Tusea convulsivă – problemă majoră de sănătate a copiilor!

Suntem pe social media

Like us!

Ce reprezintă tusea convulsivă?

Tusea convulsivă (pertusis) reprezintă o boală infecţioasă acută şi contagioasă, caracteristică doar omului (antroponoză tipică). Tusea convulsivă este determinată de către Bordetella pertussis și se caracterizează clinic prin accese paroxistice de tuse spasmodică, cu o evoluţie de câteva săptămâni.

Pentru unele țări (mai ales din zonele temperate), tusea convulsivă reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Frecvenţa bolii este mai înaltă iarna şi primăvara. Aceasta este una dintre cele mai întâlnite boli infecţioase infantile. Tusea convulsivă este o boală infecțioasă extrem de periculoasă, în special prin procentul înalt de letalitate la sugari. Sugarii se pot infecta și dezvolta boala, chiar în primele săptămâni de viaţă, deoarece nu primesc anticorpi (Ig M) transplacentar de la mame imune.

Care este etiologia în tusea convulsivă?

Agentul etiologic al tusei convulsive este Bordetella pertussis – un cocobacil Gram (-), aerob, nesporulat. B. pertussis se referă la genul Bordetella, care include nouă specii de microorganisme. Dintre acestea, patogene pentru om sunt doar B. pertussis și B. parapertussis.

B. pertussis deține o serie de substanțe biologice active, cu rol major în mecanismul patogenic al tusei convulsive:

  • hemaglutinina filamentoasă (FHA) – are rol în ataşarea bacteriei de epiteliul ciliat respirator, determină, totodată, virulența cocobacilului;
  • aglutinogene cu rol în ataşarea de epitelii; aglutinogenul K este folosit pentru serotipare;
  • factorul promotor de limfocitoză – determină limfocitoza și activează toxinele (factor antifagocitar și de permeabilizare a mucoasei respiratorii pentru alte toxine);
  • adenilat – ciclază (AC) – condiționează hemoliză pe mediu cu agar – sânge, reduce mijloacele de apărare, provoacă inflamația epiteliului tractului respirator, activează metabolismul celular și produce edemul local;
  • toxina dermonecrotică – termolabilă, condiționează contracţia fibrelor musculare netede din vasele sangvine şi determină necroză ischemică;
  • exotoxina pertussis (PT) – are rolul principal în patogeneza infecției și formarea imunității, determină necroza țesuturilor epiteliale, condiționează limfocitoză şi sensibilizarea la histamină;
  • citotoxina traheală – condiționează staza ciliară, inhibarea sintezei ADN şi în final distrugerea celulelor epiteliale traheale și bronșice.

Bordetela pertussis este:

  •  Histaminsensibilizatoare;
  •  Dermatonecrotică;
  •  Leucocitostimulatoare;
  •  Hemolitică.

B. pertussis este puțin rezistent în mediul extern (până la 30 minute). Sub acțiunea luminii și a razelor solare B. pertussis este distrus în 1-2 min. Rapid piere sub acțiunea dezinfectantelor.

Cum se transmite tusea convulsivă?

Sursa de infecţie este constituită doar de către omul bolnav cu forme tipice sau atipice de boală şi de către purtătorii de B. pertussis.

Transmiterea se face direct, aerogen, prin inhalarea aerosolilor lichizi contaminați eliminați de către bolnav cu ocazia tusei. Contaminarea cu B. pertussis este posibilă doar prin contact apropiat cu bolnavul, la o distanță de până la 2 metri. Transmiterea nu se va produce indirect, prin obiecte contaminate, deoarece agentul patogen nu este rezistent în mediul extern (vezi Care este etiologia în tusea convulsivă?). Transmiterea tusei convulsive se va produce mai intens în colectivitățile de copii unde cuprinderea cu vaccinări este joasă și în zonele suprapopulate. Între 90 – 100% dintre membrii receptivi ai unei familii dezvoltă tusea convulsivă, după apariția primului caz de boală.

