1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zibor
Zibor 3500 UI/0,2 ml se comercializează sub formă de soluţie injectabilă. O seringă preumplută a 0,2 ml soluţie injectabilă Ziagen conţine ca substanță activă bemiparină sodică 3500 UI (anti factor Xa) (echivalentul a 17500 UI per mililitru (anti factor Xa). Bemiparina sodică este un anticoagulant, făcând parte din clasa heparinelor. Ca excipienți, Zibor conține:
- Apă pentru preparate injectabile
2. Indicații și contraindicații Zibor
Acest medicament este recomandat a fi utilizat pentru:
- Prevenirea afecţiunilor tromboembolice la pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale.
- Prevenirea apariţiei cheagurilor de sânge în circuitul extracorporeal al aparatului de hemodializă.
Zibor nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:
- Hipersensibilitate la bemiparină, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior
- Hipersensibilitate la heparină sau alte substanţe de origine porcină
- Antecedente sau suspiciune confirmată de trombocitopenie indusă de heparină mediată imunologic
- Hemoragie activă sau risc mărit de sângerare datorat afectării hemostazei
- Insuficienţă severă a funcţiei hepatice sau pancreatice
- Leziuni sau operaţii la nivel de sistem nervos central, ochi şi urechi cu cel puţin 2 luni înainte
- Coagulare intravasculară diseminată atribuită trombocitopeniei induse de heparină
- Endocardită bacteriană acută şi endocardită subacută
- Orice leziuni organice cu risc mărit de sângerare (de exemplu ulcer peptic activ, accident vascular cerebral hemoragic, anevrism cerebral sau neoplasm cerebral).
3. Reacții adverse și supradozajul cu Zibor
În urma studiilor clinice și farmacologice, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Tulburări hematologice și limfatice
Din această categorie au fost raportate următoarele reacții adverse:
- Complicaţii hemoragice (piele, membranemucoase, răni, tract gastro-intestinal, tract urogenital)
- Trombocitopenie uşoară şi pasageră
- Trombocitopenie gravă
Tulburări ale sistemului imunitar
Nu sunt foarte întâlnite, însă au apărut:
- Reacţii alergice cutanate (urticarie, prurit)
- Reacţii anafilactice (greaţă, vărsături, febră, dispnee, bronhospasm, edem glotic, hipotensiune arterială, urticarie, prurit)
Tulburări metabolice și de nutriție
Cel mai des a fost raportată hiperkaliemia.
Tulburări hepato-biliare
Cea mai frecvent raportată reacție adversă din această categorie este creşterea uşoară şi pasageră a transaminazelor (ASAT, ALAT) şi a valorii gamma-GT.
Tulburări ale pielii și țesutului subcutanat
Pot apărea rar necroze cutanate la locul de injectare.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Nu sunt foarte raportate, însă pot fi întâlnite următoarele reacții adverse:
- Echimoze la locul de injectare
- Hematoame şi durere la locul de injectare
- Hematoame epidurale sau spinale apărute după anestezii epidurale şi spinale, precum şi după puncţie lombară.
Aceste hematoame pot cauza disfuncţii neurologice de diferite intensități, inclusiv paralizii de durată sau permanente.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.
Supradozaj
Principalul simptom de supradozaj îl reprezintă hemoragia. Dacă apare sângerarea administrarea trebuie întreruptă, în raport cu gravitatea hemoragiei şi cu riscul de apariţie a trombozei. Hemoragiile minore necesită rareori un tratament specific. În cazul hemoragiilor majore poate fi necesară administrarea de protamin sulfat.
Neutralizarea bemiparinei cu protamin sulfat a fost studiată in-vitro şi in-vivo, pentru a se observa scăderea activităţii anti-Xa şi a efectului asupra activităţii parţiale a timpului de tromboplastină. Protamin sulfat exercită o scădere parţială a activităţii anti-Xa la 2 ore de la administrarea intravenoasă, la o doză de 1,4 mg de protamin sulfat la fiecare 100 UI anti-Xa administrate.
4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe Zibor
Medicamentul nu va fi administrat intramuscular. Din cauza riscului apariţiei hematoamelor pe durata tratamentului cu bemiparină, administrarea intramusculară a injecţiilor sau a altor medicamente va fi evitată.
Precauții
Este necesară precauția în cazul pacienţilor cu disfuncţii hepatice, hipertensiune arterială necontrolabilă, antecedente de ulcer gastro-duodenal, trombocitopenie, nefrolitiază şi/sau uretrolitiază, boli vasculare ale coroidei şi retinei sau orice alte leziuni organice cu risc mărit de complicaţii hemoragice sau în cazul pacienţilor supuşi anesteziei spinale sau epidurale şi/sau puncţiilor lombare.
Bemiparina, poate suprima secreţia adrenală de aldosteron conducând la hiperkaliemie, în mod particular la pacienţii cu diabet zaharat, disfuncţii renale cronice, acidoză metabolică deja existentă, concentraţii plasmatice crescute de potasiu sau cărora li se administrează medicamente care economisesc potasiu. Riscul apariţiei hiperkaliemiei creşte în raport cu durata terapiei, dar, de obicei, hiperkaliemia este reversibilă. Electroliţii serici vor fi evaluaţi înainte de a iniţia tratamentul cu bemiparină la pacienţi cu risc de hiperkaliemie, aceştia urmând a fi monitorizaţi periodic mai ales dacă tratamentul depăşeşte 7 zile.
Necroză cutanată
Ca în cazul altor heparine, la bemiparină s-au raportat cazuri de apariţie a unor necroze cutanate, uneori precedate de purpură sau de alte erupţii eritematoase dureroase. În astfel de cazuri, tratamentul va fi imediat întrerupt.
Anestezie
La pacienţi supuşi la anestezie epidurală sau spinală sau puncţie lombară, administrarea profilactică de heparină poate fi foarte rar asociată cu hematom epidural sau spinal, rezultând paralizii de durată sau permanente. Riscul creşte la folosirea pentru anestezie a unui cateter epidural sau spinal, prin administrarea concomitentă a medicamentelor care afectează hemostaza, cum sunt medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, inhibitori trombocitari sau alte anticoagulante şi la puncţiile traumatizante sau repetate.
Interacțiuni
Nu se recomandă administrarea concomitentă de bemiparină cu următoarele medicamente: antagonişti ai vitaminei K şi alte anticoagulante, acid acetilsalicilic, alţi salicilaţi şi antiinflamatoare nonsteroidiene, ticlopidine, clopidogrel şi alţi inhibitori trombocitari, glucocorticoizi sistemici şi dextran.
Dacă aceste combinaţii nu pot fi evitate, administrarea va fi efectuată sub strictă supraveghere medicală și monitorizare atentă, clinică și de laborator.
Interacţiunea heparinei cu nitroglicerina administrată intravenos (existând posibilitatea reducerii eficacităţii) nu poate fi eliminată în cazul bemiparinei.
Sarcina și alăptarea
Studiile efectuate la animale nu au demonstrat efecte teratogene la administrarea de bemiparină. În cazul bemiparinei, datele clinice privind efectele asupra femeilor gravide sunt limitate. Ca urmare, recomandarea acesteia în cazul femeilor gravide va fi făcută cu deosebită atenţie. Nu se cunoaşte dacă bemiparina poate traversa bariera placentară.
Ca urmare, în cazul administrării Zibor la mame care alăptează, este recomandabil ca acestea să evite alăptarea.
5. Doze și mod de administrare Zibor
Intervenţii chirurgicale ortopedice cu risc ridicat de incidenţă a tromboembolismului venos
În ziua intervenţiei chirugicale, se vor administra 3500 UI anti factorXa, subcutanat, cu 2 ore înainte sau după 6 ore de la operaţie. În următoarele zile, se vor administra 3500 UI anti factorXa subcutanat la interval de 24 de ore. Tratamentul profilactic va fi efectuat sub strictă supraveghere medicală în perioada de risc sau până la mobilizarea completă a pacientului. Ca regulă generală, se consideră necesară menținerea tratamentului profilactic pentru cel puțin 7 – 10 zile de la intervenţia chirurgicală și până când riscul de boală tromboembolică a scăzut.
Prevenirea coagulării sângelui în circuitul extracorporeal pe durata hemodializei
La pacienţii supuşi procedurilor repetate de hemodializă de maximum 4 ore care nu prezintă risc de sângerare, prevenirea formării cheagurilor de sânge în circuitele extra-corporeale pe durata hemodializei se obţine prin injectarea unei doze unice în bolus, în linia arterială, la începutul sesiunii de dializă. Pentru pacienţii care cântăresc sub 60 kg, doza va fi de 2500 UI, iar pentru pacienţii de peste 60 kg, doza va fi de 3500 UI.
Vârstnici
Nu este necesară o adaptare a dozei în cazul persoanelor vârstnice, dacă funcția renală este afectată.
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală datele disponibile limitate sugerează că nu este necesară ajustarea dozei. Se recomandă o monitorizare atentă.
Insuficienţă hepatică
Nu există date suficiente pentru a recomanda o adaptare a dozei de bemiparină la această grupă de pacienţi.
Mod de administrare
Tehnica injectării subcutanate:
Seringile preumplute fiind pregătite pentru uz imediat, conţinutul lor nu trebuie evacuat înainte de injectarea subcutanată. În cazul în care Zibor este administrat subcutanat, injecţia va fi făcută în ţesutul celular subcutanat din zona abdominală anterolaterală sau posterolaterală, stânga şi dreapta, alternativ. Acul va fi introdus complet, perpendicular, nu tangenţial, direct în porţiunea groasă a unei cute de piele, ţinută între degetul mare şi cel arătător, pielea fiind susţinută pe durata întregii injecţii. Nu frecaţi locul injecţiei.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Zibor la copii nu au fost stabilite din cauza lipsei datelor.
6. Alte informații Zibor
Zibor nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Perioada de valabilitate este de 2 ani. Zibor va fi utilizat imediat după deschidere.
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
A nu se congela.