Distribuie Articolul

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zolafren 5 mg

Zolafren 5 mg se comercializează sub formă de comprimate. Fiecare comprimat de Zolafren conţine ca substanță activă olanzapină 5 mg. Olanzapina este un medicament antipsihotic, antimaniacal şi stabilizator de dispoziţie. Ca excipienți, Zolafren conține:

  • Celuloză microcristalină
  • Lactoză monohidrat
  • Amidonglicolat de sodiu (tip A)
  • Stearat de magneziu

2. Indicații și contraindicații

Zolafren este indicată a fi administrată în următoarele situații:

  • pentru tratamentul schizofreniei
  • este eficace în menţinerea ameliorărilor clinice în timpul tratamentului de întreţienere la pacienţii care au răspuns la tratamentul iniţial
  • în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe
  • pentru prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburări afective bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină

Acest medicament nu este recomandat a fi utilizat de către:

  • pacienți cunoscuți cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi anterior
  • pacienţi cu risc cunoscut de glaucom cu unghi închis

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări hematologice şi limfatice

Dintre acestea, cele mai frecvente sunt:

  • Eozinofilie
  • Leucopenie
  • Neuropenie
  • Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar

A fost raportată apariția hipersensibilității.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Pot fi întâlnite următoarele reacții adverse:

  • Creştere ponderală
  • Valori crescute ale colesterolului
  • Valori crescute ale glicemiei
  • Valori crescute ale trigliceridelor
  • Glucozurie
  • Creştere a apetitului alimentar
  • Apariţia sau exacerbarea diabetului zaharat asociat ocazional cu cetoacidoză sau comă, incluzând unele cazuri letale
  • Hipotermie
Tulburări ale sistemului nervos

Din această categorie cele mai frecvente reacții adverse sunt:

  • Somnolenţă
  • Ameţeli
  • Acatizie
  • Parkinsonism
  • Diskinezie
  • Convulsii, care în cele mai multe cazuri au fost raportate la cei care aveau antecedente de convulsii sau factori de risc pentru apariţia convulsiilor
  • Distonie (incluzând mişcări oculogire)
  • Diskinezie tardivă
  • Sindrom neuroleptic malign
  • Simptome determinate de întreruperea tratamentului
  • Amnezie
  • Disartrie
Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

A fost raportată apariția epistaxisului.

Tulburări cardiace

Din această categorie putem menționa următoarele reacții adverse:

  • Bradicardie
  • Prelungirea intervalului QTc
  • Tahicardie/fibrilaţie ventriculară
Tulburări vasculare

Au fost întâlnite cazuri de:

  • Hipotensiune arterială ortostatică
  • Tromboembolism (incluzând embolism pulmonar şi tromboză venoasă profundă)
Tulburări gastro-intestinale

Pot apărea: efecte anticolinergice uşoare, tranzitorii, incluzând constipaţie şi xerostomie, distensie abdominală, pancreatită.

Tulburări hepatobiliare

Din această categorie cele mai întâlnite efecte adverse sunt:

  • Creşteri tranzitorii, asimptomatice ale valorilor serice ale aminotransferazelor hepatice (ALT, AST), în special la iniţierea tratamentului
  • Hepatită (incluzând forme cu afectare hepatocelulară, colestază sau mecanism mixt).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Au fost raportate: erupţie cutanată tranzitorie, reacţii de fotosensibilizare, alopecie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Pot fi întâlnite: artralgie și rabdomioliză.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Este posibilă apariția: incontinenţei urinare, retenţiei urinare, iniţierii ezitante a micţiunii.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Putem enumera următoarele efecte secundare:

  • Disfuncţii erectile la bărbaţi
  • Scăderea libidoului la bărbaţi şi femei
  • Amenoree
  • Mărirea în volum a sânilor
  • Galactoree la femei
  • Ginecomastie/mărirea în volum a sânilor la bărbaţi
  • Priapism
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Au fost raportate: astenie, fatigabilitate, edeme, febră.

Investigaţii diagnostice

Din această categorie putem enumera:

  • Concentraţii plasmatice crescute ale prolactinei
  • Creştere a valorilor fosfatazei alcaline
  • Creşterea valorilor creatin fosfokinazei
  • Creşterea Gamma glutamiltransferazei
  • Creşterea acidului uric
  • Creştere a valorilor bilirubinei totale

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

Simptomele foarte frecvente de supradozaj (incidenţă >10%) includ tahicardie, agitaţie/agresivitate, dizartrie, simptome extrapiramidale variate şi reducerea stării de conştienţă variind de la sedare la comă.

Alte manifestări semnificative ale supradozajului, includ delir, convulsii, comă, posibil sindrom neuroleptic malign, deprimare respiratorie, aspiraţie traheobronşică, hipertensiune sau hipotensiune arterială, aritmii cardiace (<2% din cazurile de supradozaj) şi stop cardiorespirator. Au fost cazuri letale în urma supradozajului acut la doze de 450 mg, dar s-au raportat şi cazuri de supravieţuire după supradozaj acut cu 2g de olanzapină administrată pe cale orală.

Nu există un antidot specific pentru olanzapină. Nu se recomandă provocarea vărsăturilor.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stării clinice a pacientului poate să necesite câteva zile până la câteva săptămâni. Pe durata acestei perioade, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Boală Parkinson

Nu este recomandată utilizarea asocierii olanzapinei cu agonişti dopaminergici în tratamentul psihozelor la pacienţi cu bolă Parkinson. În studii clinice, s-a raportat frecvent agravarea simptomatologiei bolii Parkinson şi a halucinaţiilor.