Contagiozitatea bolii (25 zile) este maximă mai ales în perioada catarală, dar persistă şi în perioada de stare (convulsivă), scăzând apoi treptat. Nu există stare de portaj cronic în tusea convulsivă!

Care este patogeneza în tusea convulsivă?

Poarta de intrare în tusea convulsivă este mucoasa tractului respirator (laringele, traheea, bronșiolele, alveolele). După contaminare, cocobacilul pertussis se va atașa de cilii epiteliului traheal și bronșic pe care îi va distruge. B. pertussis nu va pătrunde în sânge. Local va avea loc inflamaţie catarală, stază, hemoragii şi necroza epiteliului tractului respirator. Formarea de exudat mucopurulent va obtura bronşiile mici, astfel putându-se solda cu atelectazii şi emfizem pulmunar. Exotoxina va produce excitația terminațiunilor nervoase din căile respiratorii. Aceasta va  provoca accese paroxistice de tuse spasmotică cu eliminări de secreții mucopurulente în mediul extern.

Care este simptomatologia în tusea convulsivă?

În dezvoltarea ciclică a tusei convulsive se evidențiază:

  1. perioada de incubație – 3-14 zile;
  2. perioada prodromală (catarală) – 3-14 zile;
  3. perioada convulsivă (spasmodică) – 2-4 săptămâni;
  4. perioada de declin și convalescență – 2-4 săptămâni.

Perioada catarală în tusea convulsivă:

  • Debut insidios, cu semne de catar moderat al tractului respirator și o stare generală bună;
  • tuse ușoară necaracteristică, moderată;
  • rinită, guturai, indispoziţie, apetit scăzut;
  • în continuare, tusea (care rămâne uscată) va deveni din ce în ce mai spastică, mai frecventă în timpul nopţii şi spre dimineaţă;
  • tusea nu va ceda la tratamentul obişnuit.

Perioada convulsivă are următoarele particularități:

  • Accesul de tuse este prevestit, de mai multe ori, de o senzaţie particulară în gât, care îi solicită pe bolnavi să tuşească (senzaţie de gâdilitură);
  • În alte cazuri este prevestit de aură (frica, nelinişte, căscat sau strănut repetat);
  • Copii vor întrerupe jocul, alte activități. Cei care dorm se vor trezi brusc şi se vor sprijini de barele patului, așteptând resemnați accesul de tuse.

Care sunt particularitățile accesului de tuse spasmodică în tusea convulsivă?

Accesul de tuse spasmodică (convulsivă):

  • ·         Va începe cu un inspir profund;
  • ·         Vor urma o serie de sacade de tuse;
  • ·         Tusea va fi spastică, zdruncinătoare;
  • ·         Sacadele (10 – 20) se vor prelungi fără pauze între ele, cu, caracter dramatic;
  • ·         Ochii vor fi proeminenți şi lăcrimați;
  • ·         Limba va fi propulsată cu vârful în sus;
  • ·         Toracele va fi imobil;
  • ·         Vor fi prezente: cianoza și edemațierea feţei, anxietatea;
  • ·         Tahicardie și Tensiune Arterială crescută;
  • ·         Repriză (inspir prelungit sonor, eliberator)- arată sfârșitul accesului de tuse sau poate fi punctul de plecare al unor noi sacade de tuse, urmate de o nouă repriză;
  • ·         Eliminarea unei spute filante, cu mucus vâscos (asemănător albușului de ou), uneori va fi însoțită de vomă.
  • ·         Voma se manifestă la copii, ca rezultat al acțiunii toxinei asupra motoricii intestinale și apariția dismicrobismului.

CVINTĂ DE TUSE – totalitatea sacadelor de tuse și repriza.

ACCES DE TUSE – mai multe cvinte şi reprize.

PAROXISME – concentrarea acceselor de tuse.

De obicei, bolnavul prezintă până la 20 – 30 de accese de tuse, a câte 2-4 și chiar 10-15 minute; în 24 de ore. Cvintele de tuse sunt mai frecvente şi mai grele pe parcursul nopţii şi spre dimineaţă.

