Spasmofilia – rezultatul unei vieţi dezorganizate

inscriere in comunitate de doctori

Generalități

Spasmofilia este un sindrom caracterizat prin contracţii involuntare ale unor grupe musculare. Ea poate provoca un discomfort accentuat prin apariţia unor parestezii, spasme sau amorţeli ce pot interfera mai mult sau mai puţin cu viaţa de zi cu zi a persoanelor suferinde. Spasmofilia este o problemă care afectează tot mai mulţi oameni, iar cauza principală este prezenţa tot mai mare a stresului în populaţie, dar şi alocarea unui timp tot mai scurt unei diete echilibrate.

Spasmofilia este frecvent asociată cu persoanele anxioase, stresate, afectând un procent de 15% din populaţie (cu o predominanţă a sexului feminin).

Simptomele spasmofiliei

Probabil vi s-a întâmplat să fiţi anunţat despre o situaţie neplăcută, sau poate aţi fost la un examen pentru care nu v-aţi pregătit şi v-aţi simţit copleşit. Emoţiile şi stresul au un impact indirect asupra organismului uman, ele pot cauza o serie de simptome ce diferă de la o persoană la alta, simptome ce se pot încadra în sindromul spasmofilic.

Având în vedere că spasmofilia afectează muşchii, iar numărul muşchilor din corpul uman depăşeşte ordinul sutelor (sunt aproxiativ 400 de muşchi în corpul uman), putem să ne imaginăm efectele acestei afecţiuni:

  •           Rigiditatea mâinii cu încleştarea degetelor;
  •           Spasme la nivelul feţei (buze, ochi, obraz) sau membrelor;
  •           Tremurături în diferite zone ale corpului;
  •           Hiperventilaţie;
  •           Senzaţia de sufocare – ,,nod în gât”;
  •           Oboseala;
  •           Senzaţia de greaţă;
  •           Stare de vomă;
  •           Tulburări ale tranzitului intestinal (diaree alternanta cu constipaţia);
  •           Crampe musculare;
  •           Fasciculaţii;
  •           Tahicardie;
  •           Dispnee;
  •           Transpiraţie excesivă – în special la nivelul palmelor;
  •           Alergii – precum astm bronşic, eczeme;
  •           Tulburări de echilibru;
  •           Tulburări neuropsihice – pacienţii cu acesta condiţie sunt deprimaţi, neliniştiţi şi anxioşi;
  •           Tulburări trofice: alterarea smaltului şi dentinei, friabilitatea unghiilor, piele aspră.

Pe lângă acestea, femeile se mai pot plânge de dureri abdominale severe în timpul menstruaţiei, dar şi de hemoragii cu intensitate mai mare decât de obicei.

Etiologia spasmofiliei

Există o serie de condiţii ce pot provoca spasmofilie, precum:

  •           Produse stimulente: cafea sau băuturi cafeinizate, sucuri acidulate, ceai negru sau verde;
  •           Un aport crescut de zahăr – zahărul poate fi considerat şi el un stimulent al sistemului nervos;
  •           Deficite minerale: în special magneziu, potasiu şi calciu;
  •           Privarea de somn –  lipsa somnului poate contribui la agravarea spasmofiliei;
  •           Stresul şi anxietatea – pot contribui la agravarea deficientelor minerale;
  •           Poziţia inadecvată în timpul somnului sau statului la birou pe scaun;
  •           Anumite medicamente: antihistaminice, sedative, diuretice etc;
  •           Consumul cronic de alcool;

Cu toate acestea, se consideră că principala cauză a spasmofiliei este deficitul de calciu şi magneziu care se poate întâlni în următoarele cazuri:

  •           Prematuritate – riscul de a dezvolta spasmofilie este de câteva ori mai mare la copii născuţi prematur decât la cei născuţi la termen;
  •           Alimentaţia deficitară;
  •           Secundar unor afecţiuni endocrinologice – hipoparatiroidism;
  •           Secundar hipovitaminozei D – se poate întâlni în cazul copiilor trataţi pentru rahitism;
  •           Hiperventilaţie;
  •           Alcaloza metabolică.

Din nefericire, au fost citate în literatură şi cazuri de spasmofilie ereditară – în cazul în care unul din părinţi a suferit sau suferă de spasmofilie există riscul moştenirii acestui sindrom.

Cum se pune diagnosticul de spasmofilie?

Spasmofilia este o afecţiune cu un diagnostic dificil şi necesită o examinare clinică şi paraclinica atentă:

  •           ANAMNEZA– presupune colectarea de informaţii de la pacienţi despre simptome, severitatea acestora, momentul apariţiei etc.;
  •           ANALIZE DE SANGE – pentru depistarea unor eventuale carente vitaminice: calciu, magneziu şi/sau fosfaţi;
  •           Pentru confirmarea diagnosticului de spasmofilie se poate efectua şi o ELECTROMIOGRAFIE. Acesta este un test neinvaziv ce presupune aplicarea unor electrozi pe piele ce înregistrează activitatea electrică a muşchilor. Există şi varianta invazivă ce constă în introducerea unui ac foarte subţire în anumiţi muşchi, producând un discomfort minim, fiind în general bine tolerat de pacienţi. În cazul în care există o carenţă de calciu, electromiografia va indica o hiperexcitabilitate.

Semne specifice hiperexcitabilitătii neuro-musculare:

Există şi o serie de semne clinice ce pot indica o hiperexcitabilitate neuro-musculară datorată unui deficit de calciu:

–          Semnul Chvostek – indică o hiperexcitabilitate nervoasă la stimularea nervului facial. Acesta se evidenţiază prin percuţia uşoară a zonei dintre comisura bucală şi tragus, cu menţinerea gurii semi-deschise. Dacă semnul este pozitiv, se va observa o contracţie la nivelul muşchilor obrazului şi buzei.

–          Semnul Weiss – se evidenţiază prin percuţia unghiului extern al ochiului ce va duce la o contracţie a muşchiului orbicular al pleoapei superioare;

–          Semnul Trousseau (cunoscut şi sub denumirea de ,,mână de mamos”) – consta în aplicarea manşetei tensiometrului şi menţinerea la o valoare mai mare decât presiunea sistolică timp de 2 sau 3 minute, fapt ce va duce la comprimarea temporală a arterei brahiale. În absenţa circulaţiei sangvine pe acest traseu, mana pacienţilor cu hipocalcemie va lua un aspect tipic: va apărea rotaţia internă a mâinii, flexia acesteia pe antebraţ şi menţinerea în extensie şi adducţie a degetelor. Acest semn este cunoscut şi sub denumirea de ,,mână de obstetrician” în lumea medicală anglo-saxonă, datorită poziţiei caracteristice a mâinii.

Deşi spasmofilia este tot mai frecventa în zilele noastre, diagnosticul poate fi dificil. Este o afecţiune latentă ce poate avea perioade lungi de timp în care să nu existe simptome. Trebuie reţinut că spasmofilia nu este o boală propriu-zisă! Ea este de obicei un simptom al deficitului de calciu din organism datorat de cele mai multe ori unei afecţiuni endocrinologice.

Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferenţial al spasmofiliei include o serie de afecţiuni ce pot avea semne şi simptome asemănătoare acesteia:

  •           Epilepsia;
  •           Rahitismul;
  •           Sindromul de colon iritabil;
  •           Tetanos;
  •           Malabsorbţie;
  •           Hipoparatiroidism;
  •           Atacuri de panică.

Tratamentul spasmofiliei

În cazurile uşoare, spasmofilia se poate trata prin schimbarea stilului de viaţă. Renunţarea la alcool, fumat, cafea şi atingerea unui număr minim de 8 ore de somn pe noapte pot fi uneori suficiente.  Masajul de relaxare şi alimentaţia corectă pot ajuta în combaterea crizelor de spasmofilie.

Având în vedere că femeile sunt mai afectate decât bărbaţii, se recomandă o nutriţie echilibrată în perioada premenstruala, evitarea stresului şi administrarea de multivitamine (administrarea unui comprimat de magneziu poate face minuni în perioada premenstruală, în timpul sarcinii sau a perioadelor stresante când necesarul este crescut). O dietă adecvată, bogată în legume şi fructe poate ajuta organismul să combată deficitele minerale.

Cu toate acestea, este necesară efectuarea analizelor de sânge în vederea depistării carentelor de minerale şi asigurării unui tratament corect (cu calciu, magneziu, potasiu etc).

În cazurile severe de spasmofilie (adesea în cazurile de spasmofilie secundară altor boli) este necesară o atenţie sporită:

  •           La copii: spasmele hipocalcemice pot provoca o serie de complicaţii, dintre care cea mai temută este laringospasmul. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă respiraţie zgomotoasă, şuierătoare, paloare şi cianoza fetei adresaţi-vă urgent unui medic specialist sau prezentaţi-vă urgent la spital.
  •           La adult: în cazul în care apare hiperventilaţie se poate indica respiraţia într-o pungă de plastic pentru împiedicarea producerii unui dezechilibru acido-bazic. În cazuri rare, se pot administra şi sedative, precum diazepam intravenos, urmate de tratamentul cu calciu perfuzabil, doar sub supravegherea unui medic.

Prevenirea spasmofiliei

Pentru a preveni spasmofilia este necesar un control periodic al electroliţilor sangvini (calciu, potasiu, magneziu etc.) şi urmărea unui stil de viaţă sănătos. Acesta poate include efectuarea de exerciţii fizice, urmarea unei diete echilibrate şi evitarea pe cât posibil a stresului.


Este importantă monitorizarea constantă a sănătăţii – odată cu apariţia primelor simptome specifice spasmofiliei este recomandat să vă adresaţi unui medic specialist pentru excluderea unor afecţiuni mai grave.

Comentarii

Apasa aici pentru a adauga comentariu

  • Buna ziua, catre ce medic trebuie sa merg pentru spasmofilie? De cand am inceput sa am problema cu calciu si magneziu, am probleme si cu hipertensiune oscilanta. S-a declansat la scurt timp dupa ce au inceput problemele legate de minerale. Exista posibilitatea sa se fi dereglat tensiunea din acest motiv?Tinand cont ca celelalte investigatii au iesit bine. Multumesc mult!

Suntem pe social media

Like us!