Sindromul Sjögren are ca manifestări caracteristice uscarea excesivă a ochilor , a cavității bucale și a altor membrane mucoase. Sindromul Sjögren este considerat a fi o boală autoimună, a cărei cauză încă nu este cunoscută. Acesta este întâlnit predominant la femei.

Sindromul Sjögren – Fiziopatologie

Simptomele acestui sindrom apar ca urmare a infiltrării leucocitelor la nivelul glandelor secretoare (exemplu: glandele salivare). Leucocitele determină apariția unor leziuni la acest nivel, ceea ce conduce la uscăciunea ochilor și a gurii.

Sindromul Sjögren – Simptome

Uscăciunea ochilor afectează corneea și astfel se produc leziuni ale acesteia, manifestate prin iritații locale sau prin mâncărime. Lipsa lacrimilor poate determina apariția unor leziuni permanente la nivelul globilor oculari.

Lipsa salivei produce o scădere a simțului gustului și al mirosului, dificultăți în deglutiție și crește riscul de apariție al cariilor. Absența salivei crește și recurența infecțiilor fungice locale, manifestate prin arsuri la nivelul cavității bucale. În jur de 30 % dintre pacienți prezintă o mărire a glandelor parotide, care devin sensibile la atingere.

În unele cazuri sunt afectate și celelalte mucoase din organism, precum cele de la nivelul traheii, al tractului digestiv, a vulvei și al vaginului. Uscăciunea de la nivelul traheii și al plămânilor crește riscul de a dezvolta infecții și pneumonie. Pericardul se poate inflama, ceea ce determină apariția pericarditei. Procesul inflamator inițiat de uscăciune, poate conduce și la lezarea nervilor, a țesutului pulmonar sau a altor tipuri de țesuturi. Uscăciunea prezentă la nivelul vulvei și al vaginului creează dificultăți în desfășurarea actului sexual.

La 30 % dintre pacienți se manifestă artrita (inflamația articulară). Aceasta se aseamănă cu artrita reumatoidă, deoarece sunt afectate aceleași articulații. Diferența dintre acestea constă în intensitatea cu care se manifestă, artrita apărută în cadrul sindromului Sjögren este mai blândă și nu conduce la apariția distrucțiilor articulare.

Pacienții care prezintă doar uscăciunea gurii și a ochilor sunt diagnosticați cu sindromul sicca. 

Prezența sindromului Sjögren crește riscul dezvoltării limfomului (cancer al sistemului limfatic).

Sindromul Sjögren – Diagnostic

Uscăciunea ochilor și a gurii este întâlnită destul de frecvent în practica medicală. Pentru a diferenția uscăciunea ce apare din alte cauze și cea din sindromul Sjögren se impune efectuarea unor investigații suplimentare.

Se realizează o estimare a cantității secreției lacrimale. Aceasta se realizează prin testul Schirmer (se poziționează sub pleoapa inferioară a fiecărui ochi o hârtie de filtru și se analizează gradul de umezire al acesteia). Cantitatea secreției lacrimale la un pacient cu sindrom Sjögren este în jur de 30% din cantitatea normală. Leziunile la nivelul globului ocular se pot pune în evidență prin intermediul unui consult oftalmologic.

Se evaluează secreția salivară prin intermediul testelor. Glandele salivare se examinează prin metode imagistice sau prin efectuarea biopsiei.

Analizele de sânge ale pacienților cu sindrom Sjögren indică prezența unor anticorpi anormali. Anticorpul caracteristic acestui sindrom este anticorpul SS-B, dar pot fi întâlniți și anticorpi caracteristici pentru lupus sau pentru artrita reumatoidă. 70% dintre pacienți prezintă o viteză de sedimentare a hematiilor (VSH) crescută. 30% dintre pacienți pot prezenta un număr scăzut de hematii sau un număr scăzut de leucocite. Citeste aici mai multe despre VSH.

Sindromul Sjögren – Tratament

Tratamentul se bazează pe ameliorarea simptomelor. Uscăciunea ochilor este combătută prin administrarea lacrimilor artificiale. Pentru uscăciunea gurii se recomandă a se consuma multe lichide, gumă fără zahăr sau a se clăti frecvent gura. Pilocarpina poate fi utilă pacienților care nu prezintă leziuni la nivelul glandelor salivare, deoarece stimulează secreția acestora. În cazul glandelor salivare tumefiate, se pot administra analgezice.

Se recomandă a se evita medicamentele care reduc secreția salivară, precum: antihistaminicele, antidepresivele, decongestionantele.

În cazul simptomelor severe ale bolii (afectarea organelor interne) administrarea corticosteroizilor poate fi eficientă în ameliorarea acestora.

 Sindromul Sjögren – Prognostic

Prognosticul este favorabil în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, pot apărea unele complicații: leziuni renale, pulmonare, ale nodulilor limfatici. Aceste leziuni sunt cauzate de acțiunea anticorpilor și pot conduce la insuficiență renală, pneumonie, limfom.

Se recomandă a se menține o igienă bucală riguroasă și a se efectua controale stomatologice regulate.