Care este aspectul exterior al copiilor în timpul accesului de tuse spasmodică, în tusea convulsivă?

Aspectul exterior al copiilor:

  • ·         Facies cianotic, edemațiat;
  • ·         Ochii lucioşi, umezi, cu fanta palpebrală mai îngustă;
  • ·         Uneori – hemoragii în conjunctiva bulbară (chemozis) sau periorbitală;
  • ·         Hemoragii cutanate, epistaxis;
  • ·         Buzele puțin edemaţiate;
  • ·         Frâului limbii ulcerat (la copii care au cel puţin incisivii inferiori);
  • ·         Tegumente palide.

Unii copii sunt somnolenți, într-o stare de apatie excesivă. Alţi copii, din contra, sunt bine dispuşi între accese, au poftă de mâncare și sunt afebrili.

Care sunt criteriile de gravitate în tusea convulsivă?

Criterii de gravitate în tusea convulsivă:

  1. Apneea spasmodică și sincopală;
  2. Vomă după accesul de tuse;
  3. Prezența și intensitatea sindromului hemoragic;
  4. Prezența și intensitatea sindromului hemoragipar;
  5. Starea generală nesatisfăcătoare în lipsa accesului de tuse spasmodică;
  6. Prezența unor complicații specifici și nespecifice tusei convulsive.

Cum se caracterizează perioada de convalescență, în tusea convulsivă?

  • ·         Se vor rări cvintele de tuse;
  • ·         Vor diminua vomele;
  • ·         Expectorația va fi mucopurulentă, de culoare verzuie;
  • ·         Vor scădea edemul feței și cel palpebral;
  • ·         Va dispărea paliditatea tegumentelor;
  • ·         Se va îmbunătăți starea generală a bolnavilor.

Care sunt aspectele evoluției bolii la sugari?

Tusea convulsivă evoluează la sugari de regulă, în forme severe și medii. Stadiul de incubație este redus (3-5 zile), cel cataral (2-6 zile) în care sugarul va prezenta febră și rinită. Accesele de tuse sunt mai puternice și prelungite, cu apnee, cianoză totală, mioclonie a musculaturii mimice. Accesele de tuse vor fi însoțite sau urmate de vomă, apnee. Faciesul sugarului va fi edemațiat, cianotic. Vor fi prezente sindromul hemoragic și complicațiile bacteriene ( frecvent – pneumonie bacteriană). Sugarii, în timpul accesului de tuse violentă, pot prezenta convulsii parţiale sau generalizate, cu pierderea urinei şi a materiilor fecale.

Care sunt particularitățile în tusea convulsivă la copii vaccinați și la adulți?

Copiii vaccinați vor face frecvent forme ușoare și medii de tuse convulsivă, fără complicații severe. Letalitatea va fi absentă. Tusea convulsivă evoluează atipic, frust sau asimptomatic la copii vaccinați. Stadiul de incubație și prodrom va fi prelungit până la 14 zile. Va fi scurtă sau chiar va lipsi perioada convulsivă. Tusea va fi ușoară, uscată, cu o durată de aproximativ 5-7 săptămâni. Nu vor fi caracteristice sindromul hemoragic și edemul feței. Rar vor fi prezente vomele.

Majoritatea adulților vor face o boală tipică și o formă ușoară.

Ce complicații pot apărea în tusea convulsivă?

  1. Din partea Sistemului Respirator (cele mai frecvente): pneumotorax spontan, emfizem pulmonar, emfizem mediastinal şi cutanat, pneumonie, bronşiectazie, atelectazie pulmonară( diagnostic radiologic), crize de apnee spasmodică sau paralitică;
  2. Din partea Sistemului Nervos: encefalopatie hipoxică, encefalite prin mecanism mixt: alergic, toxic, hipoxic; pareze și paralizii ale nervilor cranieni (III);
  3. Complicații hemoragice: hemoragii intracerebrale, conjunctivale, palpebrale, pulmonare, epistaxis;
  4. Complicaţii mecanice: prolaps rectal, hernii ombilicale sau/și inghinale, rupturi diafragmale, ulceraţii ale freniului lingual, emfizem subcutanat sau mediastinal, pneumotorax;
  5. Complicații prin suprainfecții bacteriene și virale: bronhopneumonii acute (stafilococ, pneumococ, bacili Gram (-)), pneumonii, otite medii, sinuzite
  6.  Sechele: defecte psihice sau motorii.

