Traheobronşita acută – cauze, simptome, tratament

După cum o arată şi numele, traheobronşita acută este o inflamaţie acută a traheei şi bronşiilor mari. Aceasta este foarte frecventă, mai ales sezonier (iarna).

Aparatul traheobronșic – localizare, structură și rol

Traheea este un conduct musculo – fibro – cartilaginos situat între laringe și originea bronhiilor extrapulmonare (principale), pe linia mediană, anterior de esofag. La adult, în repaus, traheea pornește, superior, de la nivelul vertebrei a șasea cervicale, are un traiect rectiliniu, străbate regiunea anterioară a gâtului, coboară anterior de esofag, apoi intră prin orificiul superior al toracelui în mediastin până la nivelul discului intervertebral al vertebrelor toracale patru și cinci. La acest nivel se realizează bifurcația traheei în cele două bronhii principale, stângă și dreaptă. Traheea este fixată prin unele aderenţele de esofag, glanda tiroidă, aortă și prin continuitatea cu laringele,traheea urmând mișcările laringelui în timpul respiraţiei şi deglutiţiei. În inspir, limita inferioară a traheei poate coborî până la a șasea vertebră toracală.

Arborele bronhic este compus dintr-un sistem de tuburi prin care aerul pătrunde în plămâni, reprezentând componenta bronhică a plămânilor. Prezintă un segment extrapulmonar, format din bronhiile principale care se ramifică prehilar, pătrund în plămân, se ramifică, de unde se distribuie corespunzător lobilor pulmonari, segmentelor pulmonare până la diviziuni foarte mici, ce formează segmentul intrapulmonar.

Bronhiile principale se întind de la locul de bifurcare a traheei, la nivelul vertebrei T4, până la intrarea în hilul pulmonar. Fiecare bronhie principală pătrunde în hilul plămânului corespunzător şi se ramifică în colaterale primare care reprezintă bronhiile lobare, corespunzătoare lobilor plămânului. Acestea continuă să se ramifice (colaterale secundare) şi duc la formarea bronhiilor segmentare corespunzătoare segmentelor pulmonare. De la origine se orientează înferior şi spre lateral în dreapta, bronhie principală dreaptă şi spre lateral stânga, bronhie principală stângă.

Diviziunea arborelui bronhic

Care sunt cauzele pentru traheobronșita acută?

virusuri (în 60 – 80% dintre cazuri): virusurile gripale, virusul sinciţial respirator, virusurile paragripale, adenovirusuri etc.;
bacterii (infecţia microbiană se suprapune, de obicei, unei infecţii virale. Bacteriile cel mai frecvent implicate sunt: Haemophylus influenzae, pneumococ, streptococ, germeni anaerobi, bacili Gram – negativi; Mycoplasma pneumoniae, responsabilă pentru aproximativ 10 – 13% dintre cazuri;
agenţii chimici, accidentali (prafuri, fum etc.) sau profesionali (amoniac, acetonă, clor etc.).

Agentul etiologic determină un proces inflamator, de intensitate variată a peretelui traheo – bronşic. Hiperemia este manifestarea precoce, urmată de denudare epitelială, edem şi, adeseori, infiltrare leucocitară a submucoasei şi producţie de exsudat mucopurulent.

Care sunt simptomele unui pacient cu traheobronșită acută?

Traheobronșita acută este, de obicei, precedată de o infecţie a căilor respiratorii superioare manifestată prin rinoree, arsură faringiană, odinofagie, disfonie etc.

Din punct de vedere clinic, boala apare mai ales în sezoanele reci şi se manifestă prin tuse seacă, iritativă, însoţită sau precedată de subfebrilităţi sau de febră, de senzaţia de gâdilitură în faringe sau de arsură retrosternală. Rară la început, aceasta devine în scurt timp foarte frecventă, chinuitoare, rebelă la tratamentul obişnuit, împiedicând somnul.

În primele două – patru zile (faza de cruditate) tusea este uscată, neproductivă, iar în faza a II-a (faza de cocţiune), devine productivă, cu expectoraţie redusă cantitativ, iniţial, apoi mai abundentă, evoluând de la un aspect mucos la unul mucopurulent sau chiar purulent, uneori cu striuri de sânge. Febra poate fi modestă. Durata totală a bolii este de opt – zece zile, deşi tusea poate persista încă trei sau patru săptămâni.

Examenul fizic poate evidenţia raluri bronşice difuze mari (ronhusuri), în traheită; ronflante şi sibilante în bronşita bronşiilor mari; sibilante fine sau subcrepitante fine, uscate, localizate în prima parte a inspirului, în bronşita căilor aeriene mici.

