Sindromul Cushing: cauze, simptome și tratament

Sindromul Cushing este o tulburare care apare atunci când corpul dumneavoastră are un nivel ridicat al hormonului cortizol. Cortizolul este produs în mod obișnuit de către glandele suprarenale și este necesar organismului dumneavoastră. Acesta permite oamenilor să răspundă la situații stresante, cum ar fi boala, și are efecte aproape asupra tuturor țesuturilor corpului. Sindromul Cushing afectează 1 din 50.000 de persoane, iar cele de sex feminin sunt mai sensibile la anumite forme ale bolii decât cele de sex masculin. Fără tratament, sindromul Cushing poate fi fatal.

Care sunt cauzele sindromului Cushing?

Nivelurile excesive ale cortizolului hormonal sunt responsabile pentru sindromul Cushing. Cortizolul, produs în glandele suprarenale, joacă o varietate de roluri în corpul dumneavoastră. De exemplu, cortizolul ajută la reglarea tensiunii arteriale și menține funcționarea normală a sistemului cardiovascular, de asemenea, ajută organismul să răspundă la stres.

Principalele cauze care determină apariția sindromului Cushing sunt următoarele:

1. Tratamentul corticosteroid (sindromul Cushing exogen):

Un exemplu este administrarea de medicamente pe cale orală cu corticosteroizi în doze mari pentru o perioadă extinsă de timp. Aceste medicamente, cum ar fi prednisonul, au același efect în organism ca și cortizolul produs de corpul vostru.
Corticosteroizii orali sunt necesari pentru a trata boli inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă, lupus și astm sau pentru a împiedica organismul să respingă un organ transplantat.

2. Supraproducția proprie a corpului de cortizol (sindromul Cushing endogen). În aceste cazuri, sindromul Cushing poate fi asociat cu:

tumoare a glandei pituitare (adenom hipofizar): secretă o cantitate excesivă de ACTH (hormonul adrenocorticotrop), care este secretat de partea anterioară a glandei hipofiză; acesta stimulează formarea și secreția de glucocorticoizi, mai ales de cortizol, la nivelul corticosuprarenalei; aceasta este o glandă care face parte din glanda suprarenală, care este situată la polul superior al rinichiului), care la rândul ei stimulează glandele suprarenale să producă mai mult cortizol;
tumoră ectopică care secretă ACTH. Aceste tumori se găsesc de obicei în plămâni, pancreas, tiroidă sau timus;
anomalie sau o tumoare a glandei suprarenale;
sindromul familial Cushing (este un sindrom întâlnit rar): oamenii moștenesc o tendință de a dezvolta tumori pe una sau mai multe dintre glandele lor endocrine, afectând nivelurile de cortizol și provocând sindromul Cushing.

3. Alte cauze care provoacă apariția sindromului Cushing sunt:

stresul, incluzând stresul asociat cu o boală acută, intervenție chirurgicală, traumatism sau sarcină, în special în trimestrul final;
antrenament atletic;
subnutriție;
alcoolism;
depresie, tulburări de panică sau stresul emoțional.

Care sunt simptomele sindromului Cushing?

Semnele și simptomele sindromului Cushing pot varia în funcție de nivelurile de exces de cortizol.
Cele mai frecvente simptome ale acestei afecțiuni sunt:

obezitate (creștere în greutate);
depozitele de grăsime, în special la nivel facial (pacientul prezentând o față rotundă, în formă de lună) și la nivel cervical posterior, la baza gâtului („ceafă de bizon”);
tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială);
scăderea densității osoase (osteoporoză), care poate să ducă la apariția fracturilor;
vergeturi pe sâni, brațe, abdomen și coapse;
subțierea pielii, aceasta devenind mai fragilă și susceptibilă la leziuni (care se vindecă mai greu) și infecții;
acnee;
oboseală;
slăbiciune musculară;
intoleranță la glucoză;
depresie, iritabilitate, atacuri de panică;
pierderea concentrării, memoriei.

La persoanele de sex feminin se poate observa: pilozitate excesivă la nivel facial și corporal, menstruație absentă sau neregulată.

La persoanele de sex masculin se poate observa: disfuncție erectilă, libidou scăzut, fertilitate scăzută.

Copiii cu această afecțiune sunt, în general, obezi și au o rată mai scăzută de creștere.

!! Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți simptome care sugerează sindromul Cushing! În special persoanele dacă iau medicamente cu corticosteroizi pentru a trata o afecțiune, precum astmul bronșic, artrita sau boala inflamatorie intestinală!

Cum este diagnosticat sindromul Cushing?

Sindromul Cushing poate fi dificil de diagnosticat, în special sindromul Cushing endogen, deoarece și alte afecțiuni au aceleași semne și simptome. Diagnosticarea sindromului Cushing poate fi un proces lung și extins.

Medicul dumneavoastră vă va efectua un examen fizic, căutând semne de sindrom Cushing. Poate suspecta sindromul Cushing dacă aveți semne precum rotunjirea feței (fața în formă de lună), un strat de țesut adipos între umeri și gât („ceafă de bizon”) și pielea subțire cu vânătăi și vergeturi.

Dacă ați luat un medicament cu corticosteroizi pentru o lungă perioadă de timp, medicul poate suspecta că ați dezvoltat sindromul Cushing ca urmare a acestui medicament.

Investigații de laborator în sindromul Cushing

teste de sânge și urină: aceