Trichuris trichiura- Tricocefaloză

Generalităţi şi patologie

Trichuris trichiura reprezintă un vierme parazit. Face parte din clasa Nematoda, subîncrengătura Nemathelmintes. Se mai numeşte şi Trichocephalus dispar. Trichuris trichiura este un geohelmint (trăieşte pe sol). Trichuris trichiura prezintă două forme de viaţă.

Viermele adult are o formă de bici. Prezintă o extremitate subţire şi lungă, iar cealaltă e scurtă şi îngroşată. Porţiunea sa subţire este cea anterioară. Are o culoare alb-cenuşie. În jurul glandelor salivare ale viermelui se găsesc celule mari. Acestea au un rol asemănător cu glandele salivare. În partea posterioară a viermelui (cea îngroşată) se află organele interne.

Femela are o lungime de 4-5 centimetri. Porţiunea anterioară este de două ori mai lungă decât cea posterioară. Această porţiune anterioară conţine un uter voluminos plin cu ouă. Femela depune zilnic circa 4000-6000 de ouă. Femela mai prezintă şi un ovar tubular. Acesta ocupă mai mult de jumătate din partea îngroşată a corpului.

Masculul măsoară 3-4 cm lungime. Extremitatea posterioară este încurbată anterior, complet la 360°. Prezintă un spicul cu teacă membranoasă.

Oul este brun-maroniu şi are formă caracteristică de lămâie. Are o singură membrană. La cele două extremităţi prezintă câte un dop. Oul conţine un singur embrion şi măsoară 25-50 de microni.

Habitat

Parazitul trăieşte în mucoasa cecului, pe care o străpunge prin extremitatea sa anterioară.

Ciclul biologic

Infecţia se realizează pe cale fecal-orală. Ouăle prezente în fecale rămân o perioadă lungă de timp pe sol. După circa trei săptămâni, ouăle se embrionează. El poate rezista pe sol chiar şi la temperaturi mai joase, fiind protejat de membrana groasă.

Oul este înghiţit accidental. Coaja oului se distruge sub influenţa sucurilor digestive. Larva este eliberată în intestinul subtire. Aceasta penetrează vilozităţile intestinale. Aici se dezvoltă câteva zile, după care revine în lumenul intestinal. Migrează spre cec, colon sau rect. Aici se ataşează de mucoasă şi devine adult. După două luni de la infectare apar ouăle în fecale. Viermii adulţi rezistă în organism pentru mulţi ani.

Boala la om

Boala se numeşte tricocefaloză sau trichuroză. Majoritatea infecţiilor sunt uşoare, iar viermii sunt inofensivi. Uneori ei pătrund în apendicele vermiform, cauzând apendicită. Infecţia este gravă dacă într-un gram de fecale se găsesc 10000 de ouă. Incubaţia durează circa două luni.

Simptomatologia include:

Durerea în epigastru şi în fosa iliacă dreaptă sunt obişnuite. Uneori sunt confundate cu apendicita. Eozinofilia fie lpseşte, fie este foarte pronunţată.

Viermii se hrănesc cu sânge. Fiecare vierme consumă circa 0,005 ml sânge/zi. Acest volum e infim în cazul unor parazitoze uşoare. Dacă numărul viermilor este foarte mare, se instalează anemia.

Trichuris trichiura secretă o toxină periculoasă ce determină tulburări nervoase şi alergii. Cel mai adesea apar:

  • cefaleea;
  • ameţeala;
  • convulsiile.

În zonele endemice s-a demonstrat existenţa unei imunităţi înăscute. Aceasta menţine scăzut numărul de viermi.

Diagnostic

Diagnosticul se stabileşte prin examenul coproparazitologic. Acesta urmăreşte evidenţierea ouălor caracteristice în scaun. Se folosesc fie preparate directe, fie metode de concentrare. Oul are aspect de lămâie, o culoare brună şi conţine un singur embrion. Coaja groasă a oului este întreruptă la extremităţi de două proeminenţe albe. Acestea seamănă cu două dopuri formate din substanţe mucoase.

O altă metodă de diagnostic este metoda KATO.

Tratament

Tratamentul urmăreşte distrugerea viermilor, dispariţia simptomelor şi însănătoşirea pacientului.

Cel mai utilizat medicament  este Albendazol. Dă rezultate foarte bune.

Mebendazolul se administrează în funcţie de greutatea bolnavului, timp de 3 zile.

Epidemiologie

Tricocefaloza este endemică mai ales în zonele ploioase, cu umiditate crescută. Igiena deficitară este şi ea importantă în transmiterea bolii. Această boală se încadrează în categoria geohelmintazelor, viermele fiind un geohelmint. Este foarte răspândită în centrul şi sud-estul Asiei, precum şi în Africa ecuatorială. Există circa 800 milioane de persoane infectate pe glob.

Cei mai susceptibili la infecţie sunt copii. Aceştia se pot juca cu pământul sau noroiul, ouăle viermelui ajungând pe mâinile lor. Apoi, sunt ingerate accidental.

Transmiterea se face pe cale fecal-orală, prin intermediul mâinilor contaminate.

În afară de copii, există unele categorii profesionale ce pot contacta uşor boala. Acestea includ:

  • grădinarii;
  • agricultorii;
  • muncitorii de la salubritate sau muncitorii forestieri.

Rezervorul de paraziţi este omul infectat.

Măsuri de profilaxie

Profilaxia include evitarea contactului cu solul. Acesta poate fi contaminat cu ouăle viermelui parazit. Spălarea fructelor şi legumelor (înainte de consum) este foarte importantă. Se mai pot lua doze mici de medicamente antiparazitare pentru a împiedica infecţia.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!