Sindrom Neuroleptic Malign

Sindromul neuroleptic malign este o afecţiune care poate pune în pericol viaţa asociată cu medicaţia antipsihotică. Au fost raportări rare de cazuri cu sindrom neuroleptic malign asociat cu olanzapina. Manifestările clinice ale sindromului neuroleptic malign sunt: hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea statusului mental şi dovezi de instabilitate a sistemului nervos vegetativ (puls sau tensiune arterială neregulate, tahicardie, diaforeză şi aritmii cardiace). Alte semne pot include creşterea concentraţiilor creatininfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. Dacă pacientul dezvoltă semne şi simptome de sindrom neuroleptic malign, sau prezintă hipertermie inexplicabilă fără alte manifestări clinice de sindrom neuroleptic malign, trebuie întreruptă administrarea tuturor medicamntelor antipsihotice inclusiv a olanzapinei.

Hiperglicemie şi diabet zaharat

Mai puţin frecvent s-au raportat hiperglicemie şi/sau apariţia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, incluzând unele cazuri letale.

Întreruperea tratamentului

Când administrarea olanzapinei a fost întreruptă brusc, s-au raportat rar simptome acute, cum sunt transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate, greaţă sau vărsături.

Moarte subită de cauză cardiacă

În raportările de după punerea pe piaţă a olanzapinei, au fost raportate cazuri de moarte subită de cauză cardiacă la pacienţi trataţi cu olanzapină. Într-un studiu observaţional retrospectiv pe cohorte, riscul de moarte subită de cauză cardiacă la pacienţii trataţi cu olanzapină a fost aproximativ dublu faţă de riscul pacienţilor care nu utilizau antipsihotice. În studiu, riscul în cazul olanzapinei a fost comparabil cu riscul în cazul utilizării antipsihoticelor atipice incluse în analiza globală.

Lactoză

Comprimatele de Zolafren conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcina și alăptarea

Nu există studii adecvate bine controlate la gravide. Pacientelor trebuie să li se recomande să-şi anunţe medicul dacă rămân sau intenţionează să rămână gravide în cursul tratamentului cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece experienţa la om este limitată, olanzapina nu trebuie folosită în timpul sarcinii decât dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt.

La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv olanzapină) în trimestrul al III-lea de sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

În cadul unui studiu în care au fost incluse femei sănătoase care alăptau, s-a constatat că olanzapina a fost excretată în laptele matern. De aceea, pacientele trebuie sfătuite să nu alăpteze dacă sunt în tratament cu olanzapină.

5. Doze și mod de administrare

Adulţi

Pentru tratamentul schizofreniei: Doza iniţială de olanzapină recomandată este 10 mg/zi.

Pentru tratamentul episoadelor maniacale: Doza iniţială este 15 mg ca doză zilnică unică în monoterapie sau 10 mg pe zi în terapie asociată.

Pentru prevenirea recurenţei în tulburările bipolare: Doza iniţială recomandată este 10 mg/zi.

Pentru pacienţii la care s-a administrat olanzapină pentru tratamentul episodului maniacal, tratamentul de prevenire a recăderilor trebuie continuat cu aceeaşi doză. Dacă apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacă este necesar), cu tratament suplimentar pentru tratamentul tulburărilor de dispoziţie,în funcţie de indicaţiile clinice.

În timpul tratamentului schizofreniei, episodului maniacal şi prevenirii recurenţelor din tulburarea bipolară, doza zilnică poate fi ulterior ajustată, în funcţie de starea clinică individuală într-un interval care variază între 5-20 mg/zi. O creştere a dozei mai mare decât doza iniţială recomandată este indicată numai după o reevaluare clinică corespunzătoare şi în general trebuie făcută la intervale de nu mai puţin de 24 ore. Olanzapina poate fi administrată independent de orarul meselor având în vedere că absorbţia nu este influenţată de alimente. La întreruperea tratamentului cu olanzapină trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă utilizarea olanzapinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei informaţiilor privind siguranţa şi eficacitatea. În studiile clinice de scurtă durată la pacienţii adolescenţi, s-a raportat o magnitudine mai mare a creşterii în greutate, a alterării lipidelor şi prolactinei, comparativ cu studiile la pacienţii adulţi.

Pacienţi vârstnici

Nu este indicată administrarea de rutină a unei doze iniţiale mai mici (5 mg pe zi), dar aceasta trebuie luată în considerare pentru pacienţii cu vârstă de 65 ani şi peste, atunci când factorii clinici o justifică.

Pacienţi cu insuficienţă renală şi/sau hepatică

Pentru astfel de pacienţi trebuie avută în vedere o doză iniţială mai mică (5 mg). În cazuri de insuficienţă hepatică moderată (ciroză, clasa Child-Pugh A sau B), doza de început trebuie să fie 5 mg şi poate fi crescută numai cu prudenţă.

Fumători

Nu este necesar ca doza iniţială şi intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la nefumători, comparativ cu fumătorii. În cazul în care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sexul feminin, vârstă înaintată, nefumător), trebuie luată în considerare posibilitatea scăderii dozei iniţiale. Când este indicată creşterea dozei la astfel de pacienţi, aceasta trebuie să se facă cu prudenţă.

6. Alte informații

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Deoarece olanzapina poate produce somnolenţă şi ameţeli, pacienţii trebuie să fie prudenţi în cazul folosirii utilajelor sau vehiculelor cu motor.

Perioada de valabilitate este de 2 ani.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi ferit de umiditate.

Adaugă un comentariu