Sindromul de colon iritabil

Generalităţi

Sindromul de colon iritabil este o afecţiune cronică a colonului (intestinului gros) şi reprezintă hiper-reacţia acestei porţiuni de tub digestiv la diverşi sitmuli (ingestia de alimente, gazele). Această reacţie se manifestă prin spasm, de unde provine şi denumirea cunoascută de colon spastic. Sindromul de colon iritabil se caracterizează prin dureri abdominale, manifestări alternative de diaree şi constipaţie, balonare, flatulenţă, anomalii de defecaţie (senzaţie de defecaţie imperioasă, defecaţie incompletă).

Simptomele sindromului de colon iritabil apar intermitent, în majoritatea cazurilor, dar există şi situaţii în care manifestările sunt continue şi puţin responsive la tratament şi dietă.

Este o afectiune mai des întâlnită în rândul femeilor comparativ cu bărbaţii (2:1).

Cauze

Cauzele apariţiei sindromului de colon iritabil sunt multiple şi pot apărea concomitent:

–          dezechilibrul florei intestinale (dismicrobism intestinal) – poplaţia micorbiană a unui individ cu sindrom de colon iritabil diferă de cea a unui individ sănătos. Microflora reprezintă bacteriile care populează intestinul în mod normal şi au rol în menţinerea funcţionalităţii tubului digestiv. Când această populaţie bacteriană se dezechilibrează şi apar şi alte tipuri de bacterii, unele chiar patogene, atunci funcţionalitatea tubului digestiv devine mult afectată. Consumul de antibiotice produce frecvent acest dismicrobism, de aceea pacienţii trebuie să fie bine protejaţi în perioadele de tratament antibiotic;

–          contractilitatea musculaturii intestinale. Musculatura intestinală este alcatuită din mai multe straturi de muşchi netezi care, prin contracţie, conduc alimentele digerate de-a lungul tubului digestiv. În momentul în care există o contractilitate mai puternică şi mai îndelungată a intestinului, pot apărea balonări, gaze şi diaree. Când contractilitatea este prea slabă, de asemenea apar modificări manifestate prin pasajul îngreunat al alimentelor, dureri, scaune tari;

–          consumul excesiv de laxative şi pe perioade lungi determină slăbirea musculaturii tubului digestiv şi, implicit, afectarea funcţionalităţii acestuia;

–          inflamaţia intestinală de diverse cauze se asociază cu durere şi diaree. Inflamaţia presupune apariţia unui răspuns imun mediat celular, ceea ce va determina prezenţa unui număr crescut de celule imune în intestinul indivizilor cu sindrom de colon iritabil;

–          infecţiile – sindromul de colon iritabil poate apărea în urma unor episoade diareice de cauză virală sau bacteriană sau poate apărea în situaţii de suprapopulare batecteriană intestinală;

–          sistemul nervos enteric – alterarea funcţionalităţii sistemului nervos digestiv determină o contractilitate anormală a musculaturii tubului digestiv cu apariţia durerii şi a discomfortului;

–          dieta – pacienţii cu hipersensibilitate sau alergie la diverse alimente (intolerantă la lactoză, gluten);

–          stresul, depresia şi alţi factori psihologici pot, de asemenea, determina apariţia sindromului de colon iritabil.

Simptome

Simptomele pot varia de-a lungul timpului, sunt prezente permanent, recurent, sau minimum 3 luni pe an şi pot include:

–          dureri abdominale, balonare şi se pot ameliora odată cu miscările intestinale sau după eliminarea scaunului. Este o durere difuză, fără iradiere, care se instalează mai ales în abdomenul inferior;

–          înrautăţirea durerilor imediat după masă;

–          alternanţa diaree – constipaţie sau în anumite situaţii ambele manifestări simultan ;

–          prezenţa gazelor în exces (flatulenţa);

–          nevoia imperioasă de merge la toaletă;

–          senzaţie de defecaţie incompletă;

–          scaune cu conţinut crescut de mucus.

Alte simptome care pot apărea, dar mai puţin specifice sunt:

  •           dispepsie (arsuri gastrice);
  •           greaţă, vărsături;
  •           febră;
  •           simptome nocturne (nicturie);
  •           manifestări determinate de stres.

