Stomacul – noțiuni de anatomie și fiziologie

Stomacul este un alt organ care aparține de sistemul digestiv și este cea mai dilatată porțiune a acestuia. Stomacul este situat în loja gastrică și este cuprins între esofag și duoden. Stomacul este separat de esofag prin orificiul cardial, iar de intestinul subțire este separat de orificiul piloric.

Rolul stomacului este de a digera alimentele prin acțiunea sa mecanică și chimică, formând chimul gastric.

Forma și dimensiunile stomacului

Stomacul poate să difere de la o persoană la alta, în funcție de vârstă, sex, perioadă funcțională, regim alimentar. În mod normal, în poziție verticală, pe stomacul gol, stomacul unei persoane poate fi comparat cu un J majuscul sau cu o undiță. Când stomacul este plin cu mâncare, acesta crește în dimensiune, însă își păstrează forma clasică.

În stare de umplere normală, stomacul are o lungime de 25 cm, lățime între cele 2 curburi de 12 cm, o grosime de 8 cm. Un stomac gol are o lungime de 18 cm, 7 cm lățime, 0 grosime, pereții fiind aplicați unul peste celălalt. Capacitatea medie a stomacului este de 1 300 cmc, însă aceasta se poate modifica în funcție de anumiți factori.

Configurația exterioară

Stomacul prezintă 2 margini, 2 pereți și 2 orificii.

1.      Marginea dreaptă corespunde curburii mici, este concavă și este formată dintr-un segment mai lung, vertical și unul mai scurt cu direcție transversală sau puțin ascendentă pe dreaptă. Locul de trecere dintre aceste două segmente se numește incizura unghiulară și este foarte importantă în clinică și radiologie. Segmentul orizontal prezintă două incizuri. Prima este incizura duodenopilorică superioară, care marchează limita exterioară dintre stomac și duoden, iar a 2-a se numește incizura pilorică superioară și se găsește la aproximativ 4 cm în stânga precedentei.

2.      Marginea stângă (curbura mare) este convexă și este mai mare comparativ cu marginea dreaptă. Această margine pornește de la marginea stângă a esofagului cu care formează incizura cardială, numită și unghiul lui His, după care străbate fundul și corpul stomacului și se recurbează la dreapta și în sus. Aici avem o incizură duodenopilorică inferioară și o incizură pilorică inferioară.

3.      Peretele anterior este separat de cel posterior prin cele două curburi. Peretele anterior privește înainte și puțin în sus, comparativ cu cel posterior care este orientat înapoi și ușor în jos.

4.      Stomacul prezintă două orificii: orificiul cardial, numit și ”cardia”, care se află în locul de comunicare a stomacului cu esofagul și orificiul piloric care conduce în duoden.

Diviziunile stomacului

Porțiunea verticală, superioară, este mai voluminoasă și cuprinde porțiunea cardială, fundul și corpul stomacului.  Porțiunea cardială corespunde orificiului cardial care se află la interior și este o zonă de aproximativ 3-4 cm. Fundul stomacului se mai numește și fornixul gastric, acesta se află în partea superioară a stomacului și este cea mai dilatată porțiune. Corpul stomacului continuă fundul stomacului și ține până la linia care trece prin incizura unghiulară și întâlnește depresiunea sfincterului antrului. În porțiunea verticală, partea superioară, se află o calotă clară, aceasta numindu-se camera sau bula cu aer și reprezintă fundul stomacului (fornixul).

Porțiunea orizonatală se mai numește porțiune pilorică și se împarte în 2 segmente: antrul și canalul piloric. Antrul se află în dreapta corpului stomacului și este puțin dilatat. Canalul piloric este îngust, scurt și are forma unui cilindru.

Pilorul este ultima porțiune a stomacului, este strâmtă, are de o lungime de aproximativ 5 cm și conține sfincterul piloric.

Stomacul bilocular face referire la împărțirea stomacului în două segmente: unul cardial ți unul piloric. Acestea sunt separate pe la jumătatea stomacului printr-o îngustare.

Situație. Loja gastrică.

Stomacul se află în loja gastrică, aceasta având 6 pereți:

–        superior, posterior, lateral stâng sunt formați de bolta diafragmei;

–        anterior de diafragmă și peretele abdominal anterior;

–        inferior de colonul transvers cu mezoul său;

–        medial comunică cu loja hepatică.

Stomacul se găsește, alături de ficat și splină, în etajul supramezocolic al cavității peritoneale, adică deasupra etajului supramezocolic al cavității peritoneale. În mare parte, stomacul se află sub sub baza toracelui și este învelit de peritoneu.

Raporturile – stomac

Peretele anterior privește înainte și ușor în sus, are 2 porțiuni: una pentru peretele abdominal și una pentru cel toracic. Porțiunea toracică este acoperită de diafragm și răspunde coastelor 5, 6, 7, 8, 9 din stânga și spațiilor intercostale respective. În partea medială este acoperit și de fața viscerală a lobului stâng al ficatului.

Noțiunea de ”spațiul lui Traube” este folosită în clinică, acesta fiind situat pe partea anterioară a bazei hemitoracelui stâng, la nivelul proiecției fundului gastric.

Porțiunea abdominală are la rândul ei 2 zone: zona laterală și cea medială. Zona laterală este acoperită de fața viscerală a ficatului. Zona medială se află în raport cu peretele muscular anterior al abdomenului, are formă triunghiulară și este numit în clinică ”triunghiul lui Labbe”.

Peretele posterior privește înapoi și ușor în jos și formează peretele anterior al marelui diverticul al cavității peritoneale, numit bursa omentală.

Curbura mare se arcuiește în jos și spre sstânga și se află în raport cu colonul transvers de care este legat prin ligamentul gastrocolic.

Curbura mică răspunde lobului caudal al ficatului, iar prin peritoneul posterior al vestibului bursei omentale răspund aorta, vena cavă inferioră, trunchiul celiac, plexul solar.

Fundul stomacului vine în raport cu inima, pleura, plămânul stâng, prin intermediul diafragmei. Porțiunea cardială vine în raport cu impresiunea esofagiană a ficatului, iar pilorul cu prima porțiune a duodenului.

Configurația interioară

Suprafața interioară a stomacului conține multe plice ale mucoasei. Acestea au un traiect longitudinal, transversal și oblic. În porțiunea curburii mici se află un șanț numit canalul gastric sau drumul gastric. Plicele mucoasei sunt mai proeminete pe stomacul gol, ele dispărând odată cu umplerea stomacului.

Structura

Stomacul are o grosime de aproximativ 3 mm, cuprinzând patru tunici. De la exterior spre interior, acestea sunt tunica seroasă, tunica musculară, stratul submucos, tunica mucoasă.

Tunica seroasă este formată de peritoneu. În partea posterioară a stomacului, peritoneul lipsește, fiind înlocuit de diafragmă. Formațiunile peritoneale care pleacă de la stomac spre celelalte organe sunt: omentul mic, ligamentul gastro-colic, ligamentul gastrosplenic.

Stratul subseros este format din țesut conjunctiv, peste care se află tunica seroasă.

Tunica musculară cuprinde trei planuri de fibre. De la exterior la interior avem: fibre longitudinale, fibre circulare și fibre oblice/ansiforme. Tunica musculară se ocupă cu depozitarea alimentelor ingerate, amestecarea alimentelor cu sucul gastric, golirea din stomac în duoden.

Stratul submucos este format din țesut conjunctivo-elastic lax, e abundent în vase, terminații nervoase și conține plexul nervos submucos Meissner. Ajută la acomodarea schimbărilor de formă ale stomacului.

