Varice-între inestetic și dureros

Boala varicoasă este o afecțiune cronică, frecventă în zilele noastre, fiind cauzată, în principal, de ortostatismul prelungit la care suntem supuși în timpul serviciului.
Afecțiunea constă într-un proces degenerativ al peretelui venos, formându-se  dilatații venoase permanente, deseori circumscrise, neregulate, cu aspect sinuos sau ampular, cunoscute sub numele de  „varice”.

Circulația venoasă

Venele sunt vase sangvine elastic, dilatabile și ușor deformabile. Ni le putem imagina drept un sistem de conducte,  prin care sângele circulă cu presiune joasă.
Cele mai importante funcții ale venelor sunt acelea de a asigura reîntoarcerea sângelui, adică transportul acestuia de la periferie spre centru, precum și înmagazinarea unei cantități oarecare din masa noastră sangvină, fiind considerate un rezervor de sânge.

Pentru a înțelege una dintre cauzele apariției varicelor, trebuie să abordăm un aspect important al circulației venoase, și anume, sistemul valvular. Spre deosebire de artere, peretele interior al venelor au o configurație aparte, reprezentată de existența unor valvule, ce permit circulația sângelui în sens unic. Ele reprezintă, de fapt, o serie de plici membranoase, de forma unui “cuib de rândunică”, a căror concavitate este orientată spre inimă.

Valvulele sunt grupate în două categorii:

  • valvule parietale (se găsesc sub confluența unei vene aferente și împiedică refluxul sangvin retrograd vertical)
  • valvule ostiale ( aflate la orificiul de vărsare a unei vene într-alta și împiedică refluxul sangvin dinspre profunzime la suprafață)

Etiologia bolii

În linii mari vorbind, există diverse considerente utilizate pentru a explica apariția varicelor.
Elementul etiologic esențial este reprezentat de staza venoasă. Varicele se formează  pe traiectul unui trunchi venos, retrograd de zona în care  a apărut o stază sau o defecțiune în întoarcerea sângelui.

Există o serie de factori ce pot conduce la apariția varicelor, însă, potrivit unor teorii, ar trebui să existe un teritoriu favorabil, care să permită dezvoltarea bolii, în prezența factorilor cauzali. Astfel, se vorbește despre o slăbire primitivă a peretelui venos  determinată de o slăbire congenitală a țesutului conjunctiv și o atonie generală a musculaturii venelor, care, oricum, este extrem de subțire.
De asemenea, se incriminează și sistemul valvular venos, ale cărui aplazii sau hipoplazii, pot conduce la apariția varicelor. Valvulele, insuficient dezvoltate, nu reușesc să se opună căderii sângelui în vene. Astfel, sângele „căzut” se acumulează într-un vas inferior (din punct de vedere al confluențelor venoase), provocând dilatarea lui și formarea varicelui.

Factorii determinanți:

  • Ortostatismul și mersul biped au facilitat apariția acestei afecțiuni, deoarece, în aceste condiții, întreaga greutate a corpului se sprijină pe membrele inferioare. Acest fapt produce o încetinire a circulației venoase, urmată de crearea unei staze sangvine. Astfel, putem face referire la rolul important al profesiei unor oameni obligați să petreacă ore în șir stând în picioare.
  • Factorul anatomo-fiziologic se referă la sistemul venos superficial, care nu are un număr suficient de valvule venoase, nu este protejat de chinga musculo-fascială ( compresia exercitată de mușchi, asupra venelor profunde, stimulează circulația sângelui), expus stazei și modificărilor presionale. Merită menționat faptul că o troficitate redusă a mușchilor membrului inferior, duce la dispariția compresiei și, astfel, sângele se va deplasa mai încet prin vas, urmând staza și apariția varicelui.
  • Factorul genetic, ereditar, este responsabil pentru dezvoltarea acestei afecțiuni în peste 70% din cazuri, mergând pe principiul că mecanismul constă într-o slăbire moștenită a peretelui venos. Alți autori nu consideră această explicație a fi una eficientă.
  • Sarcina are o dublă semnificație. Ea este considerată, pe de-o parte, factor declanșator, în cazul existenței unei predispoziții ereditare, iar, pe de altă parte, este un factor agravant, ce transformă prevaricele, în varice constituite.

Singura posibilitate prin care modificarea echilibrului foliculină / progesteron poate determina apariția        varicelor, constă, din nou, într-o predispoziție genetică, caracterizată printr-o laxitate a țesutului conjunctiv, cu scăderea rezistenței peretelui venos sau a valvulelor venoase.
În general, explicația se bazează pe hormonii hipofizari și pe factorul mecanic. Hormonii hipofizari              determină o laxitate crescută a țesutului conjunctiv. Uterul voluminos crește presiunea abdominală, fapt ce      îngreunează circulația de întoarcere pe teritoriul venei cave inferioare.

  •  Obezitatea duce la apariția bolii varicoase prin două mijloace: factorul mecanic și tulburările neuro-endocrine sau metabolice care alterează troficitatea pereților venoși.

Patogenia bolii

Diversele teorii existente cu privire la explicația bolii varicoase generează discuții doar în privința stabilirii factorului primordial, căci în afara acestui aspect, este stabilit faptul că la baza afecțiunii stau trei verigi principale:

-insuficiența valvulară
-dilatarea venelor
-creșterea presiunii venoase

Mecanismul de producere

În ortostatism, pompa musculară nu mai activează,  iar aspirația toracică este mai puțin eficientă. Prin urmare, viteza sângelui din venele profunde scade, crește presiunea în vas și, totodată, limitează capacitatea vaselor profunde de a aduna surplusul de sânge din venele superficiale, fapt ce are ca rezultat staza și presiunea crescută în sistemul venos superficial.

