Sindromul Hoffa – cauze și tratament

Generalități

Sindromul Hoffa reprezintă o afecţiune inflamatorie dureroasă a genunchiului. Persoanele care suferă de sindromul Hoffa prezintă hipertrofia și inflamația țesutului adipos din zona inferioară a rotulei. Cine poate suferi de sindrom Hoffa? Sunt mai predispuse persoanele care constituțional au o hiperextensie a genunchiului, sportivii și profesiile în care se exercită frecvent acțiunea de “îngenunchere”.

De unde vine numele sindromului Hoffa?

Numele acestui sindrom vine de la un renumit chirurg ortoped german, dr. Albert Hoffa. Acesta și-a adus contribuția în ortopedie, între altele, prin inventarea unei tehnici de operare a displaziei congenitale de șold și prin implementarea unei terapii prin masaj care-i poartă numele.

Câteva noțiuni de anatomia genunchiului

Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în cazul sindromului Hoffa, ne sunt utile câteva date de anatomie ale regiunii genunchiului.

Articulația genunchiului reprezintă cea mai mare și, în același timp, cea mai complexă articulație a corpului uman. În cadrul ei trebuie să aducem în discuție mai multe componente: oase, cartilaje, membrana sinovială și  lichidul sinovial, meniscurile, ligamentele și tendoanele. Partea osoasă cuprinde partea distală a femurului și partea proximală a tibiei, iar anterior avem rotula/patela. Pentru exercitarea mișcărilor de culisare sau rotare ale condililor femurali pe platoul tibial este necesar a avea un cartilaj integru. Acest cartilaj este căptușit la interior de o membrană, numită membrană sinovială, care produce un lichid cu rol lubrefiant, numit lichid sinovial sau lichid articular. Acest lichid sinovial, bogat în acid hialuronic, are o consistență vâscoasă și are rol, după cum am precizat, în lubrefierea articulației pentru a permite mișcările părților componente, fără ca părțile dure ale articulației să se frece și erodeze; în același timp, acest lichid are rol și în amortizarea șocurilor.

Ligamentele reprezintă niște structuri dure, dar elastice de țesut conjunctiv, care sunt dispuse pe ambele părți ale articulației, pentru a avea un control și o stabilitate a mișcărilor articulare. În cadrul articulației genunchiului descriem mai multe ligamente: ligamentul patelei/rotulian, ligamentele încrucișate anterioare, ligamentele încrucișate posterioare, ligamentele poplitee (oblic și arcuat), ligamentele colaterale (tibial și fibular), ligamentul transvers.

Tendoanele reprezintă părți de legătură între mușchi și schelet, alcătuie din țesut de tip fibros (colagen), elastic, dar în același timp foarte rezistent.

Meniscurile reprezintă două structuri de fibrocartilaj, având formă semicirculară, inserate pe platoul tibial. Rolul lor este de a acționa ca amortizoare în timpul mișcărilor. Astfel, sunt descrise meniscul medial și meniscul lateral.

Ce se întâmplă așadar în sindromul Hoffa la nivelul articulației genunchiului?

Zona rotuliană este înconjurată de țesut adipos. În anumite condiții acest țesut adipos se poate hipertrofia, iar prin mișcare –datorită frecării patelei pe țesut – se poate ajunge la inflamația acestuia. Această inflamație este dureroasă, fiind accentuată de mișcare.

Semne și simptome ale sindromului Hoffa

După cum am văzut, articulația genunchiului este foarte complexă, disfuncționalitățile apărute în oricare din părțile componente ale acestuia putând duce la semne și simptome multiple, unele dintre ele destul de asemănătoare.

Simptomul principal regăsit în sindromul Hoffa este durerea. Durerea apare la nivelul genunchiului în timpul exercitării mișcărilor de flexie – extensie a articulației. Această durere este resimțită bilateral, de fiecare parte a tendonului rotulian. Uneori, prin hipertrofia țesutului adipos, se poate constata la inspecție și/sau palpare un anume grad de tumefiere a regiunii.  La efectuarea manevrei de ridicare a polului inferior al patelei, pacienții resimt o ușurare a simptomatologiei dureroase; aceasta se explică prin faptul că este înlăturată presiunea exercitată de rotulă pe țesutul adipos inflamat.

