Traheea – anatomie descriptivă și topografică

inscriere in comunitate de doctori

Traheea este un organ impar și situat în planul medio-sagital al organismului, anterior de esofag, în regiunea inferioară a gâtului și a mediastinului. Aceasta aparține căilor aeriene inferioare ( aparatului respirator). Structural, traheea este un conduct tubular susținut de un schelet fibro-cartilaginos dispus în continuarea laringelui. Rolul principal al traheei constă în transportul gazelor respiratorii.

Limite, traiect, localizare

Localizarea didactică a traheei este considerată ca fiind începând cu vertebra cervicală a șasea (C6), de la acest nivel continuând descendent laringele și până în dreptul vertebrei toracale a patra (T4) unde se va diviza în cele două bronhii principale. În realitate, situarea traheei nu este fixă, pe de o parte datorită structurii sale elastice care îi permite să se alungească spre superior și pe de altă parte prin legătura anatomică și funcțională care există între laringe și trahee. Aceasta din urmă se sincronizează cu mișcările în care este antrenat laringele, ascensionând în timpul deglutiției, alungindu-se atunci când laringele se ridică și scurtându-și lungimea atunci când laringele coboară.

În funcție de regiunea anatomică la nivelul căreia este situată traheea, ea a fost împărțită în două segmente:

1.       Traheea cervicală – ce aparține gâtului și care se întinde de la vertebra a patra cervicală (C4) până la nivelul aperturii superioare a toracelui. Traheea cervicală este ușor oblică dinspre anterior spre posterior, aceasta îndepărtându-se de planul superficial reprezentat de tegument pe măsură ce coboară spre torace. De aceea, distanța față de suprafața corpului este de 15-20 mm la orificiul superior al traheei și crește progresiv atingând 45 mm la nivelul aperturii toracice și aproximativ 76 mm la limita inferioară a acesteia.

2.       Traheea toracală – este în continuare situată în mediastin și direcționată oblic spre posterior. Datorită localizării acesteia în mediastin, traheea toracală mai poartă și denumirea de trahee / porțiune / segment medistinală / mediastinal. Mai exact, aceasta se găsește inițial în mediastinul superior, iar mai apoi descinde în mediastinul posterior unde se va continua cu bronhiile principale.

Dimensiuni și variații fiziologice

Dimensiunile medii ale traheei la adult se încadrează în următoarele limite:

–          Lungimea medie de 10-13 cm

–          Diametrul: 16-18 mm

Variațiile acestor dimensiuni sunt corelate cu vârsta și cu sexul persoanei astfel încât lungimea traheei este mai mare la femeie comparativ cu sexul bărbătesc datorită situării mai înalte și dimensiunii lor reduse ale laringelui.

În ceea ce privește vârsta, lungimea traheei are următoarele dimensiuni: 3-9 cm la nou-născut, aproximativ 7 cm la copilul în vârstă de 1 an; 10 cm pentru subiecții ajunși la pubertate și dimensiuni mai reduse pentru bătrâni decât la adulți datorită coborârii laringelui până în dreptul vertebrei cervicale a șaptea (C7).

Diametrul traheei suferă și el modificări odată cu înaintarea în vârstă după cum urmează:

–          La nou-născut 5 mm

–          La copilul în vârstă de un an 6-8 mm

–          La pubertate 12 mm

–          La adolescenți 13-15 mm

Forma traheei

Traheea are o formă caracteristică fiind un tub cilindric al cărui perete posterior este turtit. La suprafața traheei se regăsesc două impresiuni datorate raporturilor acesteia cu organele vecine și anume:

–          Impresiunea tiroidiană, ce este localizată superior și la stânga începând cu al doilea cartilaj traheal și până la cel de-al șaselea. Această denivelare este dată de prezența lobului stâng al glandei tiroide.

–          Impresiunea aortică, ce se găsește tot pe partea stângă a traheei, chiar deasupra extremității inferioare a organului anterior menționat și este determinată de sprijinirea arcului aortic la acest nivel.

Raporturile de vecinătate ale traheei

Stucturiile invecinate traheei diferă substanțial în raport cu segmentul interesat, de aceea, pentru a ușura înțelegerea acestora vor fi prezentate separat, deșii continuitatea lor anatomică nu poate fi contestată.