De asemenea, mai pot apărea semne şi simptome precum alterarea stării generale, letargie, dureri de spate. Scăderea în greutate, sângerările rectale nu sunt specifice sindromului de colon iritabil, de aceea, este important a fi identificate pentru diasgnosticul diferenţial.

Diagnostic

Sindromul de colon iritabil nu presupune analize specifice şi nici nu crează schimbări majore la nivelul tractului digestiv. Diagnosticul se pune, în mare parte, clinic, bazat pe o anamneză amănunţită, dar şi pe investigaţii paraclinice.

Analizele de sânge şi coprocultura se fac pentru a realiza un diagnostic diferenţial şi pentru a exclude alte boli cu manifestări asemănătoare. Diagnosticul diferenţial al sindromului de colon iritabil se face cu alte afecţiuni ale tractului digestiv precum: boala Crohn, colita ulcerativă, boala celiacă, cancerul de ovar, infecţiile digestive.

Pentru stabilirea diagnosticului pot fi utiliziate anumite criterii.

Unul dintre ele este criteriul Roma. Acest criteriu are în vedere durerea abdominală a pacientului, îngregistrată minimum o zi pe săptămână în ultimele trei luni, asociată cu două dintre următoarele manifestări:

  •           defecaţia – durere şi discomfort produse la eliminarea scaunelor;
  •           frecvenţa scaunelor;
  •           modificarea formei sau aspectului scaunelor.

Un alt criteriu este criteriul Manning. Acesta are în vedere ameliorarea durerii la eliminarea scaunului, modificări în consistenţa scaunului, prezenţa de mucus în scaun. Cu cât simptomele sunt mai intense, cu atât suspiciunea de sindrom de colon iritabil creşte.

Pentru diagnosticare este importantă identificarea tipului de sindrom predominant. Există trei tipuri de sindrom:

  •           predominant cu manifestări de constipaţie;
  •           predominant diareic;
  •           mixt.

De asmenea se iau în calcul şi alte eventuale manifestări, care pot suspiciona probleme mai complexe, cum ar fi: greţuri, vărsături, anemie prin pierdere de Fe, scădere în greutate, febră, sângerări rectale, debutul simptomelor după vârsta de 50 de ani. Dacă, în prezenta acestor simptome, tratamentul nu ameliorează condiţia pacientului, se recomandă realizarea şi altor investigaţii.

Investigaţiile paraclinice indicate a se efectua în suspiciunea de sindrom de colon iritabil:

–          sigmoidoscopia flexibilă – se examinează partea inferioară a colonului;

–          colonoscopie – se examinează întreg colonul;

–          radiografie cu bariu – investighează opacifierea colonului;

–          CT – pentru excluderea altor diagnostice care pot avea manifestări similare.

Se pot efectua teste de laborator precum: testul de intoleranţă la lactoză, endoscopia digestivă superioară sau coprocultura, pentru identificarea cauzelor de durere şi discomfort abdominal.

Tratament

Tratamentul are ca scop ameliorarea  simptomelor, astfel încât individul să poată avea o viaţă normală.

Managementul stresului şi schimbarea stiului de viaţă, cum ar fi: evitarea alimentelor care determină apariţia simptomelor, dieta bogată în fibre, creşterea consumului de lichide, odihna, exerciţiile fizice efectuate regulat. De asemenea, mesele regulate, reducerea consumului de alcool, reducerea cantităţii de fructe proaspete consumate pot avea efecte favorabile asupra asupra simptomelor. Se recomandă excluderea din dietă a produselor lactate, băuturilor carbogazaoase, băuturilor ce conţin îndulcitor artificial.

Medicaţia pentru sindromul de colon iritabil poate fi alcatuită din:

–          Antispasitce – pentru reducerea durerilor abdominale;

–          Laxative – pentru tratamentul constipaţiei;

–          Antidepresivele triciclice – pentru ameliorarea discomfortului abdominal;

–          Antibioticele pot fi utile, mai ales la pacienţii care au o supraîncărare bacteriană a intestinului;

–          Analgezice – pentru ameliorarea durerilor abdominale;

Profilaxie

Sindromul de colon iritabil nu poate fi prevenit, dar prin câteva măsuri aplicate (evitarea fumatului, evitarea alimetelor care agravează simtomele, exerciţii fizice regulate, scăderea consumului de alcool) se poate prelungi perioada dintre episoadele acute şi, de asemenea, intensitatea acestor episoade se poate reduce.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!