Stenoza mitrala – cauze, simptome, tratament

Generalități

Pentru a înțelege mai bine stenoza mitrala, trebuie să cunoaștem anatomia inimii.

Inima este alcătuită din patru camere: două atrii şi doi ventriculi. Cele două atrii sunt separate de septul interatrial şi cei 2 ventriculi de septul interventricular. Ventriculii şi atriile sunt separaţi de vâlve. Valve există şi la limita dintre ventriculi, aorta şi arteră pulmonară. Ele reprezintă prelungiri ale endocardului, care permit trecerea sângelui unidirecţional, dintre atrii spre ventriculi în timpul sistolei.

Între atriul stâng şi ventriculul stâng se află valva mitrală, iar între atriul drept şi ventriculuil drept se află valva tricuspidă. Aparatul valvular mitral are în alcătuirea sa mai multe elemente: două valve, inelul fibros de inserţie şi aparatul subvalvular (pilierii musculari şi cordajele tendinoase). Prin apariţia stenozei mitrale aria delimitate de cele două valve se micşorează. Prin acest mecanism ce apare în stenoza mitrală, trecerea sângelui din atriul stâng în ventriculul stâng este îngreunată. În mod normal aria dintre cele două vâlve este de 4-6 cm2, devenind mai mică în stenoza mitrală.

Cauze

Principala cauză de apariție a stenozei mitrale este reumatismul articular acut (vezi Reumatismul articular acut la copii). Apare la bătrânii care au avut în copilarie o infecție faringiană netratată în copilărie. Atunci când stenoza apare din cauza reumatismului articular acut, cuspele mitrale sunt parțial fuzionate între ele.

Alte cauze rare de apariție a stenozei mitrale sunt degenerative sau genetice.

Simptome și semne în stenoza mitrala

Pacienții nu prezintă simptome dacă aria de stenoza este mai mare de 1,5cm2. Sub această valoare apar simptomele acestei patologii.

Principala manifestare a acesteai patologii este dispneea de efor care se agravează progresiv și care poate fi acompaniată de tuse si wheezing. Dispneea se poate agarava în timp. Prin dificultatea oxigenării sângelui, apare o colorare cianotică a pomețiilor care definește faciesul mitral.

Prin apariția hipertensiunii pulmonare sau a obstrucției embolice a arterelor pulmonare pot apărea hemoptizia și durerea retrostrenală. Palpitațiile anunță aparția tulburărilor de ritm.

Dilatarea atriului stâng poate determina difagie (prin compresie esofagiană) și difonie (prin compresia nervului laringian recurent). Alte simptome pot fi reprezentate de scăderea debitului cardiac sau semne și simptome determinate de embolii sistemici.

Diagnostic

Principalele unelte de diagnostic sunt reprezentate de:

·       examenul obiectiv

·       ecocardiografie

Examnenul obiectiv poate evidenția semne generale precum faciesul mitral (cianoza buzelor si a pomeților) și semne de congestie sistemică și pulmonară. De asemenea apar modificări stetacustice produse de trecea sângelui prin aria de deschidere a valvei micșorată

Ecocardiografia pune în evidență stenozarea valvei. Aceasta permite și măsurarea stenozei. Ca și unelte de diagnostic se mai pot folosii și electrocardiograma sau radiografia toracica. Pentru evaluarea circulatiei coronariene se poate recurge la coronarografie.

Tratament

Pacienților asimptomatici este suficientă profilaxia reumatismului articular acut.

Cei cu stenoză mitrală medie, raspund la tratamentul cu diuretice. Daca este asociata tahicardia sau fibrilația atrială, se pot adăuga beta-blocante sau blocante ale canalelor de calciu, pentru a preveni fibrilația ventriculară. De asemenea pentru prevenirea formării trombilor sau a embolilor, se adaugă în schema terapeutică un anticoagulant.

Pentru pacienții cu o arie valvulară mai mică de 1,5cm2, intervenția de primă intenție este valvuloplastia mitrală percutană. Aceasta procedură constă în mărirea ariei valvulare cu ajutorul unui balon introdus prin cateterism cardiac.

În cazul unei stenoze sever sau dacă pacientului îi este contraindicată valvuloplastia percutană, este recomandată intervenția chirurgicală. Ea se adresează pacienților simptomatici și a căror arie valvulară este sub 1,5 cm2. Se poate apela fie la repararea valvulara fie la înlocuirea acestora. Repararea valvulară constă în separarea valvelor prin comisurotomie. Înlocuirea valvulară este rezervată pacienților cu modificări morfologice severe. Ea constă în înlocuirea valvelor cu o proteză tisulară sau metalică. Pacienților cu asemenea intervenție trebuie să li se administreze wafarina pe viața în scop profilactic.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!