Sindromul vertiginos – cauze și tratament vertij

Generalități

Vertijul este o falsă senzație de mișcare atunci când aceasta nu are loc. Acesta diferă de amețeală deoarece vertijul descrie o iluzie de mișcare. Percepția mișcării proprii se numește vertij subiectiv, iar percepția că mediul înconjurător se mișcă se numește vertij obiectiv.

Vertijul este cauzat de probleme la nivelul creierului sau urechii interne. Acestea pot include, dar nu se limitează la:

  • mișcări bruște ale capului;
  • inflamații la nivelul urechii interne;
  • boala Meniere;
  • tumori;
  • scăderea fluxului sanguin la baza creierului;
  • scleroză multiplă;
  • traumatisme craniene și leziuni la nivelul gâtului;
  • migrene sau complicații de la diabet.

Simptomele vertijului includ o senzație de dezorientare sau mișcare, care poate fi însoțită de greață sau vărsături, transpirații sau mișcări anormale ale ochilor. Alte simptome ale vertijului pot include pierderea auzului și o senzație de țiuit în urechi, tulburări vizuale, slăbiciune, dificultate în vorbire, scăderea nivelului de conștiență și dificultate la mers.

Vertijul este diagnosticat de un istoric medical și de un examen fizic. Se pot efectua scanări CT, teste de sânge, imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) și electrocardiograme (ECG) în funcție de cauza suspectată.

Tratamentele pentru vertij includ remedii de auto-îngrijire, medicamente și manevre de terapie fizică.

Prognosticul pentru vertij depinde de cauză. Unele cazuri de vertij se auto-limitează și pot fi vindecate cu medicamente și auto-îngrijire plus terapie fizică.

Tipuri de vertij

Undele sonore călătoresc prin canalul exterior al urechii până ajung la timpan. De acolo, sunetul este transformat în vibrații care sunt transmise mai apoi prin urechea medie prin intermediul a trei mici oase – ciocan, nicovală și scăriță – la cohlee. În final acestea ajung la nivelul nervului vestibular. Acesta poartă semnalul către creier. O altă parte importantă a urechii interne este reprezentată de canalele semicirculare. Acestea sunt poziționate în unghi drept și sunt căptușite cu celule sensibile pentru a acționa ca un giroscop pentru corp. Acest aranjament distinctiv, în combinație cu sensibilitatea celulelor din canale, oferă constant un feedback cu privire la poziția noastră în spațiu.

Există două categorii de vertij:

Vertijul periferic

Apare ca urmare a unei probleme în urechea internă sau la nivelul nervului vestibular. Nervul vestibular este cel care conectează urechea internă cu creierul.

Vertijul central

Apare atunci când există o problemă în creier, în special la nivelul cerebeluui. Cerebelul este partea din creier care controlează coordonarea mișcărilor și a echilibrului.

Cauze

Cauze de vertij periferic

Aproximativ 93% din cazurile de vertij sunt reprezentate de vertijul periferic. Unele dintre cele mai frecvente cauze includ:

  • VPPB – vertij paroxistic pozițional benign.

VPPB este cea mai frecventă cauză a vertijului pozițional. Se întâmplă când mici cristale de calciu dintr-o parte a urechii se deplasează într-o zonă unde nu ar trebui să fie. Acest lucru determină urechea să transmită informații de mișcare atunci când aceasta nu are loc. VPPB se caracterizează prin scurta senzație de mișcare care durează de la 15 secunde până la câteva minute. Acest lucru poate fi descris ca un atac brusc al vertijului. Poate fi inițiat de mișcări bruște ale capului sau deplasarea capului într-o anumită direcție. Acest tip de vertij este rareori grav și poate fi tratat.

VPPB poate fi tratat printr-o serie de mișcări ale capului. El poate să apară fără un motiv cunoscut și poate fi asociat cu vârsta.

  • Boala Meniere.

Aceasta este o tulburare a urechii interne considerată a fi cauzată de acumularea de lichid și de presiunea în ureche. Boala Meniere este compusă dintr-o triadă de simptome, incluzând episoade de vertij, sunete în urechi (tinitus) și pierderea auzului. Persoanele cu această afecțiune au un debut brusc de vertij sever, o pierdere a auzului fluctuantă, precum și perioade în care nu prezintă simptome. Cauza bolii Meniere nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că se datorează infecțiilor virale ale urechii interne, leziunilor capului, factorilor ereditari sau alergiilor.

  • Labirintită.

Aceasta este o problemă a urechii interne, de obicei legată de o infecție. Labirintita se întâmplă atunci când o structură fragilă adânc în ureche, cunoscută ca labirintul membranos, devine inflamat. Vertijul cauzat de inflamația din urechea internă se caracterizează prin apariția bruscă a vertijului și poate fi asociată cu pierderea auzului. Cea mai frecventă cauză a labirintitei este o infecție a urechii interne. Durata simptomelor poate dura câteva zile până când inflamația dispare.

Dacă labirintita este cauzată de o infecție bacteriană, poate fi necesară administrarea de antibiotice. De asemenea, medicul poate recomanda antiinflamatoare steroidiene pentru a ajuta la reducerea inflamației sau a unui alt tip de medicament cunoscut sub numele de antiemetic pentru a ajuta la vărsături și amețeală.

  • Nevrita vestibulară

O infecție virală în altă parte a corpului, cum ar fi varicela sau rujeola, poate provoca vertij. Cele mai frecvente simptome sunt amețeala bruscă cu greață, vărsături și probleme în timpul mersului.

Rareori, vertijul periferic este cauzat de:

  • o fistulă perilimfatică sau o comunicare anormală între urechea medie și urechea internă
  • otoscleroza sau creșterea anormală a oaselor la nivelul urechii medii
Cauze de vertij central

Cauzele vertijului central includ:

  • Accident vascular cerebral

Vertijul poate fi cauzat de scăderea fluxului sanguin la baza creierului. Un cheag de sânge sau un blocaj al unui vas de sânge din spatele creierului poate provoca un accident vascular cerebral. Un alt tip de accident vascular cerebral constând în sângerare în spatele creierului (hemoragie cerebeloasă) se caracterizează prin vertij, cefalee, dificultăți la mers și incapacitatea de a privi spre partea de sângerare.

  • O tumoare existentă la nivelul cerebelului
  • Migrene

Acestea reprezintă forme severe de cefalee și pot provoca, de asemenea, vertij. Vertijul este de obicei urmat de o durere de cap, deși nu întotdeauna. Există adesea un istoric anterior al unor episoade similare, dar nu există probleme de durată.

  • Scleroză multiplă

Vertijul este adesea un simptom prezent în scleroza multiplă. Debutul este de obicei brusc, iar examinarea ochilor poate dezvălui incapacitatea acestora de a se se deplasa de-a lungul liniei medii spre nas.

  • Un traumatism la nivelul capului sau rănirea gâtului

Acestea pot duce, de asemenea, la vertij, care de obicei dispare singur. Vertijul vertebral poate fi cauzat de probleme ale gâtului, cum ar fi afectarea vaselor de sânge sau a nervilor cauzate de leziunile gâtului.

  • Complicațiile de la diabet

Acestea pot provoca arterioscleroză, ceea ce poate duce la scăderea fluxului de sânge către creier, cauzând simptome de vertij.

  • Sarcina

Modificările hormonilor în timpul sarcinii, împreună cu nivelurile scăzute ale zahărului din sânge, pot determina amețeala sau vertijul femeilor însărcinate, în special în timpul primului trimestru de sarcină.

În cel de-al doilea trimestru de sarcină, amețelile sau vertijul se pot datora presiunii asupra vaselor de sânge din uterul în expansiune.

Mai târziu, în timpul sarcinii, amețelile și vertijul pot fi cauzate de întinderea pe spate, ceea ce permite ca greutatea bebelușului să apese pe o venă mare (vena cava) care transportă sângele înapoi la inimă.

  • Anxietatea sau atacurile de panică

Acestea pot determina, de asemenea, senzația de vertij. Stresul poate agrava simptomele, deși, de obicei, nu le provoacă.

Factori de risc

Leziunile la nivelul capului pot crește riscul de apariție a vertijului, precum și diferite medicamente, inclusiv unele medicamente pentru tensiunea arterială, antidepresive și chiar aspirină. Orice poate crește riscul de accident vascular cerebral (tensiune arterială crescută, boli de inimă, diabet zaharat și fumat) poate, de asemenea, să crească riscul de apariție a vertijului. Pentru unii oameni, consumul de alcool poate provoca vertij.

Studiile privind incidența vertijului constată că între 2% și 3% din populație prezintă riscul de a dezvolta VPPB; femeile mai în vârstă par să aibă un risc ușor mai mare de a dezvolta aceasă condiție.

Simptomatologie

Vertijul este adesea declanșat de o schimbare a poziției capului. Vertijul nu este doar un sentiment de leșin, ci mai exact este o stare de amețeală rotativă.

Simptomele vertijului includ un sentiment de învârtire sau de mișcare. Aceste simptome pot fi prezente chiar și atunci când cineva stă perfect nemișcat. Mișcarea capului sau a corpului poate agrava simptomele. Simptomele sunt diferite, de la o ușoară stare de amețeală până la apariția stării de leșin. Mulți oameni se confruntă cu greață sau vărsături asociate.

