice narcotice sau nonnarcotice, atât sistemic, cât și în aplicare topică. Tot în tratamentul durerii se poate utiliza și terapia cu corticosteroizi.

Profilaxie

Cea mai sigură metodă de protecție este vaccinarea împotriva virusului varicelo-zosterian. CDC recomandă ca persoanele peste 60 de ani să fie vaccinate. De asemenea, trebuie evitat contactul cu persoane care au erupții caracteristice varicelei sau zonei zoster în momentul respectiv. Lichidul de la nivelul veziculelor este foarte infecțios și poate produce boala.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!