Diagnosticul sindromului Hoffa

Diagnosticul de sindrom Hoffa este pus pe baza datelor clinice și a celor paraclinice. Clinic, am descris deja semnele și simptomele regăsite în cadrul acestei afecțiuni. Pentru diagnosticare există un test diagnostic, testul Hoffa, care presupune așezarea pacientului cu genunchii în sus, îndoiți; în această poziție medicul examinator apasă cu degetele, trecând bilateral de-a lungul tendonului patelar, în regiunea subrotuliană. Pacientului i se cere apoi să întindă piciorul; dacă pacientul în acest moment schițează semne de durere, se consideră semn pozitiv pentru diagnosticul de sindrom Hoffa.

Radiografia regiunii nu ajută în acest context; utilă pentru diagnostic poate fi efectuarea unei examinări RMN, evidențiind infiltrarea edematoasă a țesutului adipos infrapatelar și permițând realizarea diagnosticului diferențial.

Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial al sindromului Hoffa trebuie făcut în primul rând cu tendinita patelară. Însă în cazul tendinitei patelare durerea nu este prezentă pe fiecare parte a acestui tendon și este constatată la persoanele care practică sporturi sau meserii ce implică sărituri frecvente (volei, baschet etc.).

O altă afecțiune la care se indică efectuarea diagnosticului diferențial este sindromul dureros patelofemural. În cadrul sindromului dureros patelar pacienții prezintă suplimentar, pe lângă durere, cracmente și instabilitate, astfel încât aceștia acuză frecvent senzația de cedare a articulației genunchiului. Aceste simptome (cracmentele și imposibilitatea susținerii) nu se regăsesc în sindromul Hoffa.

Tratamentul sindromului Hoffa

Tratamentul sindromului Hoffa presupune reducerea inflamației, diminuarea și dispariția durerii, asigurarea confortului pacientului și reluarea activității cotidiene a acestuia. Prima indicație la persoanele care suferă de sindrom Hoffa o reprezintă odihna și repausul articulației. Se vor evita mișcările bruște de flexie și extensie ale ariticulației genunchiului, cele de săritură, alergatul etc. Se recomandă efectuarea unor exerciții speciale, sub îndrumarea unui kinetoterapeut; aceste exerciții vizează fortificarea și întinderea (“stretching”-ul) musculaturii regiunii.

Se pot efectua aplicații reci, cu gheață, timp de 10-20 minute de câteva ori pe zi, pentru a reduce inflamația și durerea. În cazul în care durerea nu cedează se pot administra antiinflamatoare nesteroidiene, precum ibuprofenul. Dacă nu ajută se poate introduce corticoterapia per os sau prin infiltrații locale.

Se poate tenta tot pentru reducerea sindromului dureros terapie cu ultrasunete sau electroterapie/electroanalgezie – stimulare nervoasă electrică transcutanată (TENS).

O terapie mai recentă este cea a tappingului, care presupune aplicarea unor benzi kinesiologice în jurul genunchiului; benzile vor fi aplicate cu scopul de a maximiza spațiul dintre structurile inferioare ale articulației (patelă-țesut adipos), a diminua presiunea exercitată pe țesutul gras și a reduce astfel durerea.

Dacă nici una dintre metodele expuse anterior nu reușește să reducă inflamația și să calmeze durerile pacientului, ne vom gândi la instituirea tratamentului chirurghical artroscopic. Prin intervenția chirurgicală se va îndepărta parțial sau complet țesutul adipos infrapatelar.

 Complicații și evoluție

Evoluția pacienților cu sindrom Hoffa este în general bună dacă aceștia nu asociază alte afecțiuni articulare și dacă respectă indicațiile de evitare a mișcărilor bruște și de hiperextensie excesivă a genunchiului. De asemenea, se recomandă evitarea purtării încălțămintei cu toc înalt. După intervenția artroscopică s-a constatat la acești pacienți involuarea simptomelor dureroase și îmbunătățirea funcției articulației genunchiului.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!