Zeffix 100 mg (medicament antiviral) – PROSPECT

inscriere in comunitate de doctori

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zeffix

Zeffix 100 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat de Zefiix conţine ca substanță activă lamivudină 100 mg. Lamivudina face parte din clasa antiviralelor. Ca excipienți, Zeffix conține:

  • Celuloză microcristalină
  • Amidonglicolat de sodiu
  • Stearat de magneziu
  • Hipromeloză
  • Dioxid de titan
  • Macrogol
  • Polisorbat
  • Oxizi sintetici roşu şi galben de fer

2. Indicații și contraindicații Zeffix

Zeffix este un medicament indicat pentru tratamentul hepatitei cronice de tip B la adulţii cu:
▪ boală hepatică compensată cu replicare virală activă dovedită, nivele serice de alaninaminotransferază persistent crescute şi dovezi histologice de inflamaţie hepatică activăbşi/sau fibroză. Iniţierea tratamentului cu lamivudină trebuie luată în considerare doar atunci când utilizarea unui medicament antiviral alternativ cu o barieră genetică de rezistenţă mai mare nu este disponibil sau adecvat.
▪ boală hepatică decompensată în combinaţie cu un al doilea medicament fără rezistenţă încrucişată la lamivudină.

Acest medicament este contraindicat a fi administrat pacienților cunoscuți cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați anterior.

3. Reacții adverse și supradozajul cu Zeffix

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări hematologice şi limfatice

Cu frecvenţă necunoscută: Trombocitopenie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte rare: Acidoză lactică.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: Angioedem.

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente:

  • Creşteri ale ALT
  • Exacerbarea hepatitelor, decelabilă în principal prin creşterea concentraţiilor serice de ALT, a fost raportată în timpul tratamentului şi după oprirea administrării lamivudinei. Cele mai multe evenimente au fost autolimitante, însă s-au înregistrat foarte rar şi cazuri letale.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Sunt frevente următoarele: Eritem, prurit.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Cele mai raportate reacții adverse din această categorie sunt:

  • Creşteri ale CPK
  • Tulburări musculare, inclusiv mialgii şi crampe
  • Rabdomioliză

La pacienţii cu infecţie HIV, au fost raportate cazuri de pancreatită şi neuropatie periferică (sau parestezii). La pacienţii cu hepatită cronică de tip B nu s-a observat nici o diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa acestor evenimente între lotul de pacienţi cu placebo şi lotul de pacienţi trataţi cu lamivudină.

Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

Administrarea lamivudinei în doze foarte mari în studii de toxicitate acută la animale nu a determinat toxicitate la nivelul nici unui organ. Datele disponibile în ceea ce priveşte consecinţele supradozajului acut prin ingestie la om sunt limitate. Nu s-au înregistrat decese şi pacienţii şi-au revenit. Nu au fost identificate semne sau simptome specifice după supradozaj. În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat şi în funcţie de situaţie, va fi administrat tratamentul standard de susţinere. Cum lamivudina este eliminată prin dializă, hemodializa continuă poate fi utilizată în tratamentul supradozajului, cu toate că nu a fost studiat acest lucru.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe Zeffix

Exacerbări în timpul tratamentului

Exacerbările spontane în hepatita cronică de tip B sunt relativ frecvente şi se caracterizează prin creşteri tranzitorii ale concentraţiilor serice de ALT. După iniţierea terapiei antivirale, concentraţiile serice ALT pot creşte la unii pacienţi în timp ce nivelul seric ADN VHB scade. La pacienţii cu boală hepatică compensată, aceste creşteri ale concentraţiei serice ALT, în general, nu au fost însoţite de o creştere a concentraţiilor serice de bilirubină sau de semne ale decompensării hepatice.

Monitorizare

Pe durata tratamentului cu Zeffix, pacienţii trebuie monitorizaţi regulat. Concentraţiile serice de ALT şi ADN VHB trebuie monitorizate la interval de 3 luni, iar la pacienţii AgHBe pozitiv, AgHBe trebuie evaluat la fiecare 6 luni.

Infecţie HIV asociată

La pacienţii cu infecţie HIV asociată şi cărora li se administrează în prezent sau urmează să li se administreze tratament cu lamivudină sau cu asocierea lamivudină-zidovudină, trebuie păstrată doza de lamivudină prescrisă pentru tratamentul infecţiei HIV (de obicei 150 mg de două ori pe zi, în asociere cu alte antiretrovirale). La pacienţii cu infecţie HIV asociată, care nu necesită terapie antiretrovirală, există un risc de apariţie al mutaţiilor HIV în cazul utilizării monoterapiei cu lamivudină pentru tratamentul hepatitei cronice de tip B.