Tunica mucoasă se deosebește de cea a esofagului prin diferența de culoare: cea a stomacului e roșiatică, iar cea a esofagului albă-cenușiu. Tunica mucoasă ocupă cea mai mare suprafață din grosimea stomacului, măsurând aproximativ 1 mm în porțiunea cardială și 2 mm în porțiunea pilorică și a corpului. Tunica mucoasă este foarte importantă din punct de vedere morfologic și funcțional, având o structură complexă (componentă epitelială + componentă conjunctivă).

Vascularizația și inervația

Arterele stomacului provin din:

–        artera hepatică: artera gastrică dreaptă

–        artera splenică: artera gastro-omentală stângă, arterele gastrice scurte

–        artera gastrică stângă.

Venele stomacului corespund arterelor. Acestea se varsă în vena splenică, mezenterică superioară și chiar în vena portă.

Vascularizația limfatică a stomacului se împarte în patru arii:

1.      mica curbură + mare parte din corpul și fundul stomacului – nodurile limfaatice gastrice stângi

2.      partea inferioară a corpului + mare parte din regiunea pilorică – nodurile limfatice gastro-omentale drepte, nodurile pilorice inferioare, nodurile retropilorice

3.      partea stomacului învecinată segmentului stâng al marii curburi – nodurile gastro-omentale stângi, nodurile pancreaticosplenice

4.      parte a stomacului învecinată segmentului drept al micii curburi + o parte din regiunea pilorică – nodurile din grupurile gastric drept și piloric superior.

Inervația stomacului este dată de:

–        simpatic: plexul celiac, plexul splenic, plexul hepatic

–        parasimpatic: nervii vagi.

Fiziologie

După cum am precizat mai sus, stomacul are rolul de a digera alimentele care sunt transportate din cavitatea bucală, prin faringe și esofag, în stomac. Alimentele sunt descompuse chimic și fizic, urmând să fie trimise spre următorul segment digestiv (intestinul subțire – duodenul).

Funcția secretorie

Funcția secretorie a stomacului este realizată sub acțiunea enzimelor din sucul gastric. Sucul gastric este elaborat și secretat de celulele glandelor de pe suprafața mucoasei gastrice. Sunt secretați aproximativ 2-3 litri de suc gastric; acesta conține un procent de 99% de apă, iar în restul de 1% se găsesc enzime, mucus, substanțe organice, factor intrinsec, Ca, Mg, Na, K, HCl. Pe lângă celulele secretoare de mucus, care se găsesc pe toată suprafața stomacului, mucoasa gastrică mai conține și două tipuri de glande tubulare: glandele oxintice și glandele pilorice. Glandele oxintice secretă acid clorhidric, pepsinogen, factor intrinsic și mucus. Glandele pilorice secretă în special mucus cu rol de protecție a mucoasei pilorice, secretă un hormon numit gastrina și cantități mici de pepsinogen. Glandele pilorice se găsesc în porțiunea antrală a stomacului, iar glandele oxintice sunt cele mai răspândite pe suprafața corpului stomacului.

În interiorul stomacului se formează chimul gastric, care reprezintă bolul alimentar după contactul și amestecarea cu sucul gastric. Asupra bolului alimentar acțiunează musculatura netedă a stomacului și mecanismele regletoare neuro-endocrine, care asigură funcția motorie a stomacului. Pe măsură ce bolul alimentar pătrunde în stomac, crește presiunea intraluminală și se inițiază procesul de distensie gastrică. Ulterior, stomacul se adaptează la cantitatea de alimente, dispersând-o uniform pereților stomacului, lucru care evidențiază peristaltismul și tonicitatea stomacului.

Absorbția nu este foarte puternică la nivelul stomacului datorită structurii celulelor mucoasei, dar excepție fac apa (permeabilitate bidirecțională), anumiți electroliți, substanțele hidrosolubile, etanolul. În cazul etanolului, rata de absorbție este în concordanță directă cu concentrația acestuia, fără să fie influențat de nicio substanță care se găsește în compoziția sucul gastric.

Comentarii

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!