–          Traheea cervicală prezintă două comunicări: superior cu laringele și inferior cu segmentul toracic al traheei și patru pereți: posterior, traheea este în raport cu esofagul, lateral, raporturile traheei sunt importante anatomic și numeric și dinspre anterior spre posterior sunt cu: lobii tiroidieni, mănunchiul vascular și nervos al gâtului compus din artera carotidă comună, vena jugulară internă și nervul vag, noduri limfatice cervicale și cel mai posterior, situat în unghiul diedru format între trahee și esofag, în stânga și ușor distanțat în dreapta, se află în raport de vecinătate cu nervul laringeu recurent corespunzător. Raporturile anterioare ale traheei sunt cu istmul glandei tiroide în dreptul inelelor traheale doi și trei, artera tiroidiană IMA ( prezența acesteia artere nu este constantă) și cu plexul venos impar ce drenează sângele de la glanda tiroidă și de la trahee.

–          Traheea toracală ce este însoțită pe tot traiectul de noduri limfatice toracale și prezintă superior comunicarea cu traheea cervicală, inferior se află bifurcația traheei și continuarea cu cele două bronhii. Anterior, imediat superior bifurcații traheei, aceasta este încrucișată de la dreapta la stânga de către arcul aortic și emite trunchiul brahiocefalic ce va trece în dreapta traheei și carotida comuna stângă ce se va plasa ulterior în partea stângă a traheei.

Mai superficial traheea este în raport la distanță cu plexul venos impar,vena brahiocefalică, timusul sau resturile timice (în funcție e vârstă) și mușchiul transvers al toracelui. Posterior se află în raport cu esofagul toracic. Lateral, în partea dreaptă, traheea se găsește medial de pleura mediastinală, vena cavă superioară, arcul venei azigos și nervul frenic drept. De partea stângă a traheei se gasește lateral pleura mediastinală, arcul aortic provenit de pe fața anterioară a traheei ce determină și impresiunea aortică, nervul laringeu recurent stâng și artera carotidă comună stângă.

–          Bifurcația traheei realizează o serie de raporturi ce se cer a fi menționate și anume: anterior se regăsește aorta ascendentă, posterior se află esofagul toracic și plexul pulmonar, iar inferior cu inima prin intermediul pericardului și cu trunchiul pulmonar.

Structura macroscopică și microscopică

Din punct de vedere anatomic, traheea este alcătuită din trei elemente structurale:

–          Adventicea sau tunica externă este superficială și îmbracă traheea la exterior, aceasta este un țesut conjunctiv lax ce are în componență ramuri vasculare, vase limfatice și terminații nervoase.

–          Scheletul fibro-muscularo-cartilaginos sau tunica medie în componența căreia intră cincisprezece – douăzeci de arcuri cartilaginoase incomplete, cu formă caracteristică de potcoavă, numite inele traheale sau cartilaje traheale. Ultimul dintre cartilajele traheale are forma literei V fiind modificat anatomic și este proeminent în interiorul traheei și poartă numele de pintene traheal sau carina traheei. Cartilajele traheale sunt solidarizate între ele prin intermediul ligamentelor inelare de natură fibro-elastică. Primul astfel de ligament este cel cricotraheal și este interpus între laringe și trahee, iar ultimul  face legatura între pintenele traheal și primul cartilaj al fiecărei bronhii principale.

La marginile fiecărui cartilaj ligamentul inelar se dedublează și îmbracă piesa cartilaginoasă urmând să revină la forma inițială. Un alt element important este reprezentat de mușchiul traheal. Acest mușchi este constituit din fibre musculare netede dispuse orizontal între capetele inelelor incomplete cartilaginoase, prin contracția sa având loc îngustrea lumenului traheal.

–          Mucoasa este tunica internă ce căptușeste toată traheea la interior și este compusa dintr-un epiteliu de tip respirator și un corion.

Epiteliul este de tip pseudostratificat simplu ciliat si are în componență patru tipuri celulare:
1) celulele caliciforme sunt celule cilindrice, secretoare de mucus necesar protecției căilor aeriene

2) celulele bazale al căror rol este de a susține permanenta regenerare a epiteliului

3) celulele ciliate asigură prin mișcarea unidirecțională a cililor eliminarea spre exterior a mucusului produs e către celulele caliciforme

4)  celulele neuroendocrine au rol reglator

Corionul este de fapt un țesut conjunctiv lax, vascularizat limfatic și vascular, ce are în comonență glande sero-mucoase și infiltrat de celule limfocitare izolate sau dispuse în foliculi. Celulele limfocitare sunt secretoare de imunoglobuline Ig A cu rol în apărarea imunitară împotriva antigenelor ce pătrund în trahee odată cu aerul inspirat.

Rolurile traheei

Chiar dacă aparent traheea este doar un simplu pasaj de circulație al aerului, aceasta îndeplinește mai multe roluri în organism intervenind atât în funcționarea aparatului respirator cât și in cea a aparatului digestiv, în imunitate și în termoreglare.

§  Rolul traheei in respirație: aceasta este principala sa funcție și constă în permiterea pasajului aerului dinpre căile aeriene superioare spre bronhii și plămani pentru a inspira aer ce conține catitatea de oxigen (O2) necesară organismului; precum și dinspre plămâni spre exterior pentru a elimina în timpul expirației aerul încârcat cu dioxid de carbon(CO2).

§  Rolul traheei în funcția aparatului digestiv se rezumă la procesul de înghițire pe care raportul intim cu esofagul precum și construcția structurii despărțitoare dintre cele doua îl favorizează.

§  Rolul traheei în imunitate: traheea joacă un rol important în protecția structurilor subiacente ei în fața agenților microbieni și a substanțelor dăunătoare. În îndeplinirea acestei funcții intervin:

–           mucusul, secretat de celulele caliciforme, prin reținerea particulelor srăine

–           mișcarea unidirecțională a cililor ce antrenează evacuarea mucusului

–           secreția de imunoglobuline Ig A de către celulele limfocitare

–           contracția reflexă a mușchiului traheal în caz de iritare a epiteliului ce căptușește traheea

§  Rolul traheei in termoreglare: aceasta din urmă acționează în două moduri. Atunci când aerul atmosferic este prea rece, traheea îl încălzește și îl umidifică înainte ca acesta să ajungă în plămâni. Pe de altă parte, când temperatura corpului uman este mai ridicată decât cea considerată optimă, organismul activează o serie de mecanisme prin care să se revină la starea de echilibru, unul dintre acestea fiind eliminarea căldurii pe cale respiratorie, traheea incălzind suplimentar aerul ce urmează a fi expirat.

Vascularizația și inervația

Vascularizația arterială este asigurată de:

–           ramurile traheale provenite din artera tiroidiană inferioară irigă segmentul cervical al traheei

–           arterele bronhice sunt responsabile pentru irigarea arterială a segmentului traheal toracic.

Drenajul venos este de asemenea diferit în funcție de segmentul interesat:

–          porțiunea cervicală este deservită de către plexul tiroidian impar tributar venelor brahiocefalice

–          sângele venos al porțiunii toracale este drenat în venele intercostale și ulterior în venele sistemului azigos.

Vasele limfatice ale traheei cervicale se indreaptă spre nodurile limfatice cervicale laterale profunde, în timp ce limfa traheei toracice este colectată de limfaticele tributare nodurilor traheobronhice superioare, nodurilor traheobronhice inferioare, celor pretraheale și celor paratrahele, precum și nodurilor limfatice mediastinale posterioare.

Inervația traheei este pur vegetativă, dublă, simpatică și parasimpatică.

–          inervația simpatică are originea în ganglioii nervoși simpatici cervicali și toracici și are acțiune vasomotorie

–          inervația parasimpatică este asigurată de terminațiile nervoase ce au ca destinație fibrele musculare netede și glandele secretorii și provine din nervul laringeu recurent, ramură a nervului vag.

 

Bibliografie

1.       Anatomia omului, volumul II – Splahnologia, ediția a X-a, Victor Papilian

2.       Anatomie topografică, ediția a II-a, prof. dr.  Ion Albu

3.       Histologie specială, prof. univ. dr. Ștefania Crăițoiu

4.       Grays Anatomy for Students

5.       Anatomia și fiziologia omului – Compendiu; Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Carmen Sălăvăstru, Cristian Niţă, Cătălina Ciornei

6.       Atlas de anatomie a omului, editia a 5-a, Frank H. Netter, MD

7.       https://www.webmd.com/lung/picture-of-the-trachea#1

8.       http://www.newhealthguide.org/Trachea-Function.html

9.       http://www.organsofthebody.com/trachea/

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!