Vitamina B2 (Riboflavina) – rol, deficit și supradozaj

Generalități

Vitamina B2 se mai numește și riboflavina. Denumirea de riboflavină provine din cuvintele „riboză” și  „flavin”, cel din urmă traducându-se prin galben. După cum îi spune și numele, vitamina B2 este o vitamină de culoare galbenă. Riboflavina este puțin hidrosolubilă, este folosită și ca aditiv alimentar, având rol de colorant; în acest rol, ea este cunoscută drept E101.

Riboflavina a fost descoperită în anul 1920, iar atunci s-a crezut că aceasta luptă împotriva apariției bolii pelagra. Pelagra este o patologie cauzată de incapacitatea organismului de a absorbi niacină (aparține vitaminelor complexului B) sau triptofan (aminoacid esențial) sau poate apărea și din cauza unei diete deficitare.

Vitamina B2 se poate găsi în formă liberă sau legată de proteine, predominant de albumină. Cantitatea de riboflavină depozitată în organism poate acoperi necesitățile pentru 2-6 săptămâni.

În sistemul sangvin, riboflavina circulă legată de proteine.

Rolul vitaminei B2

Vitamina B2 are un rol major în producerea de energie, creșterea și repararea țesuturilor. Unul dintre rolurile vitaminei B2 este de coenzimă la numeroase precese celulare. De asemenea, formează precursorul coenzimelor flavin adenin dinucleotid și flavin mononucleotid. Acestea se află predominant în rinichi, ficat și inimă.

Pe  lângă acestea, vitamina B2:

  •           Acționează în metabolismul energetic;
  •           Intervine în oxidarea acizilor grași și a aminoacizilor;
  •           Intervine în unele reacții de oxido-reducere;
  •           Participă la transformarea triptofanului în niacină;
  •           Este coenzima unor reacții ale metabolismului glucidic;
  •           Este folosit ca adjuvant în medicamentația icterului neonatal, a keratoconusului (afecțiune oculară non-inflamatorie) și în profilaxia migrenelor.

Absorbție și excreție

Absorbția vitaminei B2 se realizează în porțiunea proximală a intestinului subțire. Înainte de a fi absorbită, riboflavina este desfosforilată. Mecanismul este atât unul activ (pentru doze fiziologice), cât și unul pasiv (în cazul dozelor patologice). Când vitamina B2 ajunge la nivelul eritrocitelor, ea este refosforilată și trece în sânge. Cantități foarte mici de vitamina B2 sunt absorbite și în colon.

Excreția riboflavinei se realizează prin secreție activă, la nive renal. Ea este eliminată sub formă de riboflavină și de 7-alfa-hidroxi-riboflavină.

Necesarul de vitamina B2

Zilnic, o persoană ar trebui să-și asigure o cantitate de riboflavină de 0,6-0,8 mg la fiecare o mie de kilocalorii consumate.

În cazul sugarului cu vârsta de până la 6 luni, necesarul de riboflavină recomandat este de 0,3 mg pe zi. La sugarii cu vârstă cuprinsă între 7 luni și 12 luni, necesarul este de 0,4 mg pe zi. La copiii cu vârstă cuprinsă între un an și 3 ani, se recomandă 0,5 mg pe zi, la cei de 4-8 ani, se indică necesarul de 0,6 mg pe zi, iar la cei de 9-13 ani, se recomandă consumul a 0,9 mg riboflavină pe zi. Toate aceste valori nu sunt modificate de sexul persoanei în cauză.

De la vârsta de 14 ani, necesarul de vitamina B2 este influențat de sexul persoanei. Astfel, copiii cu vârstă cuprinsă între 14 și 18 ani trebuie să-și asigure un necesar de 1,3 mg riboflavină pe zi, în cazul sexului masculin, iar în cazul femeilor, 1 mg vitamina pe zi. La persoanele cu vârstă peste 18 ani, necesarul este de 1,3 mg/zi pentru bărbați și1mg/zi pentru femei.

Este important de știut că necesarul de riboflavină crește în sarcină la 1,4 mg/zi, iar în perioada de alăptare la 1,6 mg/zi. Laptele uman conține o concentrație de riboflavină de 0,35 mg/zi.

Pe lângă aceste situații, necesarul de vitamină B2 crește în sindroame de malabsorbție, abuz de alcool, traumatisme, infecții severe, consumul îndelungat al unor medicamente.

Surse de riboflavină

Găsim riboflavina în multe alimente de origine animală și vegetală.

Cele de origine animală sunt:

  •           Laptele și produsele lactate;
  •           Carnea slabă, pește;
  •           Viscerele (rinichi, ficat);
  •           Ouă.

Cele de origine vegetală sunt:

  •           Drojdia;
  •           Susan;
  •           Sparanghel;
  •           Broccoli;
  •           Salată verde;
  •           Pătrunjel;
  •           Nuci;
  •           Măcese;
  •           Vegetale cu frunze verzi;
  •           Roșii;
  •           Ciuperci;
  •           Migdale;
  •           Banane;
  •           Cereale integrale.

Trebuie menționat că vitamina  se află în cantități mici și în bere.

În ceea ce privește degranularea vitamina, ea nu este termosensibilă, adică nu-si pierde din proprietăți atunci când este supusă preparării termice. Aceasta este degranulată doar dacă se adaugă bicarbonat de sodiu în apa fierbinte. Deși nu este termosensibilă, riboflavina este fotosensibilă (sensibilă la lumină), astfel laptele ținut în sticlă vreo 2 ore își pierde aproximativ 80% din conținutul său în riboflavină. Pe lângă acest aspect, degradarea riboflavinei duce la alte deficite nutriționale: substanțele produse prin degradarea vitaminei B2 pot distruge vitamina C și pot oxida lipidele.

Deficitul de vitamină B2

Deficitul de vitamină B2 apare datorită:

  •           Dietei deficitare;
  •           Patologiei care îngreunează absorbția intestinală: intoleranța la glucoză, boala celiacă (intoleranța la gluten), boala Crohn, obstrucția biliară, sindrom de colon iritabil;
  •           Neoplazii, boli cardiace, diabet zaharat.

Deficitului de vitamina B2 se manifestă prin afectarea:

  •           Cavității bucale: glosită (inflamația limbii), stomatită (inflamație a cavității bucale), inflamația mucoasei bucale, limbă roșie și uscată;
  •           Faringelui: durere, edem, hiperemie (aflux mai mare de sânge);
  •           Tegumentelor: dermatită seboreică;
  •           Ochilor: conjunctivită, fotofobie (o creștere a sensibilității oculare la lumină), opacifierea cristalinului;

De asemenea, deficitul de riboflavină se manifestă și prin scădere ponderală, prin tulburări ale metabolismelor energetic și lipidic. O altă consecință a deficitului de vitamină B2 este anemia normocromă normocitară, care apare în stadii avansate. Anemia normocromă normocitară este un tip de anemie cu hematii de dimensiune normală și concentrație normală a hemoglobinei, care este cauzată de un mecanism defectuos de producere sau de transport a hematiilor.

Carența de vitamina B2 este însoțită, de cele mai multe ori, și de carența altor vitamine, precum B6 și niacină.

Tratamentul se face prin administrare de vitamina B2, în doză de 10-15 mg pe zi. Se administrează pe cale orală, timp de o săptamână.

Supradozajul vitaminei B2

Se întâmplă rar să existe intoxicații cu vitamina B2 deoarece aceasta este eliminată repede din organism. În cazul unui aport excesiv de vitamina B2, organismul limitează absorbția și crește excreția. Deși este eliminată repede, au fost cazuri în care vitamina B2 a rămas stocată în organism. Atunci apar intoxicațiile cu riboflavină, acestea manifestându-se prin amorțeală, mâncărimi și urină de culoare închisă.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!