Cum investigăm un pacient cu traheobronșită acută?

Investigațiile paraclinice sunt utile mai ales pentru diagnosticul unei boli asociate sau al unei complicaţii, decât pentru diagnosticul de certitudine al traheobronșitei acute.

Examenul radiologic pulmonar nu este indicat de rutină, ci doar uneori, pentru excluderea unei pneumonii interstiţiale asociate.
Examenul bacteriologic al sputei, când aceasta devine purulentă.
Hemoleucograma şi VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) nu se indică de rutină.
Explorările virusologice şi cele serologice nu folosesc diagnosticului practic, fiind tardive.

Cum punem diagnosticul la un pacient cu traheobronșită acută?

Diagnosticul pozitiv în traheobronșita acută se bazează, de obicei, pe simptomele şi semnele clinice, iar un examen radiologic toracic, care să excludă alte boli sau complicaţii, este indicat numai dacă simptomele sunt severe sau prelungite. Se face și diagnosticul diferențial, în special, cu pneumoniile virale sau bacteriene, când febra este mare, starea generală este alterată sau se asociază durerea toracică. În aceste cazuri, sindromul clinic de condensare şi examenul radiologic permit un diagnostic exact.

O situaţie clinică mai frecventă este pneumonia atipică produsă de Mycoplasma pneumoniae, al cărei diagnostic poate fi mascat de tabloul traheobronșitei acute.

Care sunt complicațiile ce pot apărea în traheobronșita acută?

asocieri morbide: miocardită (virusul Coxsakie B, adenovirusuri), encefalită, otită, sinuzită etc., din cauza tropismului plurivalent pe care îl posedă majoritatea virusurilor.
Pneumonia interstiţială, care urmează traheobronșita acută după patru – cinci zile de la debut, fără un hiatus, şi se caracterizează prin tuse (uscată sau productivă) şi dispnee severă. Radiografia toracică evidenţiază infiltrate bilaterale şi / sau aspect de desen pulmonar reticulo – nodular infrahilar bilateral.
Suprainfecţia bacteriană, sugerată de exacerbarea simptomatologiei respiratorii, după un hiatus de trei – patru zile de ameliorare aparentă a fenomenelor tipice de viroză.

Care este tratamentul în traheobronșita acută?

a) Tratament preventiv

vaccinarea antigripală se recomandă: vârstnicilor (peste 65 de ani), diabeticilor, pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, renală şi respiratorie cronică, imunodeficienţilor (splenectomizaţi, SIDA);
imunomodulatoare: Bronhovaxom, de pildă.

b) Tratament etiologic

Terapia antivirală este mai mult teoretică, deoarece diagnosticul etiologic este tardiv.
Antibioticele sunt indicate când traheobronșita acută apare pe fondul bronhopneumopatiei cronice obstructive şi când sputa este purulentă sau febra persistentă. La adulţi, Doxiciclina (2 x 100 mg pe zi, cinci zile) sau Ampicilina (4 x 500 mg pe zi), oral, reprezintă prima opţiune. În anumite cazuri (tulpini de Bacilus catharalis, Hemophilus influenzae) rezistente la Amplicilină se pot folosi Ciprofloxacin (2 x 500 mg pe zi) sau cefalosporine sau Augmentin (Amoxicilină 500 mg + Acid clavulanic 125 mg, 2 x 1 comprimat pe zi, cinci zile).

c) Tratament simptomatic

Tusea seacă, frecventă, obositoare: sedative ale tusei (Codeină); expectorante şi fluidifiante (Bromhexin, Mucosolvan, Acetilcisteină), dacă a devenit productivă, dar vâscoasă.
Febră: Aspirină 1,5 – 2 g pe zi, Paracetamol 2 – 3 g pe zi, Fervex (1 – 3 plicuri pe zi).

Care este evoluția unui pacient cu traheobronșită acută?

Durata trahebronșitei acute necomplicate este scurtă, de cinci până la zece zile, cu un prognostic bun. Depăşirea acestui interval sugerează suprainfecţie bacteriană ce poate determina uneori pneumonie sau chiar bronhopneumonie, situaţii caracteristice mai ales unor terenuri tarate (vârstnici, fumători, bronşitici cronici, imunitate deprimată, diabetici, unele boli cardiace etc.) sau unor boli contagioase (rujeolă, varicelă etc.).

Aftele bucale - cauze, simptome, tratament…

Efectele mercurului asupra sanatatii umane…