Interacţiuni cu alte medicamente

Zeffix nu trebuie administrat cu niciun alt medicament care conţine lamivudină sau emtricitabină. De asemenea, combinaţia lamivudină cu cladribină nu este recomandată.

Sarcina și alăptarea

În datele disponibile în studiile efectuate la om înregistrate în Registrul privind sarcinile expuse la antiretrovirale, raportând peste 1000 de rezultate obţinute din sarcini expuse în primul trimestru şi peste 1000 de rezultate obţinute din sarcini expuse în al doilea şi al treilea trimestru, nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale. Mai puțin de 1% dintre aceste femei au fost tratate pentru infecţie cu VHB, în timp ce majoritatea au fost tratate pentru infecţie cu HIV utilizând doze mai mari şi cărora li s-au administrat, concomitent, şi alte medicamente. Zeffix poate fi utilizat în timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic. Pentru pacientele care ramân gravide în cursul tratamentului cu lamivudină, trebuie avută în vedere o posibilă reapariţie a hepatitei în momentul încetarii tratamentului cu lamivudină.

Cantitatea totală a lamivudinei ingerată de un copil alăptat este foarte scăzută şi, prin urmare, este probabil să conducă la expuneri care să exercite un efect antiviral sub nivelul optim. Hepatita B maternă nu este o contraindicaţie pentru alăptarea nou-născutului, dacă acesta este tratat în mod adecvat pentru prevenirea hepatitei B la naştere, şi nuvexistă nicio dovadă că concentraţia scăzută de lamivudină în laptele uman conduce la reacţii adverse la copiii alăptaţi. Prin urmare, la mamele cărora li se administrează lamivudină pentru VHB se poate lua în considerare alăptarea, ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului pentru femeie. În cazul în care există transmitere maternă a VHB, în ciuda profilaxiei adecvate, trebuie luată în considerare întreruperea alăptării, pentru a reduce riscul apariţiei de mutanţi rezistenţi la lamivudină, la sugar.

5. Doze și mod de administrare Zeffix

Tratamentul cu Zeffix trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratarea hepatitei cronice de tip B.

Adulţi

Doza recomandată de Zeffix este de 100 mg o dată pe zi. La pacienţii cu boală hepatică decompensată, trebuie să fie luată în considerare utilizarea lamivudinei
în asociere cu un al doilea medicament fără rezistenţă încrucişată la lamivudină, pentru a reduce riscul rezistenţei şi pentru a realiza rapid supresia virală.

Durata tratamentului

Durata optimă a tratamentului este necunoscută. Dacă se opreşte tratamentul cu lamivudină, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru a evidenţia apariţia hepatitei recurente.

Rezistența clinică

În scopul de a reduce riscul de apariţie a rezistenţei la pacienţii la care s-a administrat lamivudină în monoterapie, trebuie luată în considerare înlocuirea sau adăugarea unui medicament alternativ care nu prezintă rezistenţă încrucişată la lamivudină, conform ghidurilor terapeutice,dacă ADN-ul VHB seric rămâne detectabil la sau peste 24 de săptămâni de tratament.

Insuficienţă renală

Concentraţiile serice de lamivudină (ASC) sunt crescute la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă, din cauza scăderii clearance-ului renal. Din acest motiv, doza trebuie scăzută la pacienţii cu clearance al creatininei <50 ml/minut.

Insuficienţă hepatică

Datele obţinute de la pacienţi cu insuficienţă hepatică, inclusiv cei cu boală hepatică în stadiul terminal aflaţi pe lista de aşteptare pentru transplant, evidenţiază faptul că farmacocinetica lamivudinei nu este influenţată semnificativ de disfuncţia hepatică. În baza acestor date, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, decât dacă aceasta este asociată cu afectarea funcţiei renale.

Vârstnici

La vârstnici, înaintarea în vârstă însoţită de declinul funcţiei renale nu a avut niciun efect semnificativ din punct de vedere clinic asupra expunerii la lamivudină, cu excepţia pacienţilor cu clearance-ul creatininei ˂ 50 ml/min.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Zeffix la sugari, copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Mod de administrare

Administrare orală. Zeffix poate fi luat atât cu cât și fără alimente.

6. Alte informații Zeffix

Pacienţii trebuie informaţi că în timpul tratamentului cu lamivudină au fost raportate stare generală de rău şi oboseală. Atunci când se ia în considerare capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, trebuie avută în vedere starea clinică a pacientului şi profilul reacţiilor adverse ale lamivudinei.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.

 

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!