Spasmul esofagian difuz – cauze, simptome și tratament

Spasmul esofagian difuz este o tulburare motorie, caracterizată prin contracții de amplitudine normală, dar necoordonate, neregulate și uneori, puternice. Spasmul esofagian nu este o afecțiune obișnuită. Adesea, simptomele care pot sugera spasmul esofagian sunt rezultatul unei alte afecțiuni cum ar fi: boala de reflux gastroesofagian sau acalazia cardiei. Spasmul esofagian difuz are o prevalență mai mare la femei, vârsta medie la debut este în medie de 40 ani.

Există două tipuri de spasme esofagiene:

  • contracții ocazionale (spasme difuze esofagiene): acest tip de spasm poate fi dureros și este adesea însoțit de regurgitarea alimentelor sau a lichidelor.
  • contracții dureroase (esofagul spargător de nuci sau, în nomeclatura mai nouă, jackhammer): deși dureros, acest tip de spasm nu poate cauza regurgitarea alimentelor sau a lichidelor.

Spasmele esofagiene sunt dureroase, iar la nivelul acestuia apar contracții anormale ale mușchilor. Esofagul face parte din sistemul digestiv. Este un tub îngust, muscular care transportă alimente și băuturi în stomac prin contracții coordonate. Este de aproximativ 10 centimetri lungime la adulți. Spasmele esofagiene sunt în mod obișnuit rare, dar pot să apară cu frecvență la unii oameni. Acest lucru poate inhiba capacitatea dumneavoastră de a mânca și bea. Când spasmele esofagiene au loc frecvent, acestea necesită tratament.

Cauzele spasmului esofagian

Nu este clar ce anume cauzează spasmele esofagiene. Acestea pot fi conectate la o funcționare defectuoasă a nervilor care controlează mușchii de la nivelul esofagului. Unele condiții și factori care ar putea produce spasme esofagiene includ:

  • anumite alimente și băuturi, inclusiv vin roșu și alimente prea calde sau prea reci;
  • boala de reflux gastroesofagian, în special dacă aceasta a dus la cicatrizarea sau îngustarea esofagului;
  • unele tratamente pentru cancer, cum ar fi chirurgia la nivelul esofagului sau radiații ale toracelui, gâtului sau capului;
  • anxietate și depresie.

Tabloul clinic al spasmului esofagian

Cele mai frecvente manifestări clinice întâlnite în spasmul esofagian sunt:

  • disfagia– apare la peste jumătate din pacienți și are următoarele caracteristici: apare atât pentru lichide cât și pentru solide. Disfagia este intermitentă, dar nu destul de importantă pentru a produce scăderea ponderală și nu este progresivă;
  • durerea toracică anterioară– este localizată retrostrenal, cu iradiere în spate, umeri și mandibulă; are o intensitate mare care o face să fie confundată cu cea de tip coronarian, caracter intermitent (uneori legat de deglutiție), durează de la câteva minute la ore și se ameliorează ca și durerea cardiacă la nitroglicerină și nifedipină;
  • regurgitația– este mult mai rară în tulburările spastice decât în acalazia cardiei;
  • odinofagie;
  • pirozis.

Explorări diagnostice

  • explorarea radiologică– tranzitul baritat cu fluoroscopie (eventual videofluoroscopie) este prima investigație care trebuie recomandată și evidențiază unde non-propulsive, terțiare în regiunea netedă a esofagului, iar când contracțiile sunt foarte puternice se realizează o segmentare a bolusului dând esofagului un aspect de tirbușon. Deglutițiile urmate de contracții anormale sunt separate de contracții peristaltice normale;
  • manometria esofagiană– identifică următoarele modificări în regiunea netedă a esofagului, în special pe ultimii 5-10 cm:

1) contracții non-peristaltice, simultane ca răspuns la mai mult de 30% din deglutiții, eventual urmate și de contracții repetitive;

2) creșterea duratei și amplitudinii undelor peristaltice;

3) contracții intense, repetitive asociate cu creșterea presiunii bazale esofagiene.

