Zerit 15 mg – PROSPECT

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zerit

Zerit 15 mg se comercializează sub formă de capsule. Fiecare capsulă de Zerit conţine ca substanță activă stavudină 15 mg. Stavudina face parte din clasa antiviralelor de uz sistemic. Ca excipienți, Zerit conține:

  • Lactoză
  • Stearat de magneziu
  • Celuloză microcristalină
  • Gelatină
  • Colorant oxid de fer
  • Dioxid de siliciu
  • Laurilsulfat de sodiu
  • Dioxid de titan

2. Indicații și contraindicații Zerit

Zerit este indicat în asociere cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul pacienţilor infectaţi cu HIV adulţi şi copii (cu vârsta de peste 3 luni) numai atunci când alte medicamente antiretrovirale nu pot fi utilizate.

Medicamentul nu este recomandat a fi administrat în cazul hipersensibilității la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați anterior. De asemenea, este contraindicată administrarea concomitentă cu didanozină, din cauza potențialului de evenimente grave și / sau care pun viața în pericol în special acidoză lactică, tulburări ale funcției hepatice, pancreatită și neuropatie periferică.

3. Reacții adverse și supradozajul cu Zerit

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări hematologice şi limfatice

Sunt rare: anemie, iar foarte rare: neutropenie, trombocitopenie.

Tulburări endocrine

Sunt mai puţin frecvente, poate apărea ginecomastie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Apar frecvent: lipoatrofie, hiperlactacidemie asimptomatică. Mai puţin frecvent sunt întâlnite acidoză lactică (în unele cazuri implicând slăbiciune motorie), anorexie, hiperglicemie. Foarte rar apare diabetul zaharat.

Tulburări psihice

Cea mai întâlnită reacție adversă din această categorie este  depresia. Mai puţin frecvent apar anxietate, labilitate emoţională.

Tulburări ale sistemului nervos

Din această categorie putem enumera următoarele reacții adverse:

  • simptome neurologice periferice, incluzând neuropatie periferică
  • parestezie şi nevrită periferică
  • ameţeli
  • vise anormale
  • cefalee
  • insomnie
  • tulburări de gândire
  • somnolenţă
  • slăbiciune motorie (cel mai frecvent raportată în contextul hiperlactacidemiei simptomatice sau a sindromului de acidoză lactică)
Tulburări gastro-intestinale

Cele mai frecvente sunt: diaree, durere abdominală, greaţă, dispepsie, pancreatită, vărsături.

Tulburări hepatobiliare

Aceste reacții adverse sunt mult mai puţin frecvente: hepatită sau icter, steatoză hepatică, insuficienţă hepatică.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Din această categorie cele mai frecvente reacții adverse sunt: erupţii cutanate, prurit, urticarie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Apar mult mai rar, dar pot fi întâlnite: artralgie, mialgie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

A fost frecvent raportată fatigabilitatea, iar  mai puţin frecvent astenia.

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare.

Supradozaj

Experienţa la adulţii trataţi cu doze de până la 12 ori mai mari decât doza zilnică recomandată nu a evidenţiat toxicitate acută. Complicaţiile supradozajului cronic ar putea include neuropatie periferică şi disfuncţie hepatică. Valoarea medie a clearance-ului prin hemodializă al stavudinei este 120 ml/min. Nu se cunoaşte contribuţia acestuia la eliminarea totală în caz de supradozaj. Nu se ştie dacă stavudina este eliminată prin dializă peritoneală.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe Zerit

Deşi s-a demonstrat că supresia virală eficientă cu tratament antiretroviral reduce substanţial riscul de transmitere pe cale sexuală, nu poate fi exclus un risc rezidual. Pentru a preveni transmiterea, trebuie luate măsuri de precauţie.

Acidoza lactică

În legătură cu utilizarea stavudinei, a fost raportată acidoza lactică, asociată, de regulă, cu hepatomegalie şi steatoză hepatică. Simptomele precoce (hiperlactacidemie simptomatică) includ simptome digestive benigne (greaţă, vărsături şi dureri abdominale), stare nespecifică de rău, anorexie, scădere în greutate, simptome respiratorii (tahipnee şi/sau respiraţie profundă) sau simptome neurologice (incluzând slăbiciune motorie). Acidoza lactică are o mortalitate foarte mare şi se poate asocia cu pancreatită, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală sau paralizie motorie. În general, acidoza lactică apare după câteva sau mai multe luni de tratament. Tratamentul cu stavudină trebuie întrerupt la apariţia hiperlactacidemiei simptomatice şi a acidozei metabolice/lactice, hepatomegaliei progresive sau creşterii rapide a valorii serice a aminotransferazei.

Lipoatrofie

Tratamentul cu stavudină a fost asociat cu dispariţia grăsimii subcutanate, evidenţiată în special la nivelul feţei, membrelor şi a feselor, având la bază toxicitatea mitocondrială.

Greutate corporală şi parametri metabolici

În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale, a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii şi cu stilul de viaţă. În cazul creşterii valorilor de lipide, în unele cazuri există dovezi ale acestui efect ca urmare a administrării tratamentului, în timp ce pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei se realizează în conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infecţiei cu HIV. Tulburările lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Intoleranţa la lactoză

Capsula conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Asocieri medicamentoase nerecomandate

La pacienţii infectaţi cu HIV care au fost trataţi cu stavudină în asociere cu hidroxiuree şi didanozină au fost raportate pancreatită (letală şi nonletală) şi neuropatie periferică (în unele cazuri severă). În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, la pacienţii infectaţi cu HIV trataţi cu medicamente antiretrovirale şi hidroxiuree au fost raportate cazuri de hepatotoxicitate şi de insuficienţă hepatică cu evoluţie letală; evenimentele hepatice letale au fost raportate cel mai frecvent la pacienţii trataţi cu stavudină, hidroxiuree şi didanozină. De aceea, hidroxiureea nu trebuie utilizată în tratamentul infecţiei cu HIV.

Sarcina și alăptarea

Zerit nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. La femeile gravide experienţa clinică este limitată, dar s-au raportat cazuri de anomalii congenitale şi de avort.

Se recomandă ca femeile infectate cu HIV să nu alăpteze în nici un caz, pentru a evita transmiterea HIV. La om, datele disponibile privind excreţia stavudinei în laptele matern sunt insuficiente pentru evaluarea riscului pentru sugar. Studiile efectuate la şobolani femele în perioada alăptării au arătat că stavudina se excretă în laptele matern. Prin urmare, mamele trebuie învăţate să întrerupă alăptarea înaintea începerii tratamentului cu Zerit.

5. Doze și mod de administrare Zerit

Terapia trebuie iniţiată de către un medic specializat în tratamentul infecţiei cu HIV. Pentru pacienţii care încep tratamentul cu Zerit, durata acestuia trebuie limitată la cea mai scurtă perioadă de timp posibilă, urmată de o trecere la un tratament alternativ adecvat ori de câte ori este posibil. Pacienţii care continuă tratamentul cu Zerit trebuie evaluaţi frecvent şi trecuţi la un tratament alternativ adecvat ori de câte ori este posibil.

Adulţi

Doza orală recomandată este în funcție de greutatea pacientului:

  • < 60 kg: 30 mg de două ori pe zi (la intervale de 12 ore)
  • ≥ 60 kg: 40 mg de două ori pe zi (la intervale de 12 ore)
Copii şi adolescenţi

În cazul adolescenţilor, copiilor şi sugarilor cu vârsta peste 3 luni-doza orală recomandată este în funcție de greutatea pacientului:

  • < 30 kg 1 mg/kg de două ori pe zi (la intervale de 12 ore)
  • ≥ 30 kg doza de la adult

Prezentarea sub formă de pulbere a Zerit trebuie să se utilizeze la sugari cu vârsta sub 3 luni. Pacienţii adulţi care au probleme la înghiţirea capsulelor trebuie să-l întrebe pe medicul lor despre posibilitatea schimbării cu prezentarea sub formă de pulbere a acestui medicament.

Vârstnici

Zerit nu a fost studiat în mod specific la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale.

Mod de administrare

Pentru o absorbţie optimă, Zerit trebuie administrat în condiţii de repaus alimentar (de exemplu: cu cel puţin 1 oră înainte de mese) dar, dacă aceasta nu este posibil, poate fi administrat cu o masă uşoară. De asemenea, Zerit poate fi administrat prin deschiderea atentă a capsulei şi omogenizarea conţinutului cu alimente.

6. Alte informații Zerit

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Stavudina poate determina ameţeli şi/sau somnolenţă. Pacienţii trebuie avertizaţi că în cazul apariţiei acestor simptome trebuie să evite activităţi cu risc crescut precum conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.

Perioada de valabilitate este de 2 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

A se păstra în ambalajul original.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!