Examenul fizic prezintă adesea mișcări anormale ale ochilor, numite nistagmus. Unii pacienți prezintă dezechilibru în asociere cu vertijul. Dacă dezechilibrul durează mai mult de câteva zile sau dacă vertijul este însoțit de slăbiciune sau de necoordonarea unei părți a corpului, suspiciunea de accident vascular cerebral sau altă problemă a creierului este mult mai mare. În aceste cazuri, se recomandă evaluarea promptă.

Simptomele pot dura câteva minute până la câteva ore sau mai mult.

Diagnostic

În timpul unei evaluări pentru vertij, medicul de familie poate obține un istoric complet al evenimentelor și simptomelor. Acestea includ medicamente care au fost administrate (chiar și medicamente fără prescripție medicală), boli recente și probleme medicale prealabile (dacă există). Chiar și problemele aparent fără legătură pot oferi un indiciu cu privire la cauza care stă la baza vertijului.

După ce se obține istoricul, se efectuează un examen fizic. Aceasta implică deseori un examen neurologic complet pentru a evalua funcția creierului și a determina dacă vertijul se datorează unei cauze centrale sau periferice. Simptome noi de vertij ar trebui să fie eliminate pentru a exclude accidentul vascular cerebral drept cauză principală. Istoricul medical, examenul fizic și imagistica sunt esențiale pentru a asigura că orice condiție care amenință viața este exclusă.

Test de nistagmus – metoda Dix-Hallpike

Medicul poate provoca, de asemenea, o mișcare a ochiului cunoscută sub numele de nistagmus, deoarece acest lucru se poate asocia cu un episod de vertij.

Nistagmusul este o mișcare necontrolată a ochilor, de obicei dintr-o parte în alta. Se poate întâmpla când o persoană are vertij, din cauza creierului care percepe o mișcare de rotație atunci când nu există.

Mișcări oculare similare se întâmplă atunci când încercați să fixați ochii pe o poziție în timp ce vă uitați la ceva care trece rapid, de exemplu, atunci când priviți dintr-o fereastră a trenului.

Electronistagmografia (ENG) poate înregistra în mod electronic nistagmus. Pacientului i se plasează electrozi în jurul ochilor. Dispozitivul măsoară mișcările ochilor.

Videonistagmografia (VNG) este o tehnologie mai nouă care poate oferi o înregistrare video a nistagmusului.

Pacientul pune o pereche de ochelari speciali care conțin camere video. Acestea înregistrează mișcările orizontale, verticale și torsionale ale ochilor utilizând lumină infraroșie. Procesarea informatică poate analiza datele colectate.

Teste rotatorii

Pacientului i se cere să-și fixeze privirea pe vârful nasului medicului în timp ce capul este mutat rapid într-o parte.

Dacă pacientul își poate păstra ochii pe nas în timpul acestei mișcări, testul este negativ. Cauza nu este vertijul, astfel încât medicul poate efectua apoi teste pentru a vedea dacă simptomele se datorează unei probleme cerebrovasculare, cum ar fi îngustarea vaselor de sânge sau formarea cheagurilor de sânge în creier.

Testul este test pozitiv dacă pacientul nu poate evita urmărirea mișcării rapide a capului cu ochii și apoi își mută ochii înapoi pentru a privi nasul.

Determinând dacă acest efect este văzut când capul se deplasează spre stânga sau spre dreapta, medicul poate afla ce ureche este afectată.

Testul Romberg

Este folosit in examenul neurologic si de asemeni pentru conducatorii auto in stare de ebrietate. Pentru a-si menține echilibrul, o persoană se folosește de cel puțin 2 din cele 3 simțuri necesare pentru ortostatism: proprioceptia (capaciatea de a conștientiza pozitia corpului in spațiu), senzațiile (tactile, de vibrație sau de presiune) și vederea. In testul Romberg pacientul este ridicat in picioare si rugat sa-si inchida ochii. Pierderea echilibrului este interpretata ca semn Romberg pozitiv.

Testul Fukuda-Unterberger

Pacientul este rugat să se deplaseze în aceeași direcție timp de 30 de secunde, cu ochii închiși. Dacă există vertij, poate exista o rotație laterală, spre partea afectată.

Dacă este indicat, unele cazuri de vertij pot necesita o scanare RMN sau CT a creierului sau a urechilor interne pentru a exclude o problemă structurală, cum ar fi accidentul vascular cerebral. Dacă este suspectată pierderea auzului, audiometria poate fi necesară. Pierderea auzului nu este observată la VPPB sau la alte cauze comune de vertij.

Tratament

Tratamentul pentru vertij depinde de cauza și severitatea simptomelor.

Unele dintre cele mai eficiente tratamente pentru vertijul periferic includ mișcările de repoziționare a particulelor. Cele mai cunoscute dintre aceste tratamente sunt manevra Epley sau procedeul de repoziționare a otolitelor. În timpul acestui tratament, mișcările specifice ale capului duc la mișcarea cristalelor libere (otolite) din urechea internă. Prin repoziționarea acestor cristale, acestea cauzează o mai mică iritare a urechii interne, iar simptomele se pot rezolva. Deoarece aceste mișcări pot duce inițial la agravarea vertijului, acestea ar trebui să fie efectuate de un profesionist cu experiență în domeniul sănătății sau de un terapeut fizic.

Exercițiile de adaptare vestibulară reprezintă o serie de mișcări ale ochilor și ale capului care duc la scăderea sensibilității nervilor în urechea internă și la ameliorarea ulterioară a vertijului. Aceste mișcări simple trebuie să fie practicate de pacient în mod regulat pentru obținerea celor mai bune rezultate.

Medicamentele pot oferi o ușurare, dar nu sunt recomandate pentru utilizarea pe termen lung. Meclizina este adesea prescrisă pentru simptomele persistente de vertij și poate fi eficientă. Medicamentele benzodiazepine precum diazepam (Valium) sunt, de asemenea, eficiente, dar pot provoca somnolență semnificativă ca efect secundar. Alte medicamente pot fi utilizate pentru a reduce greața sau vărsăturile. Medicamentele pot oferi o ameliorare simptomatică, dar nu sunt considerate ca vindecătoare pentru vertij.

Unele tipuri de vertij se rezolvă fără tratament, dar orice problemă care stă la baza lor, de exemplu, o infecție bacteriană, poate necesita îngrijiri medicale.

Medicamentele pot ameliora simptomele anumitor tipuri de vertij, de exemplu, supresoare vestibulare sau antiemetice pentru a reduce boala de mișcare și greață.

Pacienților cu tulburare vestibulară acută legată de o infecție a urechii medii le pot fi prescriși steroizi (cum ar fi prednison), medicamente antivirale (cum ar fi aciclovir) sau antibiotice (cum ar fi amoxicilina).

Manevra Epley pentru vindecarea VPPB

Dacă vertijul este cauzat de VPPB, o tehnică cunoscută sub numele de manevra Epley poate ajuta. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de repozitionare otolitică.

Aceasta implică mai multe manevre simple și lente pentru poziționarea capului.

Scopul este de a muta particule dintr-o parte a fluidului în urechea interioară într-o zonă deschisă sau vestibulă a urechii, unde acestea sunt mai ușor resorbite și nu provoacă probleme.

Un medic va manevra pacientul într-o serie de poziții care sunt ținute timp de 30 de secunde după dispariția simptomelor sau a nistagmusului.

Uneori, se efectuează intervenții chirurgicale minore pentru a trata pacienții cu VPPB.

Tratamentul bolii Ménière

Dacă vertijul este cauzat de boala lui Ménière, există o serie de opțiuni de tratament atât pentru vertij, cât și pentru alte simptome cauzate de afecțiune.

Posibilele tratamente pentru boala Ménière includ:

  • sfaturi dietetice – în special o dietă cu conținut redus de sare
  • medicamente pentru a trata atacurile bolii Ménière
  • medicamente pentru prevenirea atacurilor de boala Ménière
  • tratamentul pentru tinitus (sunet în urechi) – cum ar fi terapia cu sunet, care funcționează prin reducerea diferenței dintre sunetele de tinitus și sunetele de fundal, pentru a face sunetul tinitus să fie mai puțin intruziv
  • tratament pentru pierderea auzului – cum ar fi folosirea de aparate auditive
  • fizioterapie pentru a face față problemelor de echilibru
  • tratamentul simptomelor secundare ale bolii Ménière – cum ar fi stresul, anxietatea și depresia

În cazuri rare, în care simptomele vertijului durează luni sau ani, poate fi recomandată o intervenție chirurgicală. Acest lucru poate implica blocarea unuia dintre canalele umplute cu fluid în ureche. Specialistul dvs. pentru ORL vă poate oferi mai multe sfaturi în acest sens.

Precauții pentru persoanele cu vertij

Oricine care experimentează vertij sau alte tipuri de amețeală nu trebuie să conducă. Ridicările lente pot atenua vertijul.

În timpul unui atac de vertij, situarea într-o cameră liniștită și întunecată poate ajuta la ameliorarea simptomelor de greață și la reducerea senzației de filare. Este posibil să vi se recomande să luați medicamente.

De asemenea, trebuie încercată evitarea situațiilor stresante, deoarece anxietatea poate face ca simptomele vertijului să fie mai grave.

Marinescu Cătălina – Iolanda

UMF Carol Davila București

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!