Steatohepatita non-alcoolica

Steatohepatita non-alcoolica este o afectiune hepatica ce se caracterizeaza prin acumulare excesiva de grasime in ficat, asociata cu insulinorezistenta. Patogenia bolii este oricare alta decat cea alcoolica. La nivelul ficatului se constata inflamatia si grade diferite de fibroza.

Initial ficatul trece prin steatoza hepatica simpla, dupa aceea apare inflamatia din steatohepatita, apoi apare steatofibroza si in final, pe masura ce boala avanseaza, se ajunge la ciroza hepatica.

Care sunt cauzele care determina steatohepatita non-alcoolica?

Etiologia bolii nu este pe deplin cunoscuta. Statusul genetic influenteaza determinarea bolii alaturi de factorii externi de mediu.

Pacientii care prezinta steatohepatita non-alcoolica prezinta sindrom metabolic care se caracterizeaza prin 3 criterii din urmatoarele 5:

  • Glicemie ≥100 mg/dl sau tratament hipoglicemiant;
  • HDL-Coleserol <40 mg/dl la barbati si <50 mg/dl la femei sau tratament pt hipoHDL;
  • Trigliceride (TG) ≥150 mg/dl sau tratament pentru hiperTG;
  • Obezitate: Circumferinţa taliei ≥102 cm la barbati sau ≥88 cm la femei;
  • Hipertensiunea arteriala (HTA) ≥130/85 mmHg sau terapie antiHTA.

Steatohepatita non-alcoolică se mai poate întâlni în afectiuni precum:  galactosemia, boala hepatică autoimună, boala Wilson, hepatita datorata virusului C.

Care este epidemiologia bolii hepatice?

Steatohepatita non-alcoolica este cea mai frecventa afectiune hepatica in tarile industrializate. Principalul factor de risc este sindromul metabolic. Prevalenta pe glob este de 6-35%, in SUA fiind rata cea mai mare. Boala apare la persoane cu media de varsta de 40-50 ani si afecteaza in egala masura ambele sexe.

Care este patogeneza bolii?

Prin scaderea rezistentei la insulina apare hiperinsulinemia cu determinarea unei cresteri a productiei de glucoza hepatica si cu scaderea utilizarii acesteia de catre celule. Obezitatea de tip central asigura un aport foarte crescut al acizilor grasi liberi la nivelul ficatuli. Datorita acestor doi factori apare o acumulare de grasimi la nivelul ficatului. Inflamatia tesutului apare datorita stressului oxidativ dat de: fierul hepatic, radicalii liberi de oxigen, lipoperoxizii, deficitul de antioxidanti si flora bacteriana intestinala. Din cauza stressului oxidativ apare lezarea membranei celulare cu aparitia mortii hepatocitelor si implicit activarea celulelor stelate hepatice cu aparitia fibrozei.

Cum se manifesta steatohepatita non-alcoolica?

Steatoza simpla este asimptomatica, iar atunci cand evolueaza spre steatohepatita pot aparea oboseala si slabiciune, discomfortul in hipocondrul drept si epigastrice, scaderea inexplicabila in greutate si hepatomegalie.

Cum se diagnosticheaza steatohepatita non-alcoolica?

O parte din pacienti sunt diagnosticati intamplator cu steatohepatita non-alcoolica datorita fazei incipiente a bolii care este asimptomatica. Acestia prezinta teste de laborator hepatice cu valori anormale cum ar fi cresterea ALAT si ASAT de doua-trei ori decat normalul. Raportul ASAT/ALAT este subunitar in steatohepatita non-alcoolica. Se mai poate intalni o crestere a fosfatazei alcaline (FA) si a gamaglutamil-transpeptidaza (GGT) de doua-trei ori peste valoarea normala.

O alta metoda de diagnosticare este cea imagistica prin ecografie abdominala care arata modificarile hepatice specifice steatohepatitei. Ecografia poate preciza si modificarile in ciroza in cazul in care se diagnosticheaza steatohepatita tarziu.

Punctia biopsie hepatica este metoda cea mai certa de diagnosticare a bolii. La microscop se observa: steatoză macroveziculară, inflamaţie parenchimatoasă, necroză hepatocitară, degenerare vacuolară hepatocitară, aparitia fibrocitelor si a corpilor Mallory-Weiss.

Care este tratamentul pentru steatohepatita non-alcoolica?

Cea mai sigura si benefica metoda este scaderea in greutate in jur de 0.5-1 kg pe saptamana. Aceasta este ajutata de modificarea stilului de viata prin adoptarea dietei mediteraneene si efectuarea exercitiului fizic. O alta metoda ar fi cea chirurgicala prin chirurgia bariatrica, iar alta este metoda farmacologica prin tratamentul cu Orlistat. Pacientului ii este recoamndat sa evite consumul de alcool si sa consume cafea in cantitati moderate cu rol antifibrotic.

Este recomandata vaccinarea anti hepatita A si B pentru pacientii care nu prezinta imunizare la aceste virusuri. O alta recomandare ar fi tratarea factorilor de risc cardio vasculari prin optimizarea controlului glicemiei (cu agenţi sensibilizanţi ai insulinei-tiazolidinedione: Pioglitazona şi Rosiglitazona) si statusului lipidic (statine si fibraţi).

Un tratament benefic ar putea fi administrarea de vitamina E 400 ui/zi la cei cu fibroză avansată, fără diabet zaharat şi fără coronaropatie ischemică.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!