Tusea convulsivă poate lăsa o predispoziţie pentru instalarea sau reactivarea unei tuberculoze!

Cum poate fi diagnosticată tusea convulsivă?

Diagnosticul tusei convulsive se face în baza:

  • datelor epidemiologice (se va stabili sursa de infecție);
  • tabloului clinic (vezi: “ Care este simptomatologia în tusea convulsivă?”) – este esențial;
  • datelor de laborator.

Diagnosticul de laborator:

  • Leucocitoză și limfocitoză marcate (interpretarea va fi dificilă la sugari, deoarece modificarea este fiziologică la această vârstă);
  • Izolarea agentului etiologic (B. pertussis) se face din secrețiile nazofaringiene, prin cultură pe mediul Bordet-Gengou sau Regan-Lowe. Un examen bacteriologic negativ nu va exclude diagnosticul de tuse convulsivă. Această metodă se utilizează foarte rar.
  • Diagnosticarea anticorpilor fluorescenți prin tehnica imunofluorescentă a exsudatului faringian – diagnostic prezumtiv-rapid;
  • Diagnostic serologic – câte 2 probe, recoltate în I și a IV-a săptămână). La RHAI și RFC, titrul diagnosticului este 1:80. Rezultatele vor apărea în a 3-a săptămână de boală, iar creșterea titrelor în dinamică față de diverși antigeni ai microorganismului, va confirmă diagnosticul;
  • Prin ELISA (examinare serologică) se vor pune în evidență anticorpii antipertusigen, antihemaglutinina filamentoasă, antipertactina (69K) și antiaglutinogenele 2 și 3.

Diagnosticul diferențial:

  1. In perioada prodromală (catarală) se va face cu : tusea convulsivă cu B. parapertussis, infecții respiratorii acute (rinofaringită, laringită, bronșită, pneumonii bacteriene și bronhopneumonii), gripa, adenovirozele, rujeola, laringotraheita stenozantă;
  2. In perioada convulsivă se va face cu: rujeola în invazie, infecția cu virusul RS, adenovirozele, bronșitele, bronhopneumonii, mucoviscidoza, bronhoadenita tuberculoasă, tuberculoza ganglionară, tumori mediastinale, hipertrofie de timus, corp străin în căile respiratorii, spasmul laringian şi stridorul congenital, astmul bronșic cu B. parapertussis.

Cum poate fi tratat bolnavul cu tuse convulsivă?

Pentru a trata bolnavul și nu boala, este nevoie de a consulta medicii specialiști!

  1. Cazurile uşoare şi medii de tuse convulsivă se vor trata la domiciliu, dacă va fi posibilă crearea unor condiţii de izolare a bolnavului;
  2. Formele grave, cele complicate, ca şi cazurile la sugari se vor trata în spital;
  3. Se vor spitaliza și copiii bolnavi din orfelinate, internate și cei din familii fără asigurarea condițiilor de izolare la domiciliu;
  4. Bolnavii trebuie lăsați cât mai mult posibil la aer liber, în camere cu mult aer, curat, cu microclimat rezonabil;
  5. Este necesară dietoterapia bogată în vitamine și microelemente. Se va indica un regim alimentar echilibrat, repartizat în mai multe mese pe zi, consumate de preferință, după accesele de tuse;
  6. Sugarii vor fi alimentați mai frecvent la sân;
  7. Se va asigura hidratarea corespunzătoare – cu apă minerală plată, sucuri, ceaiuri;
  8. Se vor eliberarea căile respiratorii ale bolnavilor, prin drenaj postural, prin aspirarea secreţiilor nazofaringiene);
  9. Se recomandă oxigenoterapia în formele severe de boală;
  10. Se vor administra la necesitate: antitusive, mucolitice, expectorante, bronholitice, antihistaminice;
  11. Se va indica clorpromazina, dacă tusea va fi însoțită de vome;
  12. Se vor indica anticonvulsivante neuroleptice în formele severe de tuse convulsivă;
  13. Corticosteroizii se vor indica doar în forme severă, complicate cu encefalită sau bronhopneumonie;
  14. Se vor indica: inhalații, vitamine: C, grupul B, A+D.