Amplitudinea de peste 180 mmHg a undelor peristaltice (8000 mmHg/cm/sec la manometrie de înaltă rezolutțe) pune diagnosticul subtipului numit esofagul spărgător de nuci sau, în nomeclatura mai nouă, jackhammer.

  •  monitorizarea pH-ului esofagian: acest test verifică refluxul acidului și regurgitarea prin măsurarea echilibrului pH-ului în esofag;
  • endoscopia– nu evidențiază elemente pozitive pentru diagnostic, dar exclude alte cauze de disfagie sau/și durere toracică (cancer esofagian, stricturi benigne, esofagită, ulcer): se poate observa uneori un aspect tranzitor de inele etajate în cazul rar al surprinderii unor contracții non-peristaltice.


Tratamentul spasmului esofagian

Tratamentul depinde de frecvența și severitatea spasmului esofagian. Dacă spasmele dumneavoastră sunt ocazionale, medicul vă poate recomanda să evitați alimente sau situații de declanșare. Dacă spasmele dumneavoastra fac dificilă mâncarea sau băutura, medicul vă poate recomanda:

  • tratament farmacologic miorelaxant este reprezentat de:

1) agenți anticolinergici (atropina), teofilina, agoniști beta2-adrenergici, nitrați, blocanții de calciu (nifedipina, diltiazem, verapamil). Dintre toți, nitrații și blocanții de calciu s-au dovedit a fi cei mai eficace, producând scăderea presiunii sfincterului esofagian inferior și consecutiv ameliorarea simptomatologiei. Dozele uzuale sunt de 10 mg de patru ori pe zi pentru nifedipină și 5-10 mg de patru ori pe zi pentru isosorbid dinitrat. Un inconvenient major al acestui tip de tratament îl reprezintă efectele adverse: flush, cefalee, amețeli, lipotimie, uscăciunea mucoaselor, reacții alergice. În plus, efectele benefice ale tratamentului dispar după o durată medie de 7 luni. Acest tip de tratament este indicat în formele incipiente și la bolnavii care suferă sau au contraindicații pentru dilatare sau chirurgie.

2) toxina botulinică cu administrare intrasfincteriană determină blocarea eliberării acetilcolinei la nivel presinaptic și consecutiv scăderii presiunii sfincterului esofagian inferior. Nu are efecte adverse, dar a dus la rezultate bune doar pe termen scurt. Metoda este recomandată la pacienții care au contraindicații pentru dilatare și chirurgie, în general bătrânii cu afecțiuni cardio-pulmonare severe.

  • tratamentul care folosește drept principiu dilacerarea musculaturii sfincterului esofagian inferior se poate efectua prin:

1) dilatare pneumatică: principiul metodei constă în dilacerarea musculaturii sfincterului esofagian inferior prin dilatarea energică a esofagului cu ajutorul unui balon cilindric, inextensibil, cu diametru cuprins între 3 și 4 cm, cu lungime de aproximativ 12 cm, prevăzut cu markeri radio-opaci.

2) miotomia endoscopică perorală (POEM): este o tehnică nouă care este considerată o alternativă pentru chirurgia laparoscopică, mai puțin invazivă. Tehnica constă în crearea unui tunel submucos în esofagul proximal cu ajutorul unui endoscop standard și prelungirea acestuia până la nivelul joncțiunii eso-gastrice, realizându-se cu electrocauterul o miotomie adecvată. Ulterior, tunelul se inchide. Unele centre practică o tehnică mixtă, endoscopică și laparoscopică, pentru a completa intervenția cu o tehnică antireflux. În prezent, se practică în puține centre din România și nu este considerată încă o tehnică complet evaluată.

3) miotomia: se va efectua anterior de-a lungul sfincterului esofagian inferior- secțiunea longitudinală a fibrelor musculare circulare (tehnica Heller) asociată cu o tehnică antireflux (Nissen, Toupet, Dorr). Rezultatele pe termen scurt și lung sunt excelente, cu ameliorarea simptomatologiei în peste 90% dintre pacienți. Inconvenientele metodei sunt durata spitalizării, de cel puțin 7-10 zile, riscurile legate de actul operator și anestezie, prețul ridicat, la care se adaugă o mortalitate de 1%.

