Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Vitamina B12, denumită și cobalamină este o coenzimă implicată în metabolismul fiecărei celule din organismul uman, având rol în special în sinteza și reglarea ADN-ului, metabolismul acizilor grași și aminoacizilor și în producerea energiei. Cobalamina este necesară pentru a asigura funcționarea normală și sănătatea eritrocitelor, a țesutului nervos și a creierului. Fiind o vitamină hidrosolubilă, ea este absorbită la nivelul sistemului digestiv în prezența factorului intrinsec și apoi pătrunde în curentul sangvin exercitându-și variatele roluri. Cobalamina nu se poate depozita în organismul uman, de aceea orice exces este eliminat prin urină.
Vitamina B12 are un spectru larg de beneficii pe care le oferă în ceea ce privește sănătatea umană. Ajută chimia din corpul uman astfel încât să genereze surse importante de energie. Acest nutrient este un factor cheie în arderea grăsimilor și a carbohidraților, formarea de celule roșii sangvine sănătoase și menținerea învelișurilor de mielină care protejează nervii. De asemenea, ajută sistemul nervos prin menținerea sănătății celulelor nervoase, în special a celor necesare pentru semnalizarea neurotransmițătorului. Din această cauză, când nivelele de vitamină B12 sunt scăzute, orice funcție cognitivă poate suferi și pot apărea simptome de la oboseală și până la epuizare fizică și psihică.
Un alt rol important al cobalaminei în relație cu sistemul nervos este reprezentat de prevenția și tratamentul bolii Alzeihmer. Un studiu efectuat de Universitatea Oxford a relevat că luând vitamina B12 împreună cu B6 și acid folic se reduce atrofia creierului, se îmbunătățește funcționarea acestuia și se reduce dramatic contracția creierului în zona cea mai afectată a acestuia în boala Alzeihmer. A fost demonstrat că multe persoane afectate de aceasta boală erau deficiente în vitamina B12.
Această vitamină este un bun protector al inimii, scăzând riscul de boli cardiovasculare. Vitamina B12 realizează acest lucru prin îndepărtarea homocisteinei din sânge. Homocisteina este un aminoacid toxic care rezultă din metabolismul proteinelor. Odată ieșită din celulă, homocisteina ajunge în curentul sangvin și distruge arterele, stabilind locul pentru ateroscleroză. Un nivel crescut al acestui aminoacid crește considerabil riscul de infarct și de alte boli legate de ateroscleroză cum ar fi : disfuncția erectilă, retinopatie, boala vasculară periferică și insuficiența renală.
Împreună cu vitamina B6, cobalamina reduce riscul degenerării maculare și a cataractei, îmbunătățind astfel vederea. De asemenea, este esențială pentru sănătatea părului, pielii și unghiilor, putând fi folosită pentru tratamentul eczemelor și al psoriazisului.
Vitamina B12 este o componentă esențială a oaselor. Un nivel scăzut al acesteia crește riscul de osteoporoză.
Datorită rolului său în sinteza ADN-ului, vitamina B12 are rol în prevenirea cancerului. Studii științifice au arătat că un supliment de vitamină B12 poate reduce incidența cancerului de col cu 40% la persoanele predispuse la acest cancer, iar la femeile cu cancer de sân a fost identificat un nivel scăzut al cobalaminei.
Vitamina B12 joacă un rol important deoarece ea nu este disponibilă în produsele vegetale, făcând deficiența de vitamina B12 o preocupare legitimă pentru vegetarieni. Ea poate fi produsă în natură doar de anumite procariote sub formă de bacterii și archae. Ea este sintetizată de anumite celule intestinale la om și alte animale, dar oamenii nu pot absorbi vitamina B12 produsă de ei, pentru că aceasta se secretă la nivelul colonului, iar absorbția are loc la nivelul intestinului subțire.
Animalele, precum vacile sau oile, pot absorbi această vitamină produsă chiar de ele. Cobalamina se găsește prin urmare doar în produsele de origine animală, datorită procariotelor care o sintetizează. Animalele depozitează vitamina în ficat și mușchi și aceasta poate chiar să treacă în laptele și ouăle acestora. Carnea, ficatul, ouăle și laptele sunt o sursă importantă de vitamina B12 atât pentru alte animale, cât și pentru oameni. Sursele animale cu cea mai însemnată cantitate de cobalamină sunt : scoicile, organele animale (ficat, rinichi) de miel, carne de vită, curcan, pui, pește, carne de crab, ouă, iaurt, brânză, lapte.
Dieta occidentală zilnică conține în jur de 5-30 μg, dintre care 1-5 μg sunt absorbite. Canitatea totală de vitamina B12 depozitată în organismul uman este de 2-5 mg la adulți, dintre care 50% este stocată în ficat, iar 0,1% se pierde în fiecare zi fiind secretată la nivelul intestinului subțire. Majoritatea vitaminei B12 excretată la nivelul bilei este reabsorbită prin circulația entero-hepatică. Datorită acestui mecanism, ficatul poate depozita vitamina B12 necesară organismului uman între 3 și 5 ani, în condiții de funcționalitate normală.
