Tuberculoza pulmonara la adult, simptome si diagnostic

 Ce este tuberculoza pulmonară?

Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă cauzată de bacilul Mycobacterium tuberculosis, iar primoinfecția se produce în prima copilărie. Tuberculoza pulmonara este o boală care beneficiază de tratament, se poate vindeca și necesită diferențiere cu tuberculoza pulmonara rezistentă sau multidrog-rezistentă din ce în ce mai frecventă.

În trecut era numită și „boala săracului”, apărând la cei care aveau condiții improprii de trai, dar actual, este o boală care poate afecta orice categorie socială.

Bacilul incriminat este aerob, acid-alcoolo-rezistent, supraviețuiește în condiții meteorologice extreme (este distrus de razele ultraviolete) și este răspândit în natură prin intermediul picăturilor Flugge eliminate de către tușitorii contagioși, boala având caracter endemic.

 Care sunt cauzele tuberculozei pulmonare?

Au fost descrise în literatură cazuri de tuberculoză pulmonară cu diferite specii de Mycobacterium ce proveneau din bovinele care aveau lapte infectat cu MTB, dar pasteurizarea laptelui a dus la eliminarea acestor cazuri.

Transmiterea infecției se face pe cale aeriană, exclusiv interumană, iar riscul unei persoane aparent sănătoase de a se infecta sau reîmbolnăvi depinde de numărul de cazuri de TBC pulmonară dintr-o populație dată într-un teritoriu anume (ex: spitale de TBC din interiorul localităților),  de gradul de contagiozitate al surselor, de numărul, de durata și intimitatea contactului. O conversație de aproximativ 4 ore cu un bolnav care elimină bacili tuberculoși este suficientă pentru a produce îmbolnăvirea.

Prezența a 5000-10000 bacili /ml în examenul sputei indică pozitivitatea cazului. Examenul microscopic negativ al sputei nu exclude prezența bolii, dar asocierea semnelor și simptomelor  bolii pot susține diagnosticul de TBC pulmonară, totuși, pacientul respectiv nu va transmite boala altor persoane. Se menționează, de asemenea, și reactivarea endogenă a bacilului tuberculos (reinfectarea fără expunere recentă la M. tuberculosis prin reactivarea bacililor dormanzi din leziunile pulmonare produse de primoinfecția din copilărie, la o distanță de 10 ani).

Risc crescut de îmbolnăvire prezintă pesonalul medical din unitățile de îngrijiri specializate, persoanele încarcerate sau cele din supraaglomerările urbane, persoanele în vârstă, alcoolici, turiști din zonele afectate.

Tuberculoza pulmonară este favorizată și de: absența vaccinării, de tipul longilin (persoanele înalte, astenice), de sex (fetele la pubertate), navetism, sarcină, lehuzie. Sunt menționate boli precum: HIV-SIDA, diabet zaharat, cancer, tratamente prelungite cu cortizon sau transplantul de organe. Consumul de alcool, de tutun, stresul psihic sau fizic asociat cu lipsa unui orar alimentar și a unui program de odihnă corespunzător sunt incriminate în apariția bolii.

 Semnele și simptomele tuberculozei pulmonare

Tuberculoza pulmonară poate fi asimptomatică și descoperită întâmplător, cu ocazia unei vizite medicale, prin identificarea factorilor de risc și prin efectuarea unei radiografii pulmonare care prezintă modificări specifice bolii.

Boala debutează tardiv, la aproximativ 3 săptămâni de la infectare/ reinfectare, iar cel mai pesistent simptom este tusea persistentă cu expectorație. Tusea cronică a fumătorului (tusea matinală) poate întârzia adresabilitatea la medic sau poate mima simptomatologia bolii. Simptomele pot fi: oboseală, scăderea poftei de mancare, scădere în greutate, transpirații abundente predominant nocturne, febră sau frison. Boala poate avea un debut brusc, pacientul prezentând hemoptizie (tuse cu eliminare spontană de sânge) sau poate avea aspectul unei pneumonii acute.

Examinarea fizică aduce puține elemente de diagnostic, cele mai importante metode de depistare ale bolii fiind identificarea factorilor de risc, examenul microscopic al sputei și radiografia pulmonară.

 Diagnosticul tuberculozei pulmonare

Diagnosticul pozitiv de tuberculoză pulmonară se bazează pe anamneză, factori de risc, examenul sputei și radiografie pulmonară sau a CT-ului pulmonar. Diagnosticul cert de boală este dat de examenul microscopic pozitiv al sputei și se impune testarea pentru HIV-SIDA datorită asocierii crescute a bolii cu această maladie.

Colectarea sputei se realizează în doi pași (o probă se recoltează la domiciliul pacientului și alta într-o cameră special amenajată în cadrul spitalului/ dispensarului), într-un recipient inscripționat cu numele pacientului, prin eliminarea spontană a sputei sau prin intermediul spălăturii bronșice. Spălătura bronșică este o metodă neinvazivă, se realizează prin picurarea de ser fiziologic în timpul inspirului pentru a stimula tusea productivă, această metodă fiind folosită frecvent la pacienții care nu pot expectora sau la femei care prezintă jenă în efectuarea actului de expectorație.

Proba de spută este transportată către laborator unde se vor face două citiri: prima citire este reprezentată de examenul microscopic la momentul prelucrării probei, iar a doua citire se va face la distanță de două luni, după ce proba a fost însămânțată pe un mediu special de creștere. Prima citire a probei indică, sau nu, prezența bacililor, dar și gradul de contagiozitate, răspunsul laboratorului fiind notat pe un formular special cu numărul de bacili prezenți (BAAR) sau colonii, notate standardizat cu „+”. Numărul maxim de „+” este trei și indică un grad ridicat de contagiozitate.

Însămânțarea pe medii speciale care se realizează cu ajutorul incubatoarelor, unde proba este plasată la o temperatură constantă de 37 ◦ C și indică specia din care face parte bacteria (M. tuberculosis, africanum).

Radiografia pulmonară

Radiografia pulmonară este un examen rapid care presupune iradiere minimă și care poate aduce un aport important în stabilirea diagnosticului. Majoritatea leziunilor pulmonare se formează în primele 3 săptămâni de boală, fiind vizibile după trecerea acestei perioade, îmbracă aspecte diferite (opacități, noduli, caverne) și se situează mai ales la nivel apical pulmonar. În clinică, întârzierea adresabilității la medic, adică de la apariția primelor simptome, determină agravarea leziunilor pulmonare, astfel încât, pe radiografie se pot decela diseminări bronhogene (afectarea ambilor plămâni) sau caverne (cavități de diferite dimensiuni care înlocuiesc țesutul pulmonar). Bolnavii care prezintă leziuni cavernoase sunt cei mai contagioși, cavernele conținând în cantitate crescută bacili tuberculoși cu virulență crescută.

În unele cazuri, radiografia pulmonară nu poate orienta diagnosticul către tuberculoză pulmonară, astfel încât sunt necesare teste suplimentare precum tomografia computerizată. Aceasta este o metodă care iradiază mai mult pacientul, dar care aduce un plus informațional cu un beneficiu superior iradierii, descrie leziuni milimetrice și permite diagnosticul diferențial cu boli care mimează aspectul radiologic al tuberculozei pulmonare.

 Tratament tuberculoza pulmonara

Tratamentul este gratuit, se administrează strict sub supraveghere pe o perioadă de minim 6 luni și este înalt standardizat, conținând scheme terapeutice în funcție de sensibilitatea la antibioticele testate. Declararea unui caz pozitiv de tuberculoză pulmonară presupune efectuarea de antibiogramă pentru a selecta medicamentele cu eficiență maximă. Tratamentul standard presupune administrarea zilnică, „a jeun”, a patru medicamente în primele două luni, în doze calculate în funcție de greutatea corporală: izoniazidă, rifampicină, pirazinamidă, etambutol. A doua etapă a tratamenului, care durează 4 luni, presupune administrarea intermitentă, în regim de 3/7, a două medicamente cu efect bactericid (pacientul primește tratament 3 zile pe săptămână).

Tratamentul cu durata mai mare de 6 luni se adresează pacienților cu forme grave de tuberculoză ( leziuni pulmonare extinse, asocierea cu boli precum diabet, HIV-SIDA, colagenoze, cancer, cu răspuns lent la tratament sau evoluție radiologică lentă a leziunilor pulmonare), este tot standardizat, și presupune asocierea mai multor medicamente administrate oral sau injectabil. Sunt menționate cazuri rezistente la orice tratament care în final duc la decesul pacientului.

Terapia induce și reacții adverse care sunt combătute cu ajutorul terapiei simptomatice. Cele mai frecvente sunt: greață, vărsături, dureri abdominale, parestezii, dureri articulare, colorarea în portocaliu a urinei sau a lentilelor de contact, surditate, icter, hepatită, insuficiență renală și șoc anafilactic.

Vindecarea se confirmă prin efectuarea probelor de spută cu rezultat negativ pentru bacili tuberculoși și prin control radiologic care confirmă regresarea leziunilor pulmonare. Fumatul în timpul tratamentului menține leziunile pulmonare, întârziind vindecarea.

Boala poate recidiva oricând de la finalizarea tratamentului dacă nu sunt respectate regulile generale de menținere a unui stil de viață corespunzător: orar alimentar strict, odihnă corespunzătoare, renunțare la alcool sau tutun, evitarea expunerii la soare în primii 2 ani de la terminarea tratamentului.

 Profilaxie

Chimioprofilaxia cu izoniazidă se administrează doar 3 luni, se face o singură dată în viață și se adresează persoanelor care au risc crescut de îmbolnăvire prin expunerea la bacili tuberculoși (de ex. membrii familiei unui pacient intens contagios). Chimioprofilaxia nu presupune excluderea bolii, dar întârzie apariția ei și a formelor grave de boală, precum meningita.

Profilaxia primară se efectuează încă din maternitate prin administrarea de vaccin PPD 5 U care asigură imunitate relativă până la vârsta de 12 ani.

Profilaxia secundară presupune igiena tusei, adresabilitatea crescută la medic, identificarea precoce a cazurilor de tuberculoză pulmonară și izolarea cât mai rapidă a cazurilor cu microscopie pozitivă.

 

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!