Aceste metode se recomandă atunci când disfagia este atât de importantă încât a determinat scăderea ponderală.

  • tratamentul simptomelor ce nu pot fi corelate direct cu tulburările de motilitate: spasmele esofagiene sunt uneori asociate cu afecțiuni cum ar fi arsuri la stomac, boala de reflux gastroesofagian, anxietate sau depresie. Medicul dumneavoastră ar putea recomanda un inhibitor al pompei de protoni – cum ar fi omeprazolulpentru a trata boala de reflux gastroesofagian sau un antidepresiv, cum ar fi trazodona sau imipramină. Antidepresivele pot, de asemenea, ajuta la reducerea senzației de durere în esofag.

 Evoluția spasmului esofagian

Evoluția este în general benignă, fără complicații notabile și prognosticul este bun.

Factori de risc în spasmul esofagian

Spasmul esofagian este o afecțiune rară. Acesta are tendința să apară la persoanele cu vârsta cuprinsă între 60 și 80 de ani și poate fi asociat cu boala de reflux gastroesofagian.

Alți factori care pot crește riscul de spasm esofagien sunt:

  • tensiune arterială crescută;
  • anxietate sau depresie;
  • consumul de vin roșu sau consumul de alimente sau băuturi foarte fierbinți sau foarte reci.

Dieta recomandată în spasmul esofagian

Dacă aveți spasme esofagiene difuze, este posibil să le puteți trata pur și simplu prin identificarea și eliminarea declanșatorilor de alimente și băuturi. Indiferent de tipul de spasme pe care îl aveți, păstrați un jurnal de produse alimentare pentru a vă ajuta să identificați lucrurile care declanșează spasmele. Și nu uitați să includeți în listă și ingredientele ascunse, cum ar fi mirodeniile. Mâncarea picantă poate fi un declanșator pentru unii oameni.

Stilul de viată recomandat în spasmul esofagian

Pentru a vă ajuta să faceți față spasmului esofagian ocazional, încercați să:

  • evitați declanșatoarele: faceți o listă cu alimentele și băuturile care vă provoacă spasmele esofagiene;·
  • alegeți alimente care sunt potrivite ca și temperatură: evitați alimentele și băuturile care sunt foarte calde sau foarte reci;
  • găsiți modalități de a controla stresul: spasmele esofagiene pot fi mai frecvente sau mai severe atunci când sunteți stresat;
  • consumați o pastilă de mentă: uleiul de mentă este un relaxant al mușchiului neted și poate ajuta la ameliorarea spasmului esofagian. Puneți pastilă de mentă sub limbă;
  • mâncați mai multe mese mici în fiecare zi, în loc de porții mari;
  • pierdeți din greutate, dacă indicele de masă corporală este mai mare decât ar trebui să fie;
  • reduceți sau eliminați consumul de alcool;
  • nu fumați;
  • evitați purtarea îmbrăcămintei constrictive.

Prevenirea spasmelor esofagiene 

Dacă ați avut deja un spasm esofagian, probabil că doriți să evitați să aveți altul. Identificarea declanșatorilor de alimente și eliminarea substanțelor care par să producă spasme este importantă. Dacă medicul dumneavoastră v-a prescris un tratament, asigurați-vă că urmați instrucțiunile cu atenție. În general, asigurați-vă că aveți un stil de viață sănătos. Consumați alimente bogate în fibre și pierdeți în greutate dacă sunteți supraponderal.

Spasmele esofagiene pot să apară ca rezultat al unei afecțiuni, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian, acalazia cardiei sau depresie. Tratarea cauzei care stă la baza este prima dumneavostră linie de apărare în eliminarea sau reducerea simptomelor. De asemenea, este important să se mențină un stil de viață sănătos și să se identifice declanșatoarele de alimente și băuturi care ar putea provoca spasmele esofagiene. Chiar dacă cauza lor nu este complet înțeleasă, spasmele esofagiene pot fi de obicei tratate eficient.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!