1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zometa
Zometa 4 mg se comercializează sub formă de pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă. Un flacon de Zometa conţine ca substanță activă acid zoledronic 4 mg, corespunzător la acid zoledronic monohidrat 4,264 mg. Acidul zoledronic face parte din clasa bifosfonaților, medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase. Ca excipienți, Zometa conține:
- Manitol
- Citrat de sodiu
- Apă pentru preparate injectabile
2. Indicații și contraindicații
Acest medicament este indicat a fi administrat pentru prevenirea manifestărilor osoase (fracturi patologice, compresie spinală, iradiere sau chirurgie la nivel osos sau hipercalcemie indusă de tumori) la pacienţi adulţi cu tumori maligne în stadiu avansat, cu implicare osoasă. De asemenea, poate fi utilizat și pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu hipercalcemie indusă de tumori.
Zometa nu se recomandă la pacienții cunoscuți cu hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi bifosfonaţi sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi anterior.
3. Reacții adverse și supradozajul cu Zometa
În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Tulburări hematologice şi limfatice
Din această categorie putem menționa următoarele reacții adverse:
- anemie
- trombocitopenie
- leucopenie
- pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Sunt mai puțin raportate, însă au fost întâlnite cazuri de reacţie de hipersensibilitate și angioedem.
Tulburări psihice
Nu sunt foarte frecvent raportate. Pot apărea: anxietate, tulburări ale somnului, confuzie.
Tulburări ale sistemului nervos
Ca exemple din această categorie putem enumera următoarele:
- cefalee
- ameţeli
- parestezie
- disgeuzie
- hipoestezie
- hiperestezie
- tremor
- somnolenţă
- convulsii
- hipoestezie şi tetanie (secundare hipocalcemiei)
Tulburări oculare
Din această categorie cele mai raportate sunt următoarele reacții adverse: conjunctivită, vedere înceţoşată, sclerită şi inflamaţie la nivelul orbitelor, uveită, episclerită.
Tulburări cardiace
Sunt mai puțin frecvente, însă au fost întâlnite: hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, fibrilaţie atrială, hipotensiune arterială care duce la sincopă sau colaps circulator, bradicardie, aritmie cardiacă (secundar hipocalcemiei).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Aceaste efecte adverse nu apar foarte des, însă au apărut cazuri ce au avut ca simptome principale: dispnee, tuse, bronhoconstricţie, boală pulmonară interstiţială.
Tulburări gastro-intestinale
Din această categorie putem exemplifica următoarele efecte secundare:
- greaţă
- vărsături
- scăderea apetitului alimentare
- diaree
- constipaţie
- dureri abdominale
- dispepsie
- stomatită
- xerostomie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente, însă pot fi menționate: prurit, erupţii cutanate (inclusiv erupţii cutanate eritematoase şi maculare), hiperhidroză.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Reacții adverse frecvent raportate din această clasă sunt: dureri osoase, mialgie, artralgie, dureri generalizate. Mai rar întâlnite, dar totuși raportate: spasme musculare, osteonecroză a maxilarului, osteonecroza canalului auditiv extern (reacție adversă caracteristică bifosfonaților) și osteonecoză la nivelul altor părți anatomice, inclusiv femur și șold.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Pot apărea: insuficienţă renală, insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie, Sindrom Fanconi dobândit.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Din această categorie putem enumera următoarele reacții adverse: febră, sindrom de tip gripal (incluzând oboseală, frisoane, stare generală de rău şi înroşirea pielii), astenie, edem periferic, reacţii la locul de injectare (incluzând durere, iritaţie, edem, induraţie), dureri toracice, creştere în greutate, reacţie anafilactică/şoc, urticarie, artrită şi umflare a articulaţiilor, ca simptom al unei reacţii de fază acută.
Investigaţii diagnostice
Pot apărea următoarele modificări observabile în urma efectuării analizelor sangvine: hipofosfatemie, creatininemie şi uremie crescute, hipocalcemie, hipomagneziemie, hipokaliemie, hiperkaliemie, hipernatremie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniu sănătății sunt rugați să raporteze orice reacţie adversă suspectată, prin intermediul sistemului naţional de raportare.
Supradozaj
Experienţa clinică privind intoxicaţia acută cu Zometa este limitată. S-a raportat administrarea accidentală a unor doze de acid zoledronic de până la 48 mg. Pacienţii cărora li s-au administrat doze mai mari decât cele recomandate trebuie supravegheaţi cu atenţie, deoarece s-au
observat disfuncţie renală (inclusiv insuficienţă renală) şi modificări ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale electroliţilor (inclusiv calciu, fosfor şi magneziu). În eventualitatea unei hipocalcemii, trebuie administrat gluconat de calciu în perfuzie intravenoasă, atunci când este indicat din punct de vedere clinic.
4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe
Generalităţi
Pacienţii trebuie evaluaţi înainte de administrarea Zometa, în scopul asigurării că aceştia sunt hidrataţi în mod adecvat. Hiperhidratarea trebuie evitată la pacienţii cu risc de insuficienţă cardiacă.
Parametrii metabolici standard asociaţi hipercalcemiei, cum sunt calcemia, fosfatemia şi magneziemia, trebuie supravegheaţi atent după începerea tratamentului cu Zometa. Dacă apare hipocalcemie, hipofosfatemie sau hipomagneziemie, poate fi necesar tratamentul pe termen scurt cu suplimente. În general, pacienţii cu hipercalcemie netratată prezintă un anumit grad de insuficienţă renală, de aceea trebuie avută în vedere supravegherea atentă a funcţiei renale.
Insuficienţă hepatică
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă datele clinice disponibile sunt limitate, pentru această grupă de pacienţi nu se pot face recomandări specifice.
Insuficienţă renală
Administrarea Zometa a fost asociată cu raportări de disfuncţie renală. Factorii care pot creşte posibilitatea de deteriorare a funcţiei renale includ deshidratarea, preexistenţa insuficienţei renale, administrări repetate de Zometa şi alţi bifosfonaţi, precum şi utilizarea de alte medicamente cu potenţial nefrotoxic. Deşi riscul se reduce în cazul administrării dozei de acid zoledronic 4 mg într-un interval de 15 minute, deteriorarea funcţiei renale se poate totuşi produce. Au fost raportate deteriorare a funcţiei renale, progresie la insuficienţă renală şi necesitatea instituirii procedurii de dializă după administrarea dozei iniţiale sau a unei doze unice de acid zoledronic. Creşteri ale creatininemiei pot să apară la unii pacienţi în cazul administrării repetate a dozelor recomandate de Zometa pentru prevenirea manifestărilor osoase, dar cu o frecvenţă mai redusă.
Înaintea administrării fiecărei doze de Zometa, pacienţilor trebuie să le fie determinată creatininemia. La începutul tratamentului, la pacienţii cu metastaze osoase care prezintă insuficienţă renală uşoară până la moderată se recomandă doze mai scăzute de acid zoledronic. La pacienţii care prezintă semne ale unei deteriorări evidente a funcţiei renale în timpul tratamentului administrarea de Zometa trebuie
întreruptă. Administrarea de Zometa trebuie reluată numai atunci când creatininemia revine la aproximativ 10% din valoarea iniţială. Tratamentul cu Zometa trebuie reluat cu aceeaşi doză ca cea administrată anterior întreruperii tratamentului.
Osteonecroză
La pacienţii cu leziuni deschise, nevindecate, ale ţesuturilor moi de la nivelul cavităţii bucale, iniţierea tratamentului sau introducerea unui nou tratament trebuie amânate, cu excepţia situaţiilor considerate urgenţe medicale. Se recomandă efectuarea unei examinări stomatologice adecvate de prevenţie şi o evaluare a raportului beneficiu-risc înainte de începerea tratamentului cu bifosfonaţi la pacienţii cu factori concomitenţi de risc.
Toţi pacienţii trebuie încurajaţi să aibă o bună igienă orală, să efectueze examinări stomatologice de rutină şi să raporteze imediat orice simptome la nivelul cavităţii bucale, cum sunt mobilitate dentară, durere sau inflamaţie sau ulceraţii care nu se vindecă sau secreţii în timpul tratamentului cu acid zoledronic. Pe durata tratamentului, procedurile dentare invazive trebuie efectuate numai după o atentă evaluare şi trebuie evitate în perioada proximă tratamentului cu acid zoledronic.
În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau trumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.
Suplimentar, au existat raportări sporadice privind osteonecroza la nivelul altor părți anatomice, inclusiv șold și femur, cu precădere la pacienți adulți, cu cancer, tratați cu acid zolendronic.
Fracturi femurale atipice
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.
Hipocalcemie
S-a raportat hipocalcemie la pacienţii trataţi cu Zometa. Secundar cazurilor de hipocalcemie severă au fost raportate aritmie şi reacţii adverse neurologice (inclusiv convulsii, hipoestezie şi tetanie). Au fost raportate cazuri de hipocalcemie severă care au necesitat spitalizare. În unele cazuri, hipocalcemia poate avea potenţial letal. Se recomandă precauţie când Zometa este administrat concomitent cu medicamente cunoscute a cauza hipocalcemie, deoarece acestea pot avea un efect sinergic care duce la apariţia hipocalcemiei severe. Trebuie măsurate valorile calciului plasmatic şi trebuie corectată hipocalcemia înainte de a iniţia tratamentul cu Zometa. Pacienţilor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D în mod adecvat.
Interacțiuni
Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente de bifosfonaţi cu aminoglicozide, calcitonină sau diuretice de ansă, deoarece aceste substanţe active pot avea efect aditiv, determinând o scădere a calcemiei pentru perioade mai lungi decât cele necesare.
Sarcina și alăptarea
Nu există date adecvate privind utilizarea acidului zoledronic la femeile gravide. Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Zometa nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Femeilor cu potenţial fertil trebuie să li se recomande să evite să rămână gravide.
Nu se ştie dacă acidul zoledronic se excretă în laptele matern la om. Zometa este contraindicat la femeile care alăptează.
5. Doze și mod de administrare
Zometa trebuie prescris şi utilizat numai de către medici cu experienţă în administrarea intravenoasă a bifosfonaţilor.
Prevenirea manifestărilor osoase la pacienţii cu tumori maligne în stadiu avansat, cu implicare osoasă
- Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată pentru prevenirea manifestărilor osoase la pacienţi cu tumori maligne în stadiu avansat, cu implicare osoasă este de 4 mg acid zoledronic la interval de 3 până la 4 săptămâni. De asemenea, pacienţilor trebuie să li se administreze oral, zilnic, un supliment care conţine calciu 500 mg şi vitamina D 400 UI. Decizia de a trata pacienţii cu metastaze osoase pentru prevenirea manifestărilor osoase trebuie să ţină cont de faptul că debutul efectului tratamentului apare la 2-3 luni.
Tratamentul hipercalcemiei induse de tumori
- Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată în hipercalcemie (calcemia corectată în funcţie de albuminemie 12,0 mg/dl sau 3,0 mmol/l) este de o doză unică de acid zoledronic 4 mg.
Insuficienţă renală
Tratamentul cu Zometa la pacienţii cu HIT şi insuficienţă renală severă trebuie luat în considerare numai după evaluarea riscurilor şi beneficiilor tratamentului.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea acidului zoledronic la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 17 ani nu au fost stabilite. De aceea, administrarea medicamentului la această categorie de vârstă nu e indicată.
Mod de administrare
Calea de administrare este intravenoasă. Zometa 4 mg pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă, reconstituită şi diluată ulterior în 100 ml
trebuie administrată sub forma unei perfuzii unice, într-un interval de minimum 15 minute.
6. Alte informații Zometa
Soluţia reconstituită care conţine Zometa nu trebuie amestecată cu soluţii perfuzabile care conţin calciu sau alţi cationi bivalenţi, cum este soluţia Ringer lactat, şi trebuie administrată sub formă de injecţie intravenoasă unică, printr-o linie separată de perfuzare.
Reacţiile adverse, cum sunt ameţelile şi somnolenţa, pot avea o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, prin urmare, în cazul administrării Zometa trebuie luate măsuri de precauţie pentru conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
După reconstituire şi diluare: din punct de vedere microbiologic, soluţia perfuzabilă, reconstituită şi diluată, trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, timpii şi condiţiile de păstrare anterior utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului, iar soluţia poate fi păstrată la frigider nu mai mult de 24 de ore, la 2°C – 8°C. Soluţia păstrată la frigider trebuie adusă apoi la temperatura camerei, anterior administrării.
Nedesfăcut, produsul are o perioadă de valabilitate de 3 ani.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
