Sindromul Parinaud – cauze, simptome, diagnostic, tratament, prognostic

Sindromul Parinaud este o patologie caracterizată de paralizia mușchilor extrinseci ai globilor oculari, manifestată prin incapacitatea realizării mișcărilor verticale și printr-o paralizie convergentă. Această patologie a fost caracterizată încă din anul 1800 de către oftalmologul francez Henri Parinaud. Sindromul Parinaud mai este cunoscut în lumea medicală ca sindromul apeductului Sylvius, sindromul mezencefalului posterior, sindromul pretectal, sindromul Koerber-Salus-Elschnig.

Cauze

Sindromul Parinaud apare ca urmare a leziunilor ce pot fi directe sau formate prin comprimarea unor formațiuni asupra zonelor implicate în determinarea simptomelor. Leziunile pot fi atât mecanice, cât și ischemice. Principalele zone afectate care pot determina apariția acestui sindrom sunt: tectul mezencefalic, coliculul superior adiacent nervului oculomotor, nucleii Edinger – Westphal.

Printre cauzele apariției sindromul Parinaud se numără:

  • tumori ale glandei pineale (pineoblastom, germinom)
  • hemoragii la nivelul mezencefalului
  • malformații ateriovenoase
  • scleroză multiplă
  • encefalită
  • traume
  • toxoplasmoză
  • hidrocefalie obstructivă
  • crize tonico-clonice

Dintre acestea cele mai des întâlnite cauze sunt: tumorile glandei pineale (în proporție de 30%) și diferite afecțiuni ale mezencefalului, precum: infarct sau hemoragii (în proporție de 60%).

În funcție de vârstă, se pot face două clasificări ale etiologiei care stă la baza acestui sindrom. Spre exemplu, copii și tinerii tind să aibă drept cauză a sindromului afecțiuni neoplazice. La adulți și vârstnici, cauzele frecvente sunt mai ales cele vasculare. Este important de menționat și frecvența crescută a apariției acestui sindrom la persoanele de sex feminin, cu vârsta cuprinsă între 20 – 30 de ani, ce suferă de scleroză multiplă.

Sindromul Parinaud a fost asociat și cu neoplasme sau anevrisme localizate la nivelul fosei posterioare, boala Niemann – Pick, encefalopatie bilirubinică, boala Wilson, supradozajul cu barbiturice.

Simptomele sindromului Parinaud

Simptomele și semnele care apar în cadrul sindromului Parinaud apar ca urmare a comprimării unor zone ale mezencefalului și ale pretectului rostral la nivelul coliculului superior. Astfel, pacienții prezintă:

  • nistagmus convergent (mișcări oscilatorii și ritmice ale globilor oculari atunci când pacientul privește în sus)
  • pacientul nu poate fixa privirea în sus
  • globul ocular este orientat în jos (semnul apusului de soare)
  • semnul Collier (retracția pleoapei)
  • reflexele de acomodare la lumină sau la distanță sunt afectate
  • pseudoparalizie de mușchi abdunces
  • deviație oblică
  • papiloma bilatarelă caracterizată de prezența edemului la nivelul nervului optic, în zona discului optic.

Ca o complicație a acestui sindromul este paralizia supranucleară progresivă. Pacienții care prezintă tulburări de fixare a privirii în jos, precum secusele de orientare au un risc mai mare de a dezvolta acest tip de paralizie. În stadii avansate ale sindromului Parinaud sunt afectate și mișcările fine ale globilor oculari.

În cazuri rare s-au evidențiat paralizia nervilor oculomotor, a nervului trohlear, oftamoplegia internucleară, esotropie (încrucișarea unuia sau a ambilor globi oculari spre nas).

Diagnostic

Pentru a stabili diagnosticul, medicul efectuează un examen al globului ocular, pentru a stabili dacă mișcările oculare sunt normale. Ulterior, în funcție de rezultatele obținute în urma examinării, pacientului i se face un examen de computer tomograf sau rezonanță magnetică nucleară. Aceste examinări imagistice permit o vizualizare mai bună a morfologiei encefalului, a mezencefalului și a altor structuri nervoase, vasculare și altele care pot fi afectate. Cauzele infecțioase sunt excluse prin realizarea unei puncții lombare și analizarea lichidului cefalorahidian.

Diagnosticul diferențial se face cu dilatația ventriculului III, infarctul la nivelul mezencefalului, leziuni ale comisurii posterioare, scleroză multiplă, malformații arterio – venoase.

Tratament

Tratamentul este ales în funcție de cauza care a condus la apariția sindromului. Astfel, poate fi administrat un tratament medicamentos sau se poate realiza o intervenție chirurgicală. Infecțiile se vor trata cu antibiotice.

Este important de menționat că în cazurile în care presiunea intracraniană este crescută și acesta este factorul declanșator al simptomelor, se poate plasa un șunt. De cele mai multe ori, este realizat un șunt ventriculo – peritoneal. Scopul acestuia este de a drena excesul de lichid cefalorahidian de la nivelul ventriculilor cerebrali în cavitatea peritoneală. Din cavitatea peritoneală, lichidul cefalorahidian este absorbit în sânge.

Prognostic

Simptomele specifice ale sindromului Parinaud se ameliorează în cea mai mare parte în urma tratamentului recomandat de medicul specialist în câteva luni. Pentru o refacere cât mai completă a pacientului este necesar a fi eliminată cauza care a dus la apariția simptomelor.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!