Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns

duminică, iulie 03, 2022

Sindromul hiperestrogenic – cauze, simptome, tratament

NewsMed
NewsMed

05 Oct 2019

eye-glyph Vizualizări: 6813

Distribuie Articolul

                       Sindromul hiperestrogenic (hiperestrogenismul) semnifică existența unui nivel anormal de mare de hormoni estrogeni în organism. Acesta poate apărea, fie prin producție excesivă, fie prin aport exogen, deci prin introducerea unor cantități de hormoni din exterior (tratamente hormonale, expunere la estrogeni sintetici sau naturali). Excesul de estrogeni determină o serie de manifestări clinice care apar în anumite momente ale ciclului ovarian:

  • manifestări care precedă menstra și careîn ansamblu constituie „sindromul premenstrual“;
  • manifestări care apar către jumătateaciclului „sindromul intermenstrual“.

Ovarul și hormonii estrogeni

                       Glande pereche, cele două ovare sunt situate retroperitoneal, în micul bazin şi cântărind circa 15 g. Ele sunt aşezate de o parte şi de alta a uterului, venind în contact cu trompele uterine.

Anatomia ovarelor

                       Din punct de vedere histologic, fiecare ovar conţine o zonă periferică, numită cortex, şi una centrală, numită medulară. Zona corticală este formată din foliculi ovarieni aflaţi în diverse stadii de dezvoltare, iar corticala conţine suportul vasculo – nervos al ovarului. Ovarul embrionar conţine aproximativ șapte milioane de foliculi, din care cea mai mare parte degenerează astfel, încât la naştere mai rămân două milioane, iar la pubertate ajung doar 400.000. O dezvoltare completă vor avea numai 400 – 500 de foliculi, care vor ajunge la maturitate, restul evoluând către atrezie. Foliculul ovarian conţine celula germinală feminină, numită ovocit sau ovogonie.

                       Ovarul matur are două funcţii importante: eliberarea a câte un ovocit matur, la fiecare 28 – 30 de zile (rol în reproducere), şi secreţia de hormoni specifici (estrogeni, progesteron şi cantităţi mici de androgeni). Atât estrogenii, cât şi progesteronul, sunt secretaţi ciclic pe parcursul ciclului menstrual, sinteza lor pornind de la colesterol.
  • Estrogenii (reprezentantul cel mai activ este estradiolul) au o acţiune proliferativă la nivelul mucoasei vaginale şi uterine, favorizează deschiderea exocolului şi secreţia glandelor din endocol, dezvoltarea sânilor şi au un rol trofic asupra tractului genital (labii mici, glandele Bartholin, musculatura uterină). Au şi efecte metabolice stimulând absorbţia intestinală de calciu, dezvoltând trama proteică osoasă şi scăzând colesterolul şi trigliceridele. Asupra hipotalamusului şi hipofizei exercită un retrocontrol (concentraţiile crescute de estrogeni inhibă gonadotrofinele hipofizare – foliculostimulant (FSH) şi luteinizant (LH), iar absenţa estrogenilor determină creşterea secreţiei de FSH şi LH).
  • Progesteronul este secretat în a doua parte a ciclului menstrual şi rolul său este de a favoriza implantarea oului şi menţinerea sarcinii. Are efecte antiestrogenice asupra mucoasei vaginale, inhibă contracţiile uterine, determină transformarea calitativă a mucoasei uterine şi stimulează dezvoltarea sânilor. Ca efect metabolic, este un diuretic slab. Efectul asupra hipofizei este de a inhiba secreţia de gonadotrofine.

Care sunt tipurile de hiperestrogenism?

                       După cauză, sindromul hiperestrogenic poate fi:

  • sindromul hiperestrogenic „absolut“ sau de „secreție“ – prin creșterea secreției de estrogeni;
  • sindromul hiperestrogenic „relativ“ – realizat prin ruperea echilibrului dintre estrogeni și progesteron: estrogenii sunt secretați în cantități normale, dar progesteronul este scăzut; se modifică astfel antagonismul fiziologic al celor doi hormoni, iar efectele estrogenilor apar intensificate;
  • sindromul hiperestrogenic de „recepție“ – se datorează hipersensibilității receptorilor de estrogeni secretați de ovar în cantități normale;
  • sindromul hiperestrogenic „de metabolizare“ – care apare în bolile hepatice, care afectează procesele de glucuronoconjugare și sulfoconjugare ale hormonilor

Cum apare sindromul hiperestrogenic?

                       Secreția de estrogeni în exces determină o serie de manifestări caracteristice, care predomină la nivelul receptorilor specifici (uter și sân), dar cointeresează organismul în totalitate. Estrogenii în exces, acționând asupra uterului, induc modificări la nivelul endometrului și miometrului. Mucoasa endometrului se hipertrofiază și hiperplaziază și, datorită retenției hidrice, se edemațiază, vasele endometrice proliferează și devin pletorice. Ca urmare, apar modificări ale ritmicității ciclurilor menstruale și ale duratei și fluxului menstrual. Perpetuat în timp, efectul estrogenilor în exces poate transforma mucoasa într-o endometrioză glandulo – chistică cu meno-metroragii puternice.

                       La nivelul sânului, estrogenii în exces determină în special proliferarea canalelor, retenție hidrică și congestii sanguine. Consecințele sunt: umflarea sânilor, care devin dureroși (mastodinie), hipertrofia mamelonului și areolei. Sânul este ferm, format cu precădere din țesut glandular, care se palpează cu ușurință (mastoza).

                       Excesul de estrogeni induce congestii sanguine localizate sau generalizate. Congestiile ovariene, ale salpingelui sau uterului produc dureri pelvine reflectate în lombe sau flancuri; vulva, vaginul și colul uterin apar congestionate și hipersecretante. Se descriu pusee hemoroidale sau varicoase la membrele inferioare, gingivoragii, epistaxisuri. Retenția hidrică este responsabilă de schimbarea vocii, de edemele subpalpebrale și perimamelonare și de apariția cefaleei sau crizelor migrenoase.

                       Toată această simptomatologie se caracterizează prin apariția cu câteva zile înaintea menstrei (uneori cu 7 – 10 zile) și dispariția în timpul sau după menstră, definind sindromul premenstrual. În hiperestrogeniile intense, fenomene asemănătoare se pot produce către jumătatea ciclului, când sunt însoțite de o scurgere uterină abundentă, uneori sanguinolentă, definind sindromul intermenstrual.

Care este tabloul clinic la pacientele cu sindrom hiperestrogenic ?

A) Sindromul premenstrual

                       Sindromul premenstrual este un sindrom polimorf a cărui caracteristică esențială constă în faptul că: precedă menstra cu câteva zile (uneori cu 7 – 10 zile) și aproape brusc, odată cu apariția sau în timpul menstrei.

                       Sindromul premenstrual se manifestă printr-o simptomatologie legată îndeosebi de receptorii estrogeni – uter și sâni – și printr-o simptomatologie generală, efect al dezechilibrului neurovegetativ, metabolic etc. produs de hormonii estrogeni în exces. Intensitatea tulburărilor produce o stare de rău generalizat, un adevărat „molimen catamenial“.

a) Tulburările menstruale

                       Dereglările menstruale constau în modificări ale ritmului, duratei și cantității menstruației:

  • tahimenoree – menstre dese prin scurtarea timpului dintre menstre la 20 – 24 de zile;
  • polimenoree – durata menstrei se prelungește la mai mult de cinci zile;
  • hipermenoree – cantitatea mare de sânge menstrual, uneori cu cheaguri.
  • Polimenoreea asociată cu hipermenoree poate determina:
  • menoragii – menstre abundente durând 10 – 14 zile – precum și meno-metroragii – sângerări uterine intense, în tot cursul ciclului – de la o menstră la alta;
  • dismenoree – dureri care precedă sau însoțesc menstruația, localizate în micul bazin, iradiind în flancuri sau lombe, suportabile sau paroxistice.
b) Tulburări mamare

                       La nivelul mamelei se constată mastoză și mastodinie.

  • Mastoza: sânul este ferm și se palpează cu ușurință acinii și canalele galactofore, sânul dând impresia unui sac încărcat cu pietriș – mastoză difuză. Alteori se palpează formațiuni glandulochistice sau fibro – adenomatoase.
  • Mastodinia: se manifestă sub diferite modalități: senzație de plenitudine, de umflare, de tensiune, de încorsetare în ambii sâni sau dureri la palpare sau spontane, uneori atât de intense, încât lenjeria provoacă jenă. Areola este mare, pigmentată, cu corpusculi Montgomery reliefați, mamelonul hipertrofiat, hiperpigmentat, erectil, uneori dureros.
c) Tulburări genitale

                       La examenul ginecologic se constată:

  • vulvă turgescentă, hiperpigmentată,uneori cu angiectazii;
  • vagin hiperemic;
  • uter mărit în volum, deseori fibromatos;
  • uneori, prurit vulvar, scurgere leucoreică iritantă.
d) Manifestările cardiovasculare

                       Din punct de vedere subiectiv (simptomele relatate de pacient), se pot constata: palpitații, senzație de constricție, jenă sau durere precordială. Din punct de vedere obiectiv (semnele constatate de medic la examenul clinic), se pot constata: tahicardie, extrasistole, puseuri pasagere de hipertensiune arterială.

e) Manifestări digestive
  • apetit capricios, uneori anorexie, alteoriapetit exagerat, grețuri;
  • balonări abdominale, modificări aletranzitului intestinal – constipație spastică, colon iritabil – sunt frecvente;
  • diskinezie biliară.
f) Manifestări respiratorii
  • uneori dispnee, alteori crize pseudo – astmatice.
g) Manifestări urinare
  • poliurie (eliminarea unui volum excesiv de urină, respectiv de peste 2,5 litri pe zi), polakiurie (emisia repetată de urină în cantități reduse, adică o creșterea frecvenței micțiunilor incomplete), disurie (micțiune dureroasă), nicturie (necesitatea de a urina în timpul nopţii);
  • cistite congestive.
h) Manifestări de tip spasmofilic
  • acroparestezii (tulburare de sensiblitate ce se manifestă prin furnicături, amorţire a vârfurilor degetelor), acrocianoze (apare datorită unei circulaţii îngreunate, deficitare, care este însă reversibil; pielea extremităţilor are aspect vineţiu şi de multe ori concomitent cu răcirea pielii şi traspiraţie difuză), senzație denod în gât;
  • semne de hiperexcitabilitate neuromusculară: semnele Chvostek, Weiss
  • semnul Chvostek: provocat prin percuția nervului facial la jumătatea distanței dintre comisura labială și tragus. Determină trei tipuri de răspunsuri: tip I – ridicarea buzei superioare; tip II – ridicarea buzei superioare şi a aripii nasului de aceeaşi parte; tip III – contractura hemifeţei respective. Acest semn este pozitiv la 15 % din femeile normale, dar, în momentul în care are loc o contractură a majorităţii muşchilor faciali, se consideră un semn major de hipocalcemie.
  • semnul Weiss: provocat prin percuția unghiului extern al ochiului. Este pozitiv când percuția determină o contracție „în fulger“ a pleoapei.

i) Manifestări vasculare periferice

  • gingivoragii, epistaxis;
  • echimoze;
  • puseuri hemoroidale.
j) Fenomene de retenție hidrică
  • creștere discretă în greutate;
  • edeme maleolare, palpebrale etc.;
  • îngroșarea sau voalarea vocii.
k) Tulburări neurocomportamentale
  • uneori se constată stări de excitație cuagitație psihomotorie, neliniște, anxietate, insomnii;
  • alteori apar stări depresive cu tendințăla izolare, dezinteres, tristețe nejustificată, apatie etc.;
  • stările de excitație pot alterna cu stăridepresive, instabilitate, emotivitate,capriciozitate;
  • tulburări ale somnului – fie insomnii rebele și chinuitoare, fie somnolență;
  • stări migrenoase sau cefalee rebelă, chinuitoare, însoțită de greață, fotofobie

B) Sindromul intermenstrual

                       Sindromul intermenstrual, manifestare posibilă a hiperestrogenismului, survine către jumătatea distanței dintre două menstre; este inconstant, durează câteva ore, cel mult o zi, și este descris de paciente prin expresia „mi-am simțit ovulația“. Se manifestă sub forma unei stări de rău în simptomatologia căreia se descifrează elemente atenuate ale „molimenului catamenial“. Cea mai caracteristică expresie a sindromului intermenstrual este apariția unei sângerări uterine leucoreice, sanguinolente sau net hemoragice, o adevărată menstră, care însă durează foarte puțin.

Ce investigații paraclinice se fac pentru sindromul hiperestrogenic?

  • frotiurile citovaginale recoltate în a 13-ași a 21-a zi arată acidofilie și indicele picnotic
  • dozarea estrogenilor în a 14-a zi constată valori crescute în hiperestrogenismul absolut și valori normale în cel relativ, prin insuficiența progesteronică.
  • dozarea progesteronului în a 21-a zi arată valori normale sau scăzute.

Care este tratamentul la pacientele cu sindrom hiperestrogenic?

                       Tratamentul are drept scop combaterea efectelor determinate de excesul de estrogeni. Pentru aceasta se folosește un tratament specific, antiestrogenic și un tratament nespecific, simptomatic. Pentru că simptomatologia hiperestrogenică se manifestă în a doua parte a ciclului – din a 15-a până în a 28-a zi de ciclu menstrual, ca rezultat al cumulului estrogenic și al insuficienței progesteronice –, este logic ca tratamentul să înceapă în a doua parte a ciclului, precedând apariția manifestărilor clinice. Dacă însă tulburările de hiperestrogenie sunt mai precoce și intense, tratamentul se poate începe, de exemplu, din a 5-a zi de la menstră (exclude pic-ul estrogenic din a 13-a / a 14-a zi a ciclului). Tratamentul se repetă lună de lună până la dispariția tulburărilor, când se abandonează, dar se reia la repetarea simptomelor.

a) Tratamentul specific

  • Antagonistul specific și fiziologic al estrogenilor este progesteronul.
  • Antagonistul nefiziologic al estrogenilor este testosteronul.
                       Progesteronul este medicația uzuală, lipsită practic de contraindicații și reacții adverse. Se găsește sub diferite forme:
  • Progesteron – hormon natural, 25 mg în fiole de 2 ml; se administrează profund intramuscular, în injecții de câte 25 mg, din trei în trei zile, în doză totală de 50 – 100 mg, în funcție de data apariției simptomelor.
  • Medroxiprogesteron – derivat semisintetic de progesteron în tablete de 10 mg. Se administrează din a 15-a sau a 17-a zi până în a 25-a zi a ciclului, câte una – două tablete pe zi sau în funcție de momentul apariției și de intensitatea simptomelor, din a cincea zi.
  • Farlutal – tablete de 5 mg.
  • Linestrenol – derivat din 19-nortestosteron, cu proprietăți progesteronice moderate, în tabl. de 5 mg. Se administrează din a 15-a până în a 25-a zi a ciclului, câte două tablete pe zi, sau din a cincea zi.
  • Orgametril – tablete de 5 mg;
  • Endometril – tablete de 5 mg. Se administrează ca și Linestrenolul.

                       Bagajul produselor progesteronice este în continuă expansiune, astfel încât se impune utilizarea noilor produse: Duphaston, Utrogestan etc.

                       Testosteronul – este medicația cu mare eficiență în combaterea tulburărilor induse de hiperestrogenism, dar care – fiind un hormone puternic virilizant – nu poate fi prescris nici în doză mare (cel mult 150 mg pe lună) și nici timp îndelungat. Se poate administra sub următoarele forme:
  • Testosteron – în fiole de 25 mg propionat de testosteron, administrat profund intramuscular, din patru în patru zile, în total, după necesități, 2 – 6 fiole.
  • Metiltestosteron – tablete de 1 mg. Se administrează per lingual, o tabletă pe zi, timp de 10 – 20 de zile, după necesități.

→ Tratamentul mastopatiei hiperestrogenice – înscrisă ca o tulburare aproape constantă în cortegiul simptomatic, mastopatia beneficiază, pe lângă tratamentul general, de un tratament propriu, local. Din a 5-a până în a 25-a zi a ciclului, zilnic, se aplică în oncțiuni locale unguente cu progestative.

b) Tratamentul nespecific

                       Acesta este un tratament adjuvant tratamentului antiestrogenic, care vizează unele dintre simptomele hiperestrogenismului. Se indică a fi administrat pe perioada care precedă apariția tulburărilor și până la declanșarea menstrei și reluat mai multe luni la rând, atâta timp cât se face și tratamentul antiestrogenic.

  • Administrarea diureticelor – de exemplu, Furosemid – la interval de 3-4 zile, în scopul de a combate retenția hidrică implicată în: cefalee, edeme, creștere ponderală etc.;
  • Administrarea de calciu – de exemplu, Clorocalcin, Calciu bromat – pentru a corecta hipocalcemia hiperestrogenică implicată în paresteziile și tulburările de hiperexcitabilitate neuromusculară prezente.
  • Administrarea de magneziu – de exemplu, Trimag, Panangin, Magnespasmyl – în special pentru efectul său de a combate durerea uterină determinată de spasmul miometrial produs, în lipsa magneziului, de creșterea prostaglandinei F.
  • Terapia premenstruală și intramenstruală cu Aspirină, Fenilbutazonă, Indocid – combate dismenoreea prin inhibiția prostaglandin – sintetazei.
  • Asocierea terapiei antiestrogenice cu tranchilizante ușoare de tip Hidroxizin, Oxazepam, Alprazolam – este benefică, deoarece combate anxietatea, schimbările bruște de dispoziție, neliniștea.

 Mastopatia hiperestrogenică

                      Mastopatia hiperestrogenică face parte cvasiconstant din cortegiul simptomatic al sindromului hiperestrogenic. Din punct de vedere clinic, mastopatia hiperestrogenică are numeroase și variate manifestări, a căror intensitate poate fi extrem de diferită:

  • manifestări subiective: senzația de plenitudine, de tensiune, de încorsetare a sânului, de jenă la presiunea lenjeriei sau de durere apărută la palpare sau spontan, localizată sau iradiată.
  • manifestări obiective: sâni de consistență crescută, în care se pot depista, la suprafață sau în profunzime, formațiuni de dimensiuni reduse, rotunde sau ovalare, elastice sau renitente, unice sau multiple, situație când pot fi răspândite difuz sau în conglomerate, formând placarde. De obicei, aceste formațiuni sunt dureroase, fără aderență la planurile profunde sau tegumente, nu deformează suprafața sânului și sunt frecvent bilaterale.

                       Atât acuzele subiective, cât și cele obiective se schimbă în funcție de fazele ciclului ovarian: inexistente sau minime postmenstrual, se intensifică progresiv, mai ales în a doua parte a ciclului, culminează premenstrual, pentru a dispărea sau a se reduce îndată ce se produce menstruația. Existența acestei ciclicități a mastopatiei tranșează diagnosticul și pune semnătura ei hiperestrogenică. Mastopatia se poate manifesta solitar sau în contextual altor tulburări hiperestrogenice: modificări de ritm menstrual (îndesit în cazul hiperestrogeniilor absolute, rărit în cele prin insuficiență progesteronică), de durată a menstrei, dureri lombare, dereglări vegetative (cardiace, digestive etc.), tulburări neuropsihice etc.

Cum apare mastopatia hiperestrogenică și care sunt cauzele acesteia?

                       Mastopatia hiperestrogenică este consecința unui exces estrogenic, care, la nivelul mamelei, determină o displazie caracterizată prin: proliferarea canaliculelor, congestie vasculară și retenție hidrică. Excesul estrogenic de la nivelul mamelei poate fi determinat de cauze locale sau generale:

a) Cauze locale – hiperestrogenismul in situ se poate produce prin:
  • creșterea conversiei tisulare a precursorilor estrogenici în estrogeni activi;
  • scăderea metabolismului de inactivarea estradiolului;
  • efracția barierei hemato – mamare cupătrunderea în glandă a unor cantitățisupranormative de estrogeni (mecanism probabil);
  • creșterea conversiei locale a androgenilor în estradiol prin aromatizare,în special la subiecții cu adipomastiemarcată, sau obezitate.
b) Cauze generale – hiperestrogenismul poate fi o consecință a ruperii echilibrului estrogeno – progesteronic prin:
  • creșterea secreției de estrogeni – hiperestrogenism absolut;
  • scăderea secreției de progesteron – hiperestrogenism relativ sau hipoprogesteronic.

                       Hiperestrogenia absolută sau relativă este determinată cel mai frecvent de un dezechilibru hipotalamo – hipofizar, cu repercusiuni asupra morfofuncției ovarului, la nivelul căruia se pot forma:

  • chisturi foliculare și deci secreție în excesde estrogeni, eventualitate mai rară;
  • defecte de structuralizare a corpuluigalben și deci insuficiență progesteronică – eventualitate mai frecventă.

                       Elementul fundamental al mastopatiei hiperestrogenice este deci ruperea, la nivelul sânului, a echilibrului estrogen – progesteron în favoarea estrogenilor. Existența unei echivalențe cantitative între estrogeni și progesteron este necesară pentru ca progesteronul să poată domoli și menține în limite fiziologice efectele estrogenilor. La nivelul sânului, progesteronul blochează receptorii pentru estradiol, activează degradarea estradiolului în estronă, inhibă proliferarea celulelor indusă de estradiol, scade permeabilitatea vasculară contracarând efectul congestiv al estradiolului, se opune efectului de retenție hidro – sodică.

                       Progesteronul este antagonistul fiziologic al estrogenilor, iar prima și cea mai importantă concluzie terapeutică este folosirea lui. Efecte asemănătoare au și androgenii „tari“, respectiv testosteronul. Deși antagonizarea efectelor estrogenice constituie metoda terapeutică de utilizare, ea nu este și nu trebuie să fie unică. În măsura necesităților, se abordează și alte mecanisme ale hiperestrogenismului: producerea excesivă a estrogenilor de către ovar sau armonizarea funcțiilor ovariene dereglate printr-o tulburare hipotalamică.

Care este tratamentul în mastopatia hiperestrogenică?

A) Tratamentul chirurgical

                       Tratamentul chirurgical al hiperestrogenismului din mastopatii este rezervat acelor cazuri în care excesul de estrogeni se dovedește a fi determinat de chist sau chisturi foliculinice ale ovarului. Descoperite prin examenul ginecologic, verificate ecografic și prin dozări hormonale, ele impun tratamentul chirurgical adecvat: chistectomia sau, și mai bine, decorticarea parțială a ovarului.

B) Tratamentul local

                       În mastopatia hiperestrogenică, terapia locală are indicație majoră. Tegumentele au o bună capacitate de absorbție a hormonilor. Se conferă astfel o creștere locală a concentrațiilor, fără afectarea întregului organism și exercitarea unor acțiuni directe – in situ. Sunt comercializate următoarele:

  • Progestogel, care conține 10 mg progesteron pentru 1 g de gel.
  • Mastropofen, unguent care combină 15 mgprogesteron și 50 mg fenilbutazonă la 1 g
  • Fenilbutazona este asociată în scopanalgezic, antiinflamator și antiedematos.
Pentru cazurile mai rebele la tratament
  1. Testosteron – 0,4 g (16 fiole a 25 mg);
  2. Fenilbutazonă – 2 g (10 tabl.);
  3. Lasonil – 40 g (1 tub).
  1. Progesteron – 0,2 g (8 fiole a 25 mg);
  2. Testosteron – 0,2 g (8 fiole a 25 mg);
  3. Fenilbutazonă – 2 g (10 tabl.);
  4. Lasonil – 40 g (1 tub).
                       Indiferent despre care dintre aceste preparate este vorba, ele se prescriu între a 10-a și a 25-a zi de la data venirii menstrei, în oncțiuni zilnice. Unguentul se întinde ușor pe sân fără a masa și fără a insista să intre în tegument.

C) Tratamentul medicamentos (sistemic)

                       Obiectivele tratamentului medicamentos sunt: antagonizarea efectelor estrogenice și scăderea sintezei excesive de estrogeni.

→ Pentru antagonizarea efectelor estrogenice:

  • antiestrogenice naturale: progesteron,testosteron;
  • antiestrogenice de sinteză: Tamoxifen,Danazol, progestative de sinteză;

→ Pentru scăderea sintezei de estrogeni:

  • medicamente cu acțiune asupra axuluihipotalamo – hipofizo – ovarian, ca Danazolul sau progestativele de sinteză.

                       Progesteronul este hormonul natural al corpului galben și antagonistul fiziologic al estrogenilor. Din aceste motive, medicația antiestrogenică este cea mai folosită. Este activ numai pe cale parenterală. Se comercializează sub formă de:

a) Progesteronul

                       Progesteron, fiole de 2 ml conținând 25 mg soluție uleioasă de progesteron. Se administrează profund intramuscular. Doza și ritmul administrării depind de intensitatea manifestărilor clinice. Orientativ, se folosesc următoarele scheme:

  • în mastopatiile care survin premenstrual este suficientă administrarea înultima săptămână a ciclului, de exemplu în a 21-a și a 25-a zi de la data venirii menstrei;
  • dacă suferința mamară începe din adoua jumătate a ciclului, administrarease va face din a 15-a zi de la menstră,tot la interval de trei – patru zile, în total trei – patrufiole (a 15-a, a 19-a și a 23-a zi).
  • în manifestările rebele apărute imediat după menstră, administrarea progesteronului se începe din a cincea zi de la menstră și se continuă în același ritm: o administrare la patru zile, în total cinci – șase administrări.
b) Progestative de sinteză

                       Acestea sunt derivate dintr-un nucleu pregnanic (21 de atomi de carbon), androstanic (19 atomi de carbon) sau estronic (18 atomi de carbon), derivați cu puternice acțiuni antiestrogenice, cu efecte antigonadotrope moderate și cu slabe efecte androgenice. Din categoria acestor preparate amintesc:

  • Progesterona retard – hidroxiprogesteron caproat 125 mg / ml, cu injectare intramusculară profundă. Are efect prelungit pe o durată de circa zece zile. În funcție de intensitatea mastopatiei, se administrează una – trei fiole pe ciclu (o fiolă pe săptămână din a cincea zi de la menstră).
  • Medroxiprogesteron – derivat semisintetic de progesteron, cu acțiune progesteronică, antiestrogenică moderată și antigonadotropă – tablete de 10 mg medroxiprogesteron acetat. În funcție de intensitatea mastopatiei, se administrează fie numai în a doua jumătate a ciclului (din a 15-a până în a 25-a zi), fie din a cincea până în a 25-a zi, câte una – două tablete pe zi.
  • Farlutal – în tablete de 100, 200, 250 și 500 mg și în suspensie, în fiole de 500 și 1000 mg.
  • Alilestrenol – derivat de 19-nortestosteron în tablete de 5 mg, cu efect atenuat și deci puțin
  • Gestanom – tablete de 5 mg
  • Turinal – de asemenea în tablete de 5 mg.
  • Linestrenol – tot un derivat de 19-nortestosteron cu efecte progesteronice, antiestrogenice și antigonadotrope, în tablete de 5 mg. Se administrează ca și Medroxiprogesteronul.
  • Primolut-nor – baretisteron în tablete de 5 și 10 mg. Are efecte antiestrogenice și mai ales antigonadotrope. Se administrează în a doua parte a ciclului (între a 15-a și a 25-a zi). Norcolut este un preparat asemănător.
c) Testosteronul

                       Acesta este un puternic antagonist estrogenic, dar nefiziologic și cu puternice efecte virilizante, ceea ce îi limitează folosirea în timp. Este indicat în cazurile rebele. Efectele sunt relativ rapide, ceea ce permite continuarea tratamentului în ciclurile următoare cu un alt produs, de exemplu progesteronul. Ritmul administrării și dozele sunt în funcție de intensitatea clinică a mastopatiei: câteva zile înaintea menstrei, în a doua jumătate a ciclului sau chiar acoperind ciclul din a cincea până în a 25-a zi. Este bine ca și în cazurile cele mai rebele să nu se depășească 150 mg pe lună. Ca produse de testosteron se pot folosi:

  • Testosteron – soluție uleioasă de propionat de testosteron 25 mg/1 ml sau Metiltestosteron
    tablete de 0,010 g în administrări orale sausublinguale, una – două comprimate pe zi.
  • Androlal – este un produs asemănător
  • Danazol – este un androgen sintetic care presupune o serie de acțiuni: blochează receptorii celulari pentru sexoizi, inhibă secreția gonadotropă și a unor enzime gonadice necesare biosintezei hormoni sexuali. Este comercializat sub formă de: Danol – în tablete de 100 și 200 mg și sub formă de Winobanin în tablete de 100 și 200 mg. Doza zilnică variază între 200 și 800 mg, iar tratamentul se prelungește până la amendarea tulburărilor (trei – șase luni).
d) Clomifenul

                       Este un medicament cu efect antiestrogenic puternic prin cuplare cu receptori specifici, dar și efect gonadotrop, probabil și prin stimulare hipotalamo – hipofizară. Din acest motiv, în mastopatia hiperestrogenică este indicată administrarea în a doua jumătate a ciclului, 50 mg pe zi, timp de cinci – zece zile.
Ca produse comerciale cităm: Clostilbegyt – tablete de 50 mg; Dyneric – tablete de 50 mg.

e) Tamoxifenul

                       Este un medicament cu efect antiestrogenic prin blocarea receptorilor estrogenici. Este comercializat sub formă de: Tamoneprin – tablete de 10 mg; Nolvadex (tablete de 10, 20, 30 și 40 mg; Kessar (Farmitalia) tablete de 10 și 20 mg.

f) Bromocriptina

                       Este un inhibitor al secreției de prolactină, normalizează secreția de LH (hormone luteinizant), restabilește echilibrul estrogen – progesteron. Parlodel – tablete a 2,5 mg bromocriptină. Se administrează în a doua jumătate a ciclului. Se începe în a 15-a zi a ciclului, cu câte o jumătate de tabletă pe zi, se crește zilnic cu câte o jumătate de tabletă până la două tablete pe zi, doză cu care se continuă până în a 27-a zi a ciclului. La apariția menstrei, se întrerupe tratamentul. Se reia după aceeași schemă în ciclurile următoare.

g) Uipron

                       Este un medicament agonist de GRH (hormonul eliberator al gonadotropinelor) în administrare continuă, tratament continuu timp de șase luni sau până la dispariția tulburării.

Reguli de tratament în mastopatia hiperestrogenică

  1. Tratamentul mastopatiilor hiperestrogenice presupune asocierea unui antiestrogen de tip progesteron sau medroxiprogesteron cu oncțiuni cu progesteron.
  2. Oncțiunile se prescriu zilnic între a 5-a și a 25-a zi a ciclului (de la data venirii menstrei).
  3. Administrarea progesteronului sau a medroxiprogesteronului se face în funcție de momentul apariției mastopatiei în economia ciclului menstrual.
  4. Ameliorările survin uneori după prima lună de tratament, dar tratamentul trebuie continuat până la dispariția tulburărilor și chiar câteva luni după aceea.
  5. Ritmul și doza administrărilor depind de intensitatea și de durata mastopatiei; ele se scad progresiv, pe măsura ameliorării clinice.
  6. Medicația se menține sau se schimbă în funcție de rezultatele dobândite: în mastopatiile rezistente la medicația uzuală, progesteronului i se poate substitui testosteronul, dar numai pentru o perioadă scurtă.
  7. Odată cu ameliorarea, se revine și se continuă cu progesteron.
  8. La medicația cu Danazol, Clomifen, Tamoxifen etc. nu se recurge decât în cazurile rebele la celelalte tratamente. Se asociază cu progestative și oncțiuni.
  9. În mastopatiile hiperestrogenice este interzisă expunerea la soare – plajă, ștrand etc., cunoscut fiind efectul stimulator asupra axului hipotalamo – hipofizo – ovarian. Sunt, de asemenea, interzise băile cu nămoluri bogate în estrogeni.

 

 Hemoragiile uterine funcționale

                       Hemoragiile uterine funcționale se pot manifesta sub una dintre următoarele forme:

  • menoragie: menstră prelungită și abundentă;
  • metroragie: sângerare uterină survenită în afara menstrei, deci între menstre;
  • meno-metroragie: sângerare uterină neîntreruptă, menoragia fiind continuată cu metroragia.

Cum apar hemoragiile uterine funcționale și care sunt cauzele acestora?

                       Hemoragiile uterine funcționale sunt consecința unei dereglări estrogeno – progesteronice, implicând deci hormonii care produc în mod normal menstruația. În consecință, ele sunt o formă de anomalie menstruală. Menstra normală presupune eliminarea unui endometru care a atins un anumit nivel de prelucrare estro – progesteronică. Prelucrarea are loc într-un răstimp de circa 28 de zile. Este durata unui „ciclu“ care începe din prima zi a unei menstre și se termină în prima zi a menstrei viitoare. De-a lungul acestui ciclu au loc următoarele evenimente principale privind secreția hormonilor ovarieni:

a) Estrogenii

                       Aceștia cresc progresiv în sânge din a 5-a zi a ciclului, ating valoarea maximă către a 14-a zi, scad ușor odată cu ovulația, pentru a crește din nou formând un al doilea vârf, inferior precedentului, către a 21-a zi, se mențin crescuți până către a 25-a zi, apoi scad brusc, anulându-se către a 28-a zi.

                       Paralel cu creșterea estrogenilor, și ca o consecință a lor, proliferează mucoasa uterină, glandele și vascularizația sa. Nivelul maxim de proliferare fiziologică este atins odată cu valorile maxime de estrogeni, deci către a 14-a zi și se menține până către a 25-a zi. Din acest moment estrogenii scad, dar prezența lor nu mai este capabilă să mențină mucoasa decât câteva zile. Din a 23-a – a 25-a zi, endometrul începe să degenereze, se sfacelează, vasele se rup și către a 28-a zi, odată cu hemoragia, începe eliminarea sa. Eliminarea întregii mucoase uterine, până la stratul bazal, durează trei – patru zile este menstruația.

                       Ca o mică concluzie, estrogenii proliferează endometrul, carența estrogenică distruge și elimină eșafodajul. Fiziologic, procesul are loc într-un timp limită în care se ating valori estrogenice și proliferative limită.

b) Progesteronul

                            Acesta se secretă numai în a doua parte a ciclului, după ovulație. Crește vertiginos, atinge valoarea maximă către a 21-a zi, apoi scade la fel de vertiginos, anulându-se, ca și estrogenii, către a 28-a zi.

                       Progesteronul nu operează decât pe un endometru prelucrat în prealabil de estrogeni. Efectul lui exclusiv este de a pune în postură secretorie glandele endometriale. Prăbușirea premenstruală a progesteronului are un efect similar cu prăbușirea estrogenilor, ruperea și eliminarea hemoragică a mucoasei, menstruația. Așadar, menstra normală este consecința unei duble prăbușiri, a unei duble carențe estrogeno – progesteronice. Oprirea hemoragiei menstruale se operează de îndată ce, sub efectul estrogenilor, se regenerează o nouă mucoasă.

                       În linii mari, mecanismele de apariție ale hemoragiilor uterine funcționale sunt:

→ Hiperestrogenismul

                       Creșterea estrogenilor peste limita fiziologică și prelungirea timpului lor de acțiune au drept efect o proliferare endometrială anormală. Morfopatologic, aceasta se poate prezenta ca: simplă hiperplazie endometrială sau hiperplazie glandulo – chistică, atunci când glandele endometriale hiperplaziate devin chistice.

                       Indiferent de forma morfopatologică, această proliferare endometrială anormală persistă un timp – mai prelungit decât cel normal –, dar sfârșesc prin a degenera, rupându-se și producând hemoragie. Se elimină însă numai straturile superficiale ale mucoasei – eliminare incompletă, care nu penetrează până la stratul bazal. Mucoasa deci nu se mai poate regenera și hemoragia se continuă atâta timp cât persistă cauza care a determinat hiperestrogenia, adică foliculul implicat. Când cauza dispare, estrogenii se prăbușesc și carența lor induce o menstră asemănătoare celei fiziologice, urmată de posibilitatea regenerării unei noi mucoase care oprește hemoragia. Fenomenele sunt aleatorii: nu se poate preciza nici când se va produce, nici cât timp va dura hemoragia.

                       Acest tip de hiperestrogenie este determinat de un defect de formare a foliculului (rezultat al unui dezechilibru hipotalamo – hipofizar), care persistă ca atare sau degenerate chistic dincolo de limitele fiziologice. Ruperea sa și formarea corpului galben sunt întârziate. Sângerarea se va produce atunci când foliculul se va rupe și când se va produce și carența estrogenică sau estro – progesteronică (atunci când corpul galben își va încheia evoluția). Acest tip de hemoragie este caracteristic începutului activității ovariene (pubertatea) și sfârșitului ei (premenopauza).

→ Insuficiența progesteronică

                       Deficiența de formare a corpului galben (consecință tot a unui dezechilibru hipotalamo – hipofizar) induce insuficiența progesteronică și prelungirea efectului estrogenic prin persistența foliculului. Se produc efecte asemănătoare hiperestrogeniei fără ca estrogenii să fie modificați cantitativ (hiperestrogenismul relativ).

Care este tratamentul în hemoragiile funcționale uterine?

                       Scopul principal este oprirea hemoragiei (tratamentul curativ), apoi prevenirea repetării ei (tratamentul preventiv).

                       Oprirea hemoragiei necesită:

  • eliminarea totală a endometrului incompetent și crearea condițiilor de regenerare a unuiendometru normal.
  • în acest scop se propun: estrogenii, progesteronii și testosteronul.
a) Estrogenii

                       Prin administrarea lor exogenă se supralicitează încărcarea estrogenică, după care administrarea se suspendă brusc. Sunt doi timpi terapeutici importanți: administrarea unei doze mari într-un interval scurt, apoi privarea bruscă a organismului.

Prin încărcarea estrogenică excesivă se urmărește:

  • blocarea eliberării de gonadotrofine(feedback negativ), consecutiv căreiase scontează scoaterea din funcțiune afoliculului implicat, sistându-se astfelproducerea endogenă de estrogeni;
  • intensificarea efectelor estrogenice dela nivelul endometrului incompetent.

→ Prin oprirea bruscă a administrării de estrogeni se urmărește:

  • distrugerea și eliminarea brutală și totală a endometrului, până la stratul bazal,ca într-o menstră normală;
  • deblocarea și debaclul gonadotropilorhipofizari, cu formarea unui nou folicul și reluarea secreției de estrogeni,prin care se regenerează o mucoasănouă, care oprește hemoragia.

                       Tratamentul modelează întrucâtva fenomenele care au loc într-o menstră normală.

b) Progesteronii

                       În cazul hemoragiei uterine funcționale, survenită pe fondul unei insuficiențe progesteronice, administrarea progesteronului este firească: se aduce la valoarea normală unul dintre factorii implicați în producerea unei menstre normale. Administrarea progesteronului în timpul unei hemoragii uterine funcționale are, după cel mult 48 de ore, un efect hemostatic asupra endometrului. Dacă tratamentul se continua câteva zile, la oprirea lui se produce o menstră – menstră deprivație progesteronică –, un veritabil chiuretaj regenerator al mucoasei uterine. De asemenea, poate fi incriminat antagonismul estrogen-progesteronic, competiția la nivelul receptorului, progesteronul determinând carență estrogenică prin anularea efectului.

c) Testosteronul

                       Ca și progesteronul, testosteronul antagonizează puternic efectele estrogenice, probabil prin același mecanism competitiv. În plus, el exercită un blocaj gonadotrofic hipofizar accentuat, consecutiv căruia este scos din funcțiune foliculul implicat. Preventiv, evitarea hemoragiilor se poate face fie prin combaterea hiperestrogenismului, fie prin suspendarea pentru o perioadă de timp a funcției ovariene. În acest ultim caz, la suspendarea tratamentului se produce, prin rebound (fenomen de descărcare), deblocarea hipofizei gonadotrope, consecutiv căreia este posibil ca ovarul să-și reia funcția normală. Tratamentul curativ se face în timpul hemoragiei. Dacă nu dă rezultate, nu se insistă și se recurge la îndepărtarea endometrului prin chiuretaj.

I) Tratamentul curativ

A) Tratamentul estrogenic

                       Se folosesc estrogeni naturali (Estradiol) sau semisintetici (Sintofolin). Administrarea estrogenilor se face în timpul hemoragiei și este de scurtă durată. Dacă hemoragia se oprește în timpul tratamentului, aceasta se suspendă fie atunci, fie în următoarele 24 – 48 de ore după administrarea dozei propuse.

B) Tratamentul progesteronic

                       Se folosește tratamentul natural: Progesteronul: fiole a 25 mg se administrează o doză totală de 75 – 100 mg, repartizată în prize zilnice de 25 mg.

C) Tratamentul estrogen – progesteronic

                       Se administrează simultan estrogeni și progesteron. Tratamentul se poate face și pe cale orală, folosindu-se ca estrogeni Etinilestradiol sau Sintofolin tablete, iar ca progesteronic Medroxiprogesteron, Orgametril sau Endometril tablete.

D) Tratamentul cu testosteron

                       În timpul hemoragiei, se administrează: Testosteron: fiole a 25 mg, injecții intravenoase, în doză totală de 75 – 100 mg, administrate zilnic sau la două zile. Se mai pot folosi, în aceleași doze: Perandren, Testosviron, Androfort.

E) Tratamentul adjuvant

                       Tratamentului hormonal i se pot asocia, pentru a crește forța și frecvența contracțiilor uterine, preparate cu efect uterin hemostatic:

a) Preparate de ocitocină, de tipul:

  • Oxitocina S: oxitocină, sintetică în fiole conținând 1 U.I. și 5 U.I./ml. Se administrează intravenos 0,5-2 U.I.;
  • Syntocinon: comprimate orale a 100 U.I. ocitocină sintetică. Se administrează una – cinci comprimate pe zi (un comprimat la 2 ore). Se lasă să se dezagrege comprimatul în vestibulul bucal (nu se suge, nu se înghite).

b) Preparate uterotonice pe bază de alcaloizi de secară cornută:

  • Ergomet în injecții intravenoase sau per os, una – două fiole pe zi;
  • Methergine în injecții intramusculare o fiolă pe zi sau 10 – 15 picături de trei ori pe zi sau una – trei tablete pe zi. Tratamentul se efectuează timp de trei – patru zile.

c) Alte preparate cu efect hemostatic:

  • Venostat – enzime care activează transformarea fibrinogenului în fibrină. Se administrează una – două fiole a 1 ml pe zi;
  • Vitamina K3: una – trei fiole pe zi, intramusculară sau subcutanată;
  • Clorocalcin: trei lingurițe pe zi – sau alte produse de calciu.

II) Tratamentul preventiv

                       Prevenirea recidivelor hemoragiei uterine funcționale se face diferit, în funcție de forma clinică a hemoragiei.

A) În hiperestrogenismul relativprin insuficiență progesteronică

                       Este suficientă administrarea progesteronului în a doua jumătate a ciclului, timp de mai multe luni.

  • Progesteron: în doze de 50 – 100 mg, în fiole a 25 mg, una la trei zile intramusculară;
  • Medroxiprogesteron: una – două tablete pe zi, din a 15-a zi până în a 25-a zi a ciclului menstrual;
  • Linestrenol (Endometril sau Orgametril): una – două tablete pe zi, timp de zece zile, din a 15-a zi de la venirea menstrei.
B) În hiperestrogenismul absolut – unde există un dezechilibru hipotalamo – hipofizo – ovarian

                       Este indicat un tratament de suspensie ovariană. După circa șase luni, suspendarea acestui tratament poate restabili o funcționalitate normală a axului ovarian. Se administrează:

  • Etinil – estradiol: tablete de 0,02 mg, o tabletă pe zi, timp de 15 zile, din a cincea zi de la data venirii menstrei;
  • Medroxiprogesteron (sau similar): o tabletă pe zi, timp de zece zile, din a 15-a zi de la data venirii menstrei;
  • Combinații standardizate estro – progesteronice.
C) În hiperestrogenismul absolut tumoral
  • singurul tratament eficace este cel chirurgical, cu ablația parțială sau totală a
D) Se mai poate dobândi suspendarea funcției ovariene blocând secreția de gonadotropi

                       Pentru aceasta se pot folosi:

  • Lupron – agonist sintetic al GRH (hormonul eliberator al gonadotropinelor) în administrare continuă;
  • Danol – Danazol – în doză zilnică de 100 – 400 mg (în medie, 200 mg pe zi).

 

Tulburările menstruale de pubertate

                       Fluxul menstrual este un fenomen fiziologic ciclic, caracteristic perioadei de maturaţie sexuală a femeii de la pubertate până la menopauză. Menstruaţia apare ciclic, la 28 – 30 zile în medie, are o durată de 4 – 6 zile, iar pierderea de sânge este între 25 şi 80 ml. Tulburările ciclului menstrual constituie un semnal de alarmă ușor de observat de către fiecare femeie cât și de medicul ginecolog. Tulburările ciclului menstrual pot fi provocate de o serie de afecțiuni ale uterului sau căilor genitale, dar și de afecțiuni hormonale și pot afecta funcția reproductivă.

Ciclul menstrual – faze, modificările fiziologice

                       Menstruaţia este consecinţa corelaţiilor neurohormonale la femeie este reprezentată de o hemoragie asociată cu necroza superficială a mucoasei uterine, care se produce ciclic, începând cu pubertatea şi sfârşind cu menopauza, constituind expresia activitătii genitale feminine. În realitate sunt mai multe cicluri, care converg şi se condiţionează reciproc: ciclul hipotalamo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin şi endocrin, ciclul uterin (endometrial), ciclul vaginal, ciclul mamar şi ciclul genital. Durata normală a ciclului menstrual este de 28 – 30 zile, prima zi fiind considerată a fi ziua în care începe menstruaţia.

                       Ciclul menstrual se împarte în două faze – foliculară şi luteală, delimitate prin momentul ovulaţiei. Ciclul menstrual este consecinţa unei corelaţii hipotalamo – hipofizo – ovaro – uterine graţie unor mecanisme de feed-back. Activitatea hipotalamică este coordonată de sistemul de reglare a factorilor de eliberare, aria peptidică, sistemul limbic şi epifiza.

                       Ciclul endometrial este rezumat de două faze: proliferativă şi secretorie.

                       Faza proliferativă, guvernată de secreţia de estrogeni, corespunzătoare fazei foliculare, grupează fenomene de dezvoltare a epiteliului, glandelor şi sistemului vascular. Estrogenii induc modificări celulare, dezvoltarea ribozomilor, mitocondriilor, aparatului Golgi, lipozomilor; multiplicarea celulară fiind elementul esenţial. Proliferarea endometrială este continuă până în ziua a 17-a, glandele luând aspectul torsionat, spiralat şi ramificat, cu creşterea lumenului glandular. După ovulaţie progesteronul exercită o acţiune antagonistă estrogenilor prin reducerea numărului de receptori pentru estrogen şi creşterea transformării estradiolului în estronă.

                       Faza secretorie, guvernată de secreția de progesteron, corespunzătoare fazei luteale, se instalează în ziua a 17-a fiind împărţită astfel:

  • faza secretorie iniţială apărută după ovulaţie şi constituirea corpului progestativ, care începe să secrete progesteron, apar vacuole de glicogen situate supranuclear, nucleii celulelor glandulare sunt dispuşi în palisadă.
  • faza secretorie mijlocie (zilele 19 – 24): glandele îmbracă aspectul apocrin, cu protruzia şi eventual detaşarea porţiunilor celulare apicale; glicogenul şi mitocondriile migrează spre porţiunea apicală, aparatul Golgi prezintă dezvoltarea maximă.
  • faza secretorie terminală (zilele 25 – 28): corpusculii intranucleari, mitocondriile şi glicogenul dispar, se produce o regresie citologică; în stromă apare edemul şi torsiunea arterelor spiralate interpretate drept fenomen de predecidualizare.

                       După ziua a 24-a în stromă creşte concentraţia de prostaglandine al căror efect vasoconstrictor asupra arterelor spiralate duce la ischemie şi necroză celulară, urmată de eliminarea ţesutului necrozat. Aceleaşi prostaglandine produc contracţii miometriale care elimină ţesutul ischemiat cu apariţia menstruaţiei.