Presiunea  din abdomen crește progresiv și împinge sângele din cava inferioară și din venele iliace spre periferie. Învingând rezistența valvei iliace externe, slăbește și valvula ostială, care, odată depășită, permite sângelui să se întoarcă în vena safenă internă.  Astfel, vena se dilată, se avalvulează progresiv și apare o insuficiență izolată a safenei interne.

Refluxul permanent de la nivelul ostiumului safenei interne, menține o presiune crescută  în  sistemul venos superficial, în condiții de ortostatism,  apărând și insuficiența valvulelor din venele comunicante (punți de legătură între sistemul venos superficial și profund) . Așadar, presiunea venoasă mereu crescândă din ambele sisteme determimă, în final, insuficiența venoasă cronică, fiind afectate atât venele superficiale, cât și cele profunde.

Tablou clinic

Diferă în funcție de stadiile bolii:

1) Stadiul prevaricos

Debutul este lent și precede cu luni sau ani apariția varicelor. Printre simptome  se remarcă: senzație de neliniște în gambe, parestezii după ortostatism prelungit, jenă dureroasă, senzație de greutate, de tensiune și prurit pe traiectul venos.
Printre semne, se constată scăderea pilozității, cianoză ușoară perimaleolară, edem discret fără godeu în ortostatism

2) Stadiul de varice constituite

Simptomele sunt, până la un anumit nivel, aceleași ca și în stadiul prevaricos. Semnele se observă progresiv:
-varicele apar în 1/3 superioară a gambei, pe traiectul safenei interne și se extind proximal. Pachetele varicoase au formă de trunchiuri venoase dilatate, neregulate, vermiforme,  variabile ca număr, grad de dilatare și întindere.
-edemul: inițial apare seara și dispare dimineața, fiind localizat maleolar, unilateral sau bilateral. Ulterior, devine permanent, dur, lasă godeu, se extinde în suprafață și cedează parțial, însă incomplet în clinostatism.
-modificările trofice apar precoce, sunt discrete ( în regiunea maleolară). Constă în alternări de zone cu tegument subțire, transparent și zone îngroșate, pigmentate sau eczematoase. Tegumentul poate deveni cianotic sau marmorat, iar pilozitatea este vizibil redusă, în zonele afectate.

3) Stadiul de varice complicate

Aceste afecțiuni sunt organizate în două grupe:

  • Complicații ale venelor varicoase

-Ruptura varicoasă: se produce în urma unui traumatism, sondându-se cu un hematom sau o hemoragie abundentă. Uneori, apar rupturile spontane, dar care sunt provocate de un traumatism  recent. Rupturile spontane sunt percepute clinic printr-o durere intensă în molet, asemănată de pacient cu o lovitură de bici.
Flebita superficial: apare, în general, pe traiectul safenei interne, sub forma unui cordon gros, dureros, dur, cald, iar tegumentul supraiacent este imobil și îngroșat.
Tromboza periferică dermo-epidermică : constă într-o leziune mică, periferică, la nivelul venelor mici maleolare sau plantare.

  •   Complicații ale țesuturilor vecine

-Leziuni dermo-epidermice și dermo-hipodermice;
-Leziuni ale arterelor, capilarelor și vaselor limfatice (îngroșări, degenerări ale pereților vasului);
-Ulcerul varicos este cea mai gravă complicație a varicelor . De obicei, apare în 1/3 inferioară a gambei, având margini îngroșate și dure. Fundul ulcerului prezintă muguri cărnoși bruni, cu o secreție tulbure, murdară, cu depozite de fibrină, sângerează ușor la atingere, este pruriginos și nedureros.

Tratament

1) Tratamentul paliativ urmărește ameliorarea simptomelor, în cazul în care intervenția chirurgicală este contraindicată și presupune următoarele măsuri:

-igienice: evitarea ortostatismului prelungit, a sportului de performanță sau a efortului fizic mare care crește presiunea abdominală;
-dietetice: combaterea constipației și a obezității ;
-locale: compresiunea externă efectuată de bandă sau de ciorapi elastici. Ea reduce refluxul din varice în ortostatism și poate atenua tabloul clinic, încetinind evoluția bolii.

2)  Tratamentul curativ intenționează să împiedice sângele din venele mari să recadă în venele subiacente, adică trebuie să împiedicăm sângele din vena femurală să cadă în vena safenă. Obținem acest lucru realizând o ligatură a safenei interne la locul de vărsare în vena femurală (crosa venei safene).

În cadrul acestei intervenții trebuie să ne asigurăm de faptul că vom lega toate colateralele venei safene de la nivelul crosei, deoarece prezența lor în continuare, ar asigura reîntoarcerea sângelui și formarea unor varice noi.
După ligatura crosei safenei, se extrage vena prin smulgere. Procedeul presupune introducerea unei tije subțiri metalice pe venă, de la nivelul maleolei tibiale până la nivelul crosei venei și smulgerea, ca un deget de mănușă întors pe dos a venei. Venele colaterale se smulg și ele, identic, sau se rezecă.

Bibliografia:

-Insuficiența venoasă cronică  a membrului inferior- Petru Ignat
-Chirurgie generală-Fane Ghelase
-Chirurgie-Silvian Dașchievici
-Tratat de chirurgie cardiovasculară- Irinel Popescu

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!