Prin înțelegerea absorbției vitaminei B12 putem înțelege cauzele deficienței. Vitamina B12 este legată de proteinele din alimente și este furnizată doar de produsele de origine animală. Pepsina și PH-ul acid din stomac degradează aceste proteine și eliberează vitamina. Ea fiind acum liberă se va lega de una dintre cele 3 proteine de legare a vitaminei B12, numite haptocorine, care sunt produse de glandele salivare și de celulele parietale din stomac. În duoden, PH-ul nu mai este atât de acid și permite proteazelor pancreatice să degradeze haptocorina, eliberând astfel vitamina B12 care se leagă strâns de Factorul intrinsec produs de către celulele parietale.
La nivelul celulelor mucoase al ileonului distal complexul Vitamină B12-Factor Intrinsec este recunoscut de către receptori specifici. Cobalamina intră astfel în sânge legată de altă proteină: transcobalamina, acest complex fiind cunoscut sub numele de holotranscobalamină. Majoritatea vitaminei B12 din sânge este legată de haptocorină și doar o proporție mică (20-30%) este legată de transcobalamină. Holotranscobalamina este fracția biologic activă a vitaminei B12 din sânge, deoarece doar în această formă vitamina este livrată la toate celulele corpului.
Prin urmare, doar o mică cantitate de vitamina B12 ingerată reușește să ajungă la toate celulele organismului uman îndeplinindu-și funcțiile. Din această cauză, o dietă care nu conține suficiente produse de origine animală, sau în care carnea este evitată, va duce la un risc crescut de deficiență a vitaminei B12. Există și alte cauze care conduc la această deficiență, precum: gastrita atrofică, insuficiența pancreatică, boli intestinale (boala Crohn, boala celiacă), folosirea îndelungată a supresoarelor acide (inhbitori de pompă de protoni, antagoniși H2), anemia pernicioasă.
Manifestările clinice sunt heterogene și gravitatea lor depinde de nivelul și timpul instalării deficitului. Simptomele trebuie recunoscute imediat și tratate fără întârziere. Deficitul de vitamina B12 poate cauza daune severe și ireversibile în special la nivelul creierului și al sistemului nervos. La nivele chiar puțin scăzute față de normal, o varietate de simptome precum oboseală, letargie, depresie, scăpări de memorie, apnee, dureri de cap, pot apărea în special la oamenii în vârstă, al căror stomac produce mai puțin acid și la copii în perioada de creștere.
Măduva spinării este cel mai des afectată. Anemia poate varia de la ușoară la severă, cu simptome de oboseală la efort, dispnee, palpitații și paloare. Toate liniile celulare pot fi afectate cu anemie macrocitară, leucopenie și trombocitopenie. Modificările epiteliale datorită acestui deficit includ hiperpigmentare și glosită. Țesutul reproductiv poate fi afectat, fapt care se manifestă ca infertilitate. Insuficiența neurologică include tulburări motorii, pierderi senzoriale, echilibru și reflexe anormale, insuficiență cognitivă și pierderea memoriei.
Cazurile extreme pot prezenta stupoare și chiar psihoză. Neuropatia periferică poate progresa către degenerare axonală și chiar moartea neuronilor, dacă este netratată. Aceasta este urmată de tulburări de propriocepție și areflexie. Pacienții pot prezenta neîndemânare, coordonare slabă și dificultate în mersul pe jos. Fără tratament se pot dezvolta slăbiciune și rigiditate musculară, manifestându-se ca ataxie spastică. Deteriorarea nervilor periferici duce la somnolență, alterarea gustului și mirosului și atrofie optică. În deficiența severă sau în stadii avansate, o boală asemănătoare cu demența poate fi observată și chiar psihoză cu halucinații, paranoia și depresie severă.
Tratamentul trebuie început la câteva zile de la confirmarea diagnosticului. Acesta se va urma în funcție de cauza care a dus la deficitul de vitamină B12. Dacă acesta este cauzat de către anemie, se vor face injecții cu hidroxicobalamină, care duc la producerea de noi eritrocite. Dacă deficitul este cauzat de o dietă săracă în produse de origine animală, sunt suficiente utilizarea suplimentelor cu vitamină B12. De asemenea, trebuie tratate și deficiențele concomitente, cum ar fi cele de acid folic. Răspunsul la tratament se poate observa încă din primele 24 de ore, dar răspunsul hematologic va fi vizibil în câteva zile. Sunt necesare analize de sânge pentru a observa evoluția sub tratament.
Vitaminele B sunt o clasă de vitamine hidrosolubile care joacă un rol important în metabolismul celular. Chiar dacă aceste vitamine au nume similare (B1, B2, B3,) ele au structură chimică diferită și pot coexista în alimente. Suplimentele alimentare care conțin cele 8 vitamine din clasa B sunt denumite ”complex de vitamina B”. Fiecare vitamina B este fie un cofactor al unui proces metabolic, fie un precursor necesar în generarea unuia.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.