 Care sunt tulburările de flux menstrual?

                       Clasic, tulburările de flux menstrual pot fi împărţite în: tulburări de flux menstrual prin insuficienţă (amenoreea, hipomenoreea, oligomenoreea) şi tulburări de flux menstrual prin exces (menoragia, hipermenoreea, polimenoreea). Diagnosticul tulburărilor de flux menstrual se face după o anamneză minuţioasă, examen clinic obiectiv şi investigaţii paraclinice.

                       În majoritatea cazurilor, la pubertate, după prima menstruație sau după câteva menstuații repetate normal, apar anomalii ale ritmicității ciclurilor, duratei menstrelor și cantității lor. La aceasta se adaugă o serie de alte tulburări legate de ciclu – menstrele sunt precedate de numeroase și variate tulburări, dintre care cele mai importante sunt: durerile pelviene și manifestările din partea sânului, respectiv congestii, turgescență, dureri.

                       Ritmicitatea ciclurilor este complet dereglată: rar, cicluri normale de 4 săptămâni, alternând cu cicluri scurte de 2-3 săptămâni sau cu cicluri lungi de 5-6 săptămâni, dar putând depăși una până la trei luni. Durata menstrelor este variabilă: rar, durată normală de 3-4 zile, uneori 1 sau 2 zile, dar frecvent menstre prelungite. Cantitativ, menstrele sunt de asemenea modificate: uneori sărace, reduse la câteva picături, alteori abundente sau chiar hemoragice.

                       Aceste tulburări menstruale, de ritm, durată și cantitate, se pot combina: cicluri lungi cu menstre de durată scurtă și cantitativ sărace; cicluri normale, menstre prelungite, dar reduse la câteva picături etc. Uneori dereglările devin importante: cicluri scurte, cu menstre prelungite, hemoragice, adevărate meno-metroragii, redutabile prin anemiile pe care le produc.

Care sunt cauzele tulburărilor menstruale la pubertate?

                            Cauza dereglărilor menstruale de pubertate rezidă în lipsa de armonizare a sistemului hipotalamo – hipofizo – ovarian. La nivelul hipotalamusului, ritmul secreției de gonadoliberine nu este încă perfectat și nici receptivitatea ovarului, încă incomplet maturizat. Se formează foliculi persistenți, incapabili de dehiscență, cu producere exagerată de estrogeni. La nivelul uterului, au loc proliferări endometriale anormale, uneori chiar hiperplazii glandulo – chistice. Adesea se produc menstre de privație estrogenică (prin spargerea intempestivă a chisturilor), abundente sau chiar hemoragice, din cauza endometrului și a uterului, încă nedezvoltate și cu slabe posibilități contractile. În majoritatea cazurilor, aceste dereglări nu îmbracă aspecte clinice majore și dispar spontan, odată cu consumarea pubertății. Alteori, ele sunt violente și impun intervenția terapeutică.

Care sunt principiile de tratament pentru tulburările menstruale la pubertate?

                            Sub aspect terapeutic, trebuie rezolvate două probleme principale: stabilirea ritmicității normale a gonadostatului hipotalamic și rezolvarea hemoragiilor. Pentru stabilirea ritmicității gonadostatului, se încearcă fie stimularea lui, fie blocarea secreției, dar nu și a secreției de gonadotropi, în vederea declanșării, după un timp, a unei descărcări bruște.

                            Hemoragiile sunt o consecință a modificărilor uterine determinate de hiperestrogenism și a hipotoniei uterine. Tratamentul de restabilire a funcției ovariene normale este în același timp și tratamentul preventiv al acestei hemoragii. Tratamentul curativ însă, ele se abordează prin tratament antiestrogenic și tonifiere uterină.

                            Clomifenul este un medicament cu efectstimulator asupra hipotalamusului gonadotrop, acționând probabil direct sau printr-oscădere a efectului inhibant exercitat de estrogeni; prin descărcarea gonadotropilor se favorizează ovulația.Medicația are dezavantajul de a antrena oeventuală hiperplazie ovariană polichistică și,în consecință, se impune o permanentă supraveghere ginecologică.

                            Ca preparate comerciale se pot folosi:

  • Clostilbegyt (Ungaria) – tablete a 50 mg citrate de clomifen. Se administrează zilnic o tabletă timp de cinci zile, începând din a cincea zi a ciclului. În caz de amenoree, prima zi se va alege arbitrar. Dacă răspunsul este satisfăcător, survine menstra după 25 – 30 de zile de la începerea tratamentului; în ciclurile următoare se va folosi aceeași schemă de administrare. Dacă menstra nu se produce în al doilea și nici în al treilea ciclu, se administrează 100 mg (două tablete) pe zi. Dacă și aceste tentative rămân fără efect, se abandonează.
  • Dyneric– citrat de clomifen 50 mg / tableta.Aceeași schemă de administrare ca și pentru
  • Pergonal– citrat de clomifen 50 mg / tableta.Aceeași schemă de administrare ca și pentru
  • Alt procedeu este – tratamentul secvențial este tratamentul prin care se încearcă – și adesea se reușește – ca prin cicluri ovariene create artificial (prin hormoni ovarieni exogeni) să se stabilească relații de feedback ovaro-hipotalamice normale. După un timp, această manevră condiționează funcția ritmică normală a gonadostatului. Pe perioada tratamentului secvențial ovarul este blocat, dar menstrele se continuă ca rezultat al impregnației cu hormoni exogeni.
                            Tratamentul presupune administrarea hormonilor ovarieni (estrogeni și progesteron) după secvența în care sunt eliberați în mod normal în organism: în prima parte a ciclului estrogeni, în a doua parte, estrogeni și progesteron. Tratamentul se începe prin administrare de estrogeni, din a cincea zi a ciclului (în lipsa acestuia, într-o zi aleasă arbitrar) până a 15-a sau a 20-a zi; în intervalul dintre a 15-a și a 25-a zi, se asociază progestative. Se așteaptă apoi venirea menstrei, care se poate produce în următoarele zile de la ultima administrare de progesteron. După cinci zile de la menstră, chiar dacă nu s-a terminat, se reia tratamentul după aceeași secvență. Dacă menstra nu a venit, se reia tratamentul după zece zile de la ultima administrare de progesteron.

                            Tratamentul se continuă în acest feltimp de 6 luni, când se suspendă. Dacă în următoarele 3-4 luni menstrele se succedă regulatși sunt normale, se renunță la tratament. Încaz contrar, se reia tratamentul pentru o seriede alte câteva luni.

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Dr. Pomană Cristina-Diana
Obstetrică - ginecologie

Cistita , Anomalii ale sanilor , Atrofia vaginală - cauze, diagnostic, tratament Cancerul de col uterin

Evaluat 0 / 10
Locație: Bucureşti
Dr. Burcovschi Victoria
Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice

Dislipidemia , Nefropatia diabetica , Sindromul insulinic autoimun cu hipoglicemie Neuropatia diabetica

Evaluat 0 / 10
Locație: Iaşi
Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!