Care este tratamentul etiologic în tusea convulsivă?

Tratamentul cu antibiotice este cu atât mai eficace, cu cât este aplicat mai precoce. Antibioticul de elecție se va alege conform ANTIBIOTICOGRAMEI!!! Durata antibioticoterapiei va fi de circa 6–12 zile. Tratamentul complicațiilor bronhopulmonare, prin suprainfecție bacteriană se va face cu asocieri de antibiotice. Tratamentul etiotrop se va indica în perioada catarală sau în 1-2 săptămână a perioadei convulsive:

Macrolide (eritromicina, sumamed, rovamitin, rulid). Eritromicina propionil se va administra per oral (câte 30 mg/Kgcorp/zi);

Ampiciline. Se va folosi ampicilina injectabilă (câte 100 mg/Kgcorp/zi), dacă bolnavul va prezenta vome;

Cefalosporine de gen. II, III.

Cum putem preveni îmbolnăvirea prin tusea convulsivă?

Profilaxia nespecifică:

  1. Depistarea precoce și activă, izolarea bolnavilor la domiciliu sau în secțiile de boli infecțioase, după indicații clinice;
  2. Depistarea bolnavilor ce prezintă tuse persistentă și investigarea lor prin metoda bacteriologică de laborator;
  3. Declararea obligatorie a cazului de îmbolnăvire prin tuse convulsivă;
  4. Depistarea și supravegherea contacților timp de 14 zile de la ultimul caz;
  5. Nu este rațional de a vaccina contacții cu bolnavul de tuse convulsivă, însă se poate de a administra imunoglobulină antitoxică antipertussis;
  6. Admiterea convalescenților în colective de copii, va avea loc doar după 25-30 zile de la debutul tusei convulsive;
  7. Aerisirea frecventă a încăperilor și curățarea umedă.

Cum are loc imunizarea activă în tusea convulsivă?

Profilaxia specifică:

În condițiile actuale, profilaxia îmbolnăvirilor prin tuse convulsivă este asigurată prin vaccinoprevenție. Conform schemei naţionale de vaccinare la copii, vaccinarea împotriva tusei convulsive este obligatorie și se va administra după cum urmează:

1. La 2 luni – vaccinul împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive (DTaP);
2. La 4 luni     –  DTaP – VPI – Hib;
3. La 6 luni     –  DTaP – VPI  – Hib –HVB;
4. La 12 luni   –  DTaP – VPI – Hib.

VPI: vaccinul împotriva poliomielitei;
     Hib: vaccinul împotriva Haemophilus influenzae tip b;
     HVB: vaccinul împotriva hepatitei virale de tip B.

Contraindicațiile la vaccinarea împotriva tusei convulsive cu vaccinul corpuscular cu antigen omorât, trivalent: anafilaxie și encefalopatii preexistente vaccinării. Vaccinarea DTaP are și o reactogenitate mare, pot apărea: durere și tumefiere locală, febră, anorexie, vărsături, encefalopatie cu sechele neurologice.

Vaccinul acelular, obținut prin recombinare genetică, conține PT și FHA – are o reactogenitate mai mică. Durata protecției post-vaccinale este influiențată de vaccinul corpuscular utilizat și va fi aproximativ de  6-12 ani, după care va scădea cu 50%. Studiile arată că, copiii vaccinați care au făcut tusea convulsivă, au prezentat manifestările clinice benigne, cu mai puține complicații.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu