Suntem pe social media

Like us!

Sindromul premenstrual – o parte din tainele femeilor

Sindromul premenstrual (SPM) este o afecţiune ce cuprinde o multitudine de simptome fizice şi emoţionale. Se întȃlnește cu precădere la femeile cu vârste între 20 şi 40 de ani și apare cu 1-2 săptămâni înaintea menstruaţiei, de unde vine şi denumirea de sindrom premenstrual.

Cȃteva cuvinte despre sindromul premenstrual

Înainte de a începe o descriere a acestui sindrom, trebuie să înţelegem mai bine termenii folosiţi frecvent în patologiile din sfera ginecologică sau endocrinologică:

  • Ciclul menstrual – cuprinde perioada dintre prima zi de sângerare până în ziua anterioară unei noi sângerări. Un ciclu menstrual fiziologic (normal) are o durată cuprinsă între 28 şi 35 de zile.
  • Menstra sau menstruaţia – reprezintă perioada în care există scurgerea de sânge şi mucoasă uterină. Durează de obicei între 3 şi 6 zile şi apare o singură dată în timpul unui ciclu menstrual regulat.
  • Ovulaţie – este un fenomen ce are loc de obicei în jurul zilei 14-15 a ciclului menstrual şi reprezintă perioada de fertilitate maximă.

Prima menstruaţie este un eveniment important în viaţa oricărei fetiţe, fiind văzută ca un pas uriaş în drumul către a deveni femeie. Cu toate acestea, 3 din 4 femei de vârsta reproductivă (adică cu menstruaţie), pot fi afectate de sindromul premenstrual.

Sindromul premenstrual este alcătuit dintr-un număr mare de modificări ce pot fi de natură fizică, emoţională sau psihologică. Cauza exactă a acestui fenomen nu este cunoscută, dar se consideră că apariţia lui se datorează unor modificări la nivel hormonal.

Modificările hormonale – presupusele cauze ale sindromului premenstrual

Ciclul menstrual ovarian fiziologic este alcătuit din două faze:

–          Faza foliculară – ce durează din prima zi de sângerare până la ovulaţie;

–          Faza luteală – ce durează de la ovulaţie până la apariţia unei noi sângerări.

În timpul fazei luteale, apare o fluctuaţie la nivel hormonal. Hormonii care în faza foliculară erau crescuţi la maxim (şi anume LH şi FSH), vor începe să scadă. Acest lucru va duce la creşterea nivelului unui alt hormon, şi anume progesteronul (responsabil de menţinerea unei gestaţii, dar şi de pregătirea nidării oului fecundat). În cazul în care nu există o fertilizare a ovulului, nivelul de progesteron începe să scadă, declanşând ulterior o nouă menstruaţie.

Sindromul premenstrual se presupune că este rezultatul interacţiunii dintre hormoni în timpul fazei luteale şi neurotransmiţători, în special serotonina . Serotonina este un hormon eliberat de glanda pineală cu rol în reglarea dispoziţiei, fiind denumit şi ,,hormonul fericirii”.

În timp ce hormonii ovarieni au niveluri normale la majoritatea femeilor cu sindrom premenstrual, răspunsul individual la fluctuaţiile acestora poate fi modificat. Mai bine spus, femeile cu acest sindrom sunt mai sensibile la schimbările normale din timpul ciclului menstrual, fapt ce duce la apariţia simptomelor.

De asemenea, în urma unor studii s-a descoperit că unele femei ce experimentează sindromul premenstrual frecvent au un nivel scăzut de serotonină înaintea apariţiei menstruaţiei. Nivelurile scăzute de serotonină sunt asociate cu depresie, iritabilitate sau insomnie.

Simptome ale sindromului premenstrual

De-a lungul timpului, sindromul premenstrual a fost considerat o patologie imaginară. Femeile care se adresau medicilor pentru diferite simptome specifice pentru acest sindrom erau trimise acasă sub pretextul că ,,totul este în capul lor”. Toate aceste lucruri au durat până acum aproximativ 70 de ani.

Odată cu trecerea timpului, s-a stabilit că simptomele pe care femeile cu sindrom premenstrual le pot simţi sunt numeroase, ajungand chiar la un număr de peste 100. Acestea diferă atât de la o persoană la alta, cât şi la aceeaşi persoană de la un ciclu la altul. Cele mai frecvente simptome ce pot apărea sunt:

–          Retenţia de apă – ce duce la creşterea în greutate sau apariţia de edeme gambiere;

–          Umflarea şi creşterea sensibilităţii sânilor;

–          Acnee (aparitia de coşuri);

–          Pofta exagerată pentru anumite alimente (în special dulciuri);

–          Modificări ale tranzitului intestinal – manifestate prin diaree sau constipaţie;

–          Crampe abdominale;

–          Schimbări ale dispoziţiei: anxietate, depresie, tristeţe, furie, plâns fără un motiv serios;

–          Modificări bruşte ale stării;

–          Scăderea atentiei;

–          Scăderea libidoului;

–          Bufeuri;

–          Oboseală;

–          Coșmaruri nocturne;

–          Dureri de cap sau de spate;

–          Palpitaţii;

–          Ameţeli;

–          Insomnie.

Toate aceste simptome dispar odată cu aparitia menstruației, sau la cȃteva zile după. De asemenea, dispar pe parcursul unei sarcini şi in menopauză.

Un mod de a privi aceste trăiri poate fi prin adresarea unei întrebări simple: ,,Îmi afectează aceste simptome viaţa de zi cu zi?”. Dacă răspunsul este DA, atunci este posibil să suferiţi de sindrom premenstrual. O altă modalitate de a suspiciona acest sindrom este urmărirea simptomelor în timp: dacă aţi prezentat simptome cu aproximativ 5-10 zile înaintea menstruației, timp de 3 luni la rând, puteţi suferi de sindrom premenstrual. Cel mai indicat în aceste cazuri este să vă notaţi intr-un jurnal toate modificările si să vă adresați unui specialist.

Tulburarea disforică premenstruală

Este cea mai agresivă formă a sindromului premenstrual ce ajunge să afecteze pȃnă la 8% din femei. Simptomele sunt asemanatoare celor din SPM, dar sunt atȃt de severe încat afectează activitățile cotidiene ale persoanei suferinde, aceasta fiind copleşita de gravitatea lor.

Factori de risc

Deşi sindromul premenstrual este frecvent întâlnit, cauza lui nu este cunoscută pe deplin. Cu toate acestea, au fost studiate un număr de condiţii ce pot provoca sau agrava aceasta afecţiune:

–          Fumatul;

–          Stresul;

–          Lipsa exerciţiilor fizice;

–          Lipsa somnului;

–          Consumul ridicat de alcool, sare sau zahăr;

–          Istoric de depresie;

–          Vȃrsta: s-a observat o frecvență mai mare a SPM la femeile în jurul vȃrstei de 30 de ani.

De asemenea, s-a observat o apariție mai frecventă a SPM la femeile ce au născut cel puțin un copil sau la cele care prezintă o componentă genetică importantă.

Există şi un număr de probleme medicale ce pot înrăutăţi simptomele. Acestea sunt: migrenele, astmul şi alergiile.

Este necesar să mergem la medic?

În condiţiile în care simptomele apărute înaintea menstruaţiei vă afectează stilul de viaţă sau activităţile zilnice, este indicat să vă prezentaţi la medic. Un pas necesar pentru diagnosticul SPM este excluderea altor afecţiuni, precum:

–          Endometrioza;

–          Afectări ale tiroidei;

–          Sindromul de intestin iritabil;

–          Sindromul de oboseală cronică;

–          O posibilă sarcina.

Pentru acestea, medicul vă poate recomanda o serie de analize hormonale, un test de sarcină sau un examen ecografic. Având în vedere faptul că simptomele sunt diferite de la o persoană la alta, medicul vă poate recomanda să ţineţi un jurnal în care se notaţi toate modificările pe care le simţiţi în perioadă anterioară menstrei, pentru cel puţin 2 sau 3 cicluri menstruale.

Ce putem face pentru ameliorarea simptomelor?

Din nefericire, sindromul premenstrual nu poate fi tratat, dar poate fi ameliorat, făcându-l mai uşor de suportat.

În cazul în care prezentaţi simptome uşoare sau moderate, este indicat să urmaţi o serie de sfaturi:

–          Ingestia unor cantităţi mari de lichide – este indicat să beţi minin 2 litri de lichide pentru ameliorarea balonării;

–          Menţinerea unei diete echilibrate – presupune reducerea aportului de zahăr, sare, cofeină şi alcool, dar şi creşterea aportului de fructe şi legume;

–          Dormitul cel puţin 8 ore pe noapte;

–          Exerciţiul fizic – poate include plimbări în natură, yoga, aerobic etc.;

–          Administrarea de vitamine sau minerale – de exemplu: magneziu, vitamina B6, acid folic etc.;

–          Evitarea stresului sau reducerea acestuia – activităţile relaxante pot include cititul unei cărţi sau ascultarea unor melodii relaxante.

În cazul în care simptomele sunt severe sau greu de suportat, se poate recomanda tratament medicamentos, dar numai sub îndrumarea medicului:

–          Analgezice (antiinflamatoare nesteroidiene) – ibuprofen sau naproxen – ajută la calmarea disconfortului abdominal sau de la nivelul sânilor;

–          Diuretice: spironolactona –  se recomandă atunci când limitarea aportului de sare nu este suficientă pentru a reduce edemele;

–          Antidepresive – sunt necesare doar în simptomele foarte grave de SPM şi se limitează la utilizarea lor timp de doar 2 săptămâni înaintea menstruaţiei;

–           Contraceptive orale – aceste medicamente induc o stopare a ovulaţiei, fapt ce duce la o ameliorare a simptomelor induse de SPM.

Sindromul premenstrual pe termen lung

Din nefericire, sindromul premenstrual poate apărea la orice vȃrstă, începând de la vârsta pubertăţii până la menopauză. Unele femei pot experimenta simptome mai severe în perioadă anterioară menopauzei, iar altele pot experimenta simptome doar în perioada pubertăţii.

Cu toate acestea, SPM este, în general, un diagnostic stabil în timp. Majoritatea persoanelor experimentează aceleaşi simptome la o intensitate asemănătoare timp de ani de zile.


Dacă simptomatologia este greu de suportat sau vă afectează activităţile zilnice, este recomandat să faceţi o vizită medicului dumneavoastră pentru a vă prescrie un tratament corect.

 

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu