Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns

miercuri, august 10, 2022

Toxoplasma gondii (Toxoplasmoza)- generalităţi şi patologie

NewsMed
NewsMed

11 Nov 2017

eye-glyph Vizualizări: 1159

Distribuie Articolul

Generalităţi şi morfologie

Toxoplasma gondii este un  protozor parazit care face parte din clasa Sporozoa, încrengătura Protozoa. Toxoplasma gondii se prezintă sub trei forme. Prima, care este forma vegetativă, se numeşte endozoit (tahizoit, trofozoit).  Acesta are o dimensiune de circa 4-5 microni şi un nucleu central. Are formă alungită, fusiformă şi asimetrică (formă de banană). Se remarcă membrana celulară dublă şi inelul polar. Inelul polar este o formaţiune din care pornesc rhoptriile şi conoidul, cu care parazitul penetrează celula.

A doua formă a Toxoplasma gondii este chistul tisular. Are dimensiuni variate, de la 15 la 100 microni şi o formă sferică sau ovalară. Poate conţine sute sau mii de trofozoiţi, numiţi şi bradizoiţi. Ultima formă a parazitului este oochistul, care se găseşte numai în fecalele pisicii (gazda definitivă). Acesta are 10-13μm, o formă sferică şi conţine 2 sporocişti ovalari, fiecare cu 4 sporozoiţi înăuntru. Oochiştii sporulaţi rezistă la temperaturi de -21ºC chiar şi o lună de zile. Expunerea acestora la temperaturi de circa 55ºC pentru 30 de minute îi omoară.

În organismul uman se întâlnesc doar primele două forme.

Habitat

Parazitul poate invada orice ţesut, dar se localizează cu precădere în ţesutul nervos şi cel muscular. Celulele preferate sunt neuronii, fibroblaştii, macrofagele, miocitele. Pot trăi timp îndelungat fără a provoca disfuncţionalităţi sau inflamaţii.

Ciclul biologic

Toate sporozoarele au un ciclu biologic ce cuprinde două etape: ciclul sexuat  şi ciclul asexuat. Ciclul sexuat are loc în corpul gazdei definitive. În cazul nostru, are loc în celulele epiteliului intestinal al pisicii. Pisica se infectează prin consumul de carne infectată cu pseudochişti. În celulele epiteliului intestinal se formează gametociţi masculi şi femeli. Aceştia se contopesc, rezultând oochişti ce se elimină cu fecalele pisicii în mediul extern. În circa 4 zile se maturează, devenind infectante.

Ciclul asexuat are loc în ţesuturile gazdei intermediare (om şi alte vertebrate). Se produce prin pătrunderea parazitului în corp prin mai multe căi. O cale este ingerarea accidentală a oochiştilor din fecalele pisicii, de exemplu prin consumul unor fructe sau legume nespălate. A doua metodă presupune migrarea trofozoiţilor pe cale transplacentară de la mamă la făt. Ultima cale este ingerarea cărnii nepreparate corespunzător, infectată cu pseudochişti.

Un trofozoit pătruns într-o celulă epitelială se va transforma în schizont prin segmentarea nucleului. Acesta se va rupe în 4-30 bucăţi, denumite merozoiţi. Când aceştia ating  maturitatea, celula gazdă este distrusă, iar merozoiţii eliberaţi atacă celulele învecinate,  reluând ciclul. Aceştia pot migra pe cale limfatică în diverse ţesuturi şi organe, unde produc puternice inflamaţii. Uneori este afectat ochiul, apărând inflamaţii granulomatoasei ale coroidei sau chiar şi corioretinita. Simptome ale corioretinitei sunt vederea înceţoşată şi fotofobia. În cazurile mai grave se ajunge la cataractă, glaucom şi chiar orbire.

Boala la om

Boala se numeşte toxoplasmoză. Parazitul pătruns în corp poate produce mai multe tipuri de infecţii: acute, subacute, cronice şi latente. Cele acute se manifestă prin hepatită, miocardită sau encefalită, iar cele cronice prin stări epileptice sau scăderea/ pierderea vederii.

Există trei forme de boală: toxoplasmoza dobândită, congenitală şi cea la persoanele imunodeprimate. Toxoplasmoza dobândită poate fi asimptomatică, forma întâlnită la persoanele cu status imunologic normal şi simptomatică. Cea simptomatică se manifestă prin febră, cefalee, urticarie, scăderea vederii şi astenie. Apare şi limfadenopatia, fiind implicaţi ganglionii cervicali, axilari şi inghinali. Uneori poate fi uşor confundată cu o banală gripă.

Toxoplasmoza congenitală este mai gravă pentru că afectează fătul. Femeia se poate infecta în timpul sarcinii, iar trofozoiţii ajung în sângele fătului. Dacă infecţia are loc în primul trimestru al sarcinii, fătul moare şi apare avortul spontan. Dacă infecţia se face spre sfârşitul sarcinii, nou-născutul are numeroase malformaţii congenitale: cerebrale, cardio-vasculare, oculare, etc.. Dacă femeia s-a infectat cu T.gondii înainte de a rămâne însărcinată,  fătul nu va păţi nimic. Există cazuri când copilul este perfect normal chiar dacă infecţia s-a produs în timpul sarcinii. Unele teorii susţin faptul că pot apărea mai multe sarcini patogene la aceeaşi femeie, născându-se mai mulţi copii bolnavi de toxoplasmoză congenitală.

Toxoplasmoza la persoanele imunodeprimate apare în cazul bolnavilor de SIDA, după transplantul de organe sau după tratmentul cu chimioterapice. Se manifestă prin febră, encefalită sau pneumonie.

Diagnostic

Diagnosticul parazitologic urmăreşte evidenţierea trofozoiţilor din sânge sau lichid cefalo-rahidian. Este folosit şi pentru evidenţierea pseudochiştilor.

Diagnosticul imunologic este cel mai important în toxoplasmoză. Evidenţierea anticorpilor spefici (IgM, IgA, IgG) este esenţială pentru toxoplasmoza gravidelor. Anticorpul IgM (de fază acută) este crescut dacă infecţia are loc în timpul sarcinii; în acest caz, este recomandată chiar întreruperea sarcinii. IgG este anticorpul de fază cronică şi indică o infecţie veche, latentă. Valori crescute ale titrului IgM apar la două săptămâni de la infecţie, apogeul fiind atins la patru săptămâni.  Ulterior scad, dar pot persista câteva luni. IgG poate persista toată viaţa. IgA (detectat la nou-născut) confirmă toxoplasmoza congenitală pentru că IgA nu poate migra de la mamă la făt. Testul de aviditate are o mare importanţă.

Rezervorul de infecţii

Este reprezentat de gazda definitivă, pisica (sau alte feline). Oochiştii eliminaţi prin fecale pot rezista chiar şi câteva luni în mediul extern pe solul umed.

Epidemiologie

Toxoplasmoza este o zoonoză frecventă pe întregul mapamond. Incidenţa purtătorilor de anticorpi anti-Toxoplasma gondii variază de la 20% în Africa la 50-60% în America şi chiar 80-90-% în Franţa.

Tratamentul toxoplasmozei

Pentru tratarea femeilor gravide cele mai folosite medicamente conţin spiramicină, pirimetamină şi sulfadiazină. În cazul toxoplasmozei oculare se foloseşte şi azithromicina. Clindamicina este şi ea recomandată de oftalmologi.

Transmitere

Una dintre căile de transmitere este cea digestivă, prin alimente sau apă contaminate cu oochiştii pisicii. Ingerarea cărnii insuficient gătită, infectate cu pseudochişti, reprezintă o cale frecventă. Parazitul se poate transmite de la mamă la făt, pe cale transplacentară. Au existat cazuri în care transplanturile de organe au reprezentat mijloace de transmitere a parazitului. Mai rar apar infecţiile de laborator sau datorate transfuziilor.

Măsuri profilactice

Măsurile profilactice includ evitarea contactului cu pisicile, precum şi igiena riguroasă în cadrul crescătoriilor de animale. Spălarea fructelor şi legumelor înainte de consum este şi ea importantă, la fel ca şi tratarea termică a cărnii. Chiar şi fierberea laptelui este benefică pentru că distruge eventualii tahizoiţi. Mâinile trebuie spălate după atingerea cărnii, fructelor şi legumelor, ce pot fi contaminate.

Pentru siguranţă, gravidele TREBUIE să evite contactul cu pisicile pe TOATĂ durata sarcinii.

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!