Streptococcus pneumoniae şi riscul pulmonar

inscriere in comunitate de doctori

Ce este Streptococcus pneumoniae?

Streptococcus pneumoniae, cunoscut și sub denumirea de pneumococ, este o bacterie din genul Streptococcus. Streptococcus pneumoniae se prezintă sub forma unor coci ovalari, cu aspectul unui vârf de lance sau ca o flacără de lumânare. Bacteriile se dispun în diplo (două câte două), sunt imobile și nu formează spori. Din punct de vedere al clasificării după colorația Gram, bacteriile Streptococcus pneumoniae sunt Gram pozitive. Sunt bacterii alfa hemolitice, aerobe sau facultiv anaerobe.

Unde se găsește această Streptococcus pneumoniae?

Streptococcus pneumoniae poate fi o bacterie comensală ce colonizează tractul respirator superior la om sau animale, fără a provoca infecții. Cu toate acestea, nu există surse de infecție din partea animalelor, transmiterea realizându-se de la om la om. Există un procent semnificativ de purtători sănătoși, mai ales în rândul copiilor. Mai rar, poate coloniza și tractul intestinal și mucoasa uro-genitală. La acești purtători sănătoși, Streptococcus pneumoniae se atașează de mucoasă, de celulele epideliale, prin adezinele bacteriene de suprafață. Astfel, transmiterea bacteriilor se realizează pe cale aeriană, prin microaerosoli. Contaminarea are loc cu predilecție iarna, fiind favorizată de aglomerația datorată temperaturilor scăzute.

Doar tulpinile ce prezintă capsulă de natura polizaharidică sunt patogene. Tulpinile fără capsulă sunt anihilate de imunitate. Capsula are un rol important în patogeneză. Ea permite pneumococilor să scape de mecanismele imune ale gazdei, având un rol antiopsonizant, împiedicând fagocitoza.

Ce infecții produce Streptococcus pneumoniae?

Streptococcus pneumoniae poate produce infecții pulmonare – bronșite, pneumonii (în principal), dar și alte infecții cu diverse localizări: pe mucoase (sinuzite, otite, mastoidite), pe seroase (meningite, peritonite, endocardite, pericardite) sau la nivelul articulațiilor (artrită supurată). Pneumococii pot determina, la orice grupă de vârstă, infecții severe, dar cei mai vulnerabili sunt copiii sub 2 ani și bătrânii (din cauza imunității insuficient dezvoltate sau alterate). Imunocompromișii sunt predispuși unor boli foarte grave, urmate de complicaţii severe sau chiar deces.

Streptococcus pneumoniae este cauza primară pentru pneumonia francă lobară (aceasta fiind principala patologie asociată bacteriei).

Cum se manifestă cel mai frecvent infecția cu Streptococcus pneumoniae?

Pneumonia pneumococică este o boală sporadică ce nu se raportează în totalitate și de aceea prezintă o incidență mult mai scăzută decât în realitate. Este o infecție endogenă bacteriană produsă prin aspirarea secrețiilor încărcate cu pneumococi de la nivelul nazo-faringelui.

Debutul bolii este brutal, semnele antemergătoare fiind adesea ignorate: cefalee, astenie (oboseală) și sensibilitate la frig. Primul simptom menționat de bolnavi este cel mai frecvent frisonul termic, unic, intens și generalizat, ce poate dura până la 2 ore. Acest frison este urmat de o febră ridicată, în platou, de până la 40°. Dacă se interesează și pleura, apare un junghi toracic (submamelonar sau pe perete toracic posterior). La început apare tusea seacă, dar aceasta este urmată de o expectorație roșie-ruginie, vâscoasă și aderentă.

Bolnavii prezintă un facies vultuos, datorat febrei ridicate instalate brusc, cu o colorație roșie intensă a obrajilor. În mod particular se identifică semnul Jaccoud, adică roșeața este mai accentuată pe obrazul de partea lobului afectat. În formele grave, limba capătă o culoare albă, se usucă și devine saburală.

La examenul obiectiv se remarcă un sindrom de condensare pulmonară, pus în evidență prin vibrațiile vocale exagerate, matitate la percuție, raluri crepitante și suflu tubar.

Cum se pune diagnosticul?

În primul rând diagnosticul pornește de la discuția cu bolnavul (anamneza) cu stabilirea semnelor și simptomelor ce au determinat venirea pacientului în serviciul medical. Diagnosticul de certitudine se bazează și pe diagnosticul radiologic și pe cel de laborator. Diagnosticul de laborator presupune izolarea și identificarea bacteriei din produsul patologic recoltat: sputa. Se mai poate depista antigenul polizaharidic capsular. Produsul patologic se examinează microscopic, cu identificarea caracterelor specifice bacteriei: forma sferică, dispunerea în diplo, capsula, colorația gram – bacterie gram pozitivă. Se efectuează şi teste biochimice pentru stabilirea patogenului.

Radiologia toracică este frecvent utilizată pentru punerea diagnosticului. În cazurile ușoare, aceasta se poate evita pentru a nu expune organismul unor factori de risc radiologici ce nu sunt necesari. Dacă totuși boala se complică sau necesită spitalizare, radiografia este indicată. Uneori este posibil să nu existe semne depistabile la nivelul radiografiei, iar în acest caz se recomandă tomografia computerizată (CT).

Care este tratamentul utilizat?

Datorita terapiei iraționale cu antibiotice, Streptococcus pneumoniae a dezvoltat rezistență la terapia sa de elecție: penicilina. Aceste tulpini pot prezenta rezistență și la alte antibiotice: macrolide, rifampicină, cefalosporine, cloramfenicol, sulfametoxazol-trimetoprim, clindamicină, tetraciclină. Din acest motiv realizarea unei antiograme este absolut necesară. În prezent, vancomicina este tratamentul recomandat pentru tulpinile cu rezistență ridicată. Alte antibiotice active: eritromicina, Moxifloxacin, Ketolide-Talitromicina, Linezolid, Vancomicina sau Quinupristin / Dalfopristin.

Este esenţială evitarea antibioticoterapiei iraţionale, fără indicaţia medicală a unui specialist!

Este foarte important ca părinții unui copil infectat cu Streptococcus pneumoniae să nu utilizeze automedicația. Este absolut necasar controlul medical de specialitate la medicul de familie sau medicul pediatru. În această perioadă se recomandă evitarea frecventării colectivităților, a spațiilor închise și aglomerate și o alimentație corectă.

Cum ne putem proteja?

Este mult mai ușor să previi o infecție decât să tratezi consecințele acesteia. Pentru a preveni infecția cu Streptococcus pneumoniae se recomandă evitarea factorilor predispozanți, stabilirea promptă a diagnosticului pentru instituirea promptă a tratamentului – antibioticoterapia adecvată.

Actualmente este posibilă imunizarea prin vaccin pneumococic polivalent (Pneumovax), cu polizaharide capsulare din mai multe serotipuri. Acesta conține anticorpi anticapsulari protectori specifici și este recomandat la grupele de risc. La copiii sub 2 ani este ineficient din cauză ca polizaharidul capsular nu poate induce răspuns imun la acești copii – imaturitate imunologică. Vaccinul asigură o protecție ridicată (85%) pentru persoanele vaccinate. Există și un vaccin pneumococic conjugat (Prevnar) ce asigură protecție față de infecțiile pneumococice diseminate – septicemii, meningite.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!