Prezentare generală

Sindromul Meigs se caracterizează prin triada: tumoră ovariană benignă, ascită și pleurezie. Obligatoriu în sindromul Meigs este ca lichidul pleural și cel peritoneal să se remită după rezecția chirurgicală a tumorii. Tipurile de tumori ovariene din cadrul sindromului Meigs sunt fibromul, tecomul, fibrotecomul, tumora cu celule granuloase și rar tumora Brenner.

Sindromul pseudo-Meigs se definește tot prin apariția ascitei și pleureziei, însă asociate tumorilor uterine și ale trompelor uterine, teratomului matur și leiomiomului ovarian. De asemenea, acest sindrom poate cuprinde și metastazele ovariene ale tumorilor gastro-intestinale.

Epidemiologie

Incidența tumorilor ovariene este mai crescută post-menopauză, deși acestea pot apărea și din a treia decadă a vieții. Ne putem confrunta cu sindrom Meigs survenit prepubertar asociat teratoamelor și chistadenoamelor ovariene.

Sindromul Meigs este asociat unui procent de numai 1% din tumorile ovariene, dintre care 2-5% sunt fibroame. În ceea ce privește revărsatul pleural, în majoritatea cazurilor este interesată cavitatea pleurală dreaptă.

Mecanisme fiziopatologice

Mecanismele etiologice ale acumulărilor lichidiene în cavitatea peritoneală și în cea pleurală nu sunt bine elucidate. O cauză ar putea fi secreția lichidului ascitic de către însăși tumora cu un diametru mai mare de 10 cm. Alți autori consideră ca presiunea exercitată de către formațiune asupra vaselor sangvine și limfatice din vecinătate duce la acumulare de lichid în cavitatea peritoneală. O altă explicație este sinteza de către tumoră a unor mediatori (histamină, produși de degradare a fibrinei) care cresc permeabilitatea capilară și astfel facilitează extravazarea intraperitoneală a lichidului.

Pleurezia se presupune a proveni din lichidul ascitic condus pe calea vaselor limfatice sau prin defecte ale mușchiului diafragm.

Semne și simptome

În general, motivele prezentării la medic sunt vagi și se datorează deseori ascitei și pleureziei:

·       Oboseală

·       Stare generală alterată

·       Dispnee

·       Tuse seacă

·       Mărire în volum a abdomenului

·       Creștere sau scădere în greutate

·       Amenoree

·       Neregularitate menstruală

Investigații paraclinice

• Studiile de laborator indică niveluri serice crescute ale antigenului carbohidrat CA 125 și anemie feriprivă. De asemenea, preoperator se corectează eventualele imbalanțe hidro-electrolitice.
• Radiografia pulmonară evidențiază pleurezia.
• Prin ecografie abdominală și pelvină se identifică tumora ovariană și lichidul ascitic. Pentru confirmare este indicată tomografia computerizată.
• Histopatologic se confirmă benignitatea formațiunii și se identifică originea acesteia (ovariană, uterină sau fallopiană).

Tratament și prognosticul sindr0mului Meigs

Tratamentul constă în ameliorarea simptomatologiei pacientei și rezecția chirurgicală a formațiunii tumorale. Tratamentul simptomatic presupune toracocenteză, drenarea ascitei și transfuzie sangvină în caz de anemie.

Tratamentul curativ se realizează prin laparotomie, cu următoarele indicații:

·       Dacă pacienta se află la vârsta reproductivă se practică salpingo-ooforectomia unilaterală

·       La pacientele post-menopauză se realizează histerectomie si salpingo-ooforectomie bilaterală

Prognosticul este pozitiv, fiind o tumora benignă. Pleurezia și lichidul ascitic se resorb în câteva săptămâni, iar fertilitatea este păstrată dacă în urma intervenției chirurgicale este salvat țesut ovarian funcțional.

Autor: Roman Antonia