Strongyloides stercoralis- generalităţi

Generalităţi şi morfologie

Strongyloides stercoralis este un vierme parazit ce face parte din clasa Nematoda, subîncrengătura Nemathelmintes. Strongyloides stercoralis  este un vierme ce prezintă geotropism negativ alături de alţi nematozi. Strongyloides stercoralis prezintă două forme de viaţă: parazitul adult şi forma larvară.

Viermele adult este mic. Femela este mai lungă decât masculul şi este considerată a fi patogenă. Are circa 2 mm lungime. Extremitatea anterioară este subţiată şi prevăzută cu o cavitate bucală scurtă. Aceasta este scurtă şi prezintă 4 buze mici. În continuarea ei se află un esofag lung, cilindric. Apoi urmează intestinul, ce se deschide printr-un orificiu anal. Extremitatea posterioară se termină cu o coadă conică şi scurtă. Aparatul reproducător al femelei conţine un uter în care se găsesc până la 10-12 ouă ovalare. Acestea au un înveliş subţire. Lungimea este de 50 μm şi lăţimea de 25-30 μm. Adulţii care trăiesc în mediul extern sunt mai mici decât adulţii din organism.

Formele larvare sunt de două tipuri: rabditoide şi strongiloide.

Larvele rabditoide sunt mici, măsurând circa 250 μm lungime. Au o capsulă bucală scurtă, iar esofagul prezintă două părţi. Prima parte este alungită, cilindrică, iar cea posterioară are aspect dilatat, bulbar. Cele două porţiuni sunt separate printr-o strangulaţie.

Larvele strongiloide (filariforme) sunt subţiri şi au lungimi de până la 700 de microni. Esofagul este foarte lung, ocupând jumătate din corpul larvei. Aceste larve sunt foarte mobile.

Habitat

Localizarea principală este cea duodenală. Larvele pot trăi şi în alte locuri, detalii ce vor fi prezentate în ciclul biologic.

Ciclul biologic

Femela trăieşte în mucoasa duodeno-jejunală, unde şi depune ouăle. Ouăle nu se vor găsi în materiile fecale. Ouăle eclozează, iar larvele rabditoide ajung în lumenul intestinal. Aici se hrănesc cu conţinutul intestinal şi năpârlesc. Ajung în mediul extern odată cu fecalele.

Majoritatea larvelor rămân rabditoide, însă unele devin filariforme direct în intestin. Acestea penetrează peretele intestinal şi ajung în circulaţie. Străbat acelaşi drum cu larvele ce intră din mediul extern în corpul uman prin piele. Acest proces se numeşte autoinfectare internă.

Larvele rămase rabditoide se elimină odată cu fecalele în mediul extern. În cazul în care rămân mai mult timp în jurul orificiului anal, se vor transforma în larve filariforme. Acestea vor penetra epiteliul anal, realizând autoinfectarea externă.

Larvele rabditoide ce ajung în exterior prin fecale evoluează diferit.

Evoluţia directă constă în transformarea larvelor rabditoide în larve filariforme. Are loc în 1-2 zile. Acestea sunt atrase de căldură, umiditate şi ţesuturile vii. În cazul în care vin în contact cu tegumentele omului, penetrează epiteliul şi ajung în circulaţie. Purtate de torentul circulator, ajung la plămâni. Pătrund şi în alveolele pulmonare, apoi urcă până la faringe, fiind înghiţite. Ajung din nou în duoden sau jejun, unde se transformă în adulţi.

Evoluţia indirectă se referă la transfomarea larvelor rabditoide direct în adulţi, pe sol. Pe pământul umed se înmulţesc, dând naştere altor larve rabditoide. Acestea, la rândul lor, se pot transforma în larve filariforme ce penetrează pielea omului sau direct în adulţi.

Boala la om

Boala la om se numeşte strongiloidoză şi are simptome digestive şi cutanate.

Manifestările cutanate sunt considerate a fi cele caracteristice infecţiei cu S. stercoralis. Bolnavii prezintă urticarii cu aspectul „larva migrans cutanată” şi pustule eritematoase. Scărpinarea excesivă duce la apariţia gratajului şi în final la suprainfectare. Leziunile au caracterul unor trasee lineare, eritematoase, ce pot şerpui.

Tulburările digestive includ diareea, malabsorbţia, greaţa şi vărsăturile. Uneori apar scaune cu sânge.

În timpul migrării larvelor prin plămâni se poate produce pneumonia, care se manifestă prin dispnee şi tuse.

La persoanee imunocompromise (mai ales la bolnavii de SIDA) strongiloidoza are simptome mult mai grave. Simptomele digestive se agravează, ajungându-se până la icter. Apar şi tulburările neurologice ce pot duce până la comă, semn al afectării sistemului nervos central.

Diagnostic

Durerile abdominale, urticaria, diareea şi eozinofilia sunt semnele unei infecţii cu Strongyloides stercoralis. Eozinofilia poate ajunge până la 40%.

Pentru a fi siguri de infecţia cu S.stercoralis, cea mai bună metodă este evidenţierea larvelor în fecale folosind metoda culturii cu cărbune. Este utilă şi metoda Harada şi Mori.

Diagnosticul imunologic (imunoflorescenţa indirectă) este util doar când se suspectează o infecţie cronică.

Tratament

Cel mai util medicament este Albendazolul. Alt produs farmacologic folosit este Thiabendazol.

Epidemiologie

Strongiloidoza are o distribuţie variată. Totuşi, este mai frecventă în zonele calde şi în cele temperate. Cele mai afectate ţări sunt cele din centrul Africii, America de Sud şi Asia de sud-est. Sudul Europei este şi el considerat o zonă cu prevalenţă ridicată pentru infecţia cu Strongyloides stercoralis. România este considerată o ţară endemică.

Măsuri de profilaxie

Evitarea contactului cu solul sau cu apele poluate este esenţială. Încălţămintea este obligatorie pentru persoanele ce vin în contact cu solul prin natura profesiei sau pentru cei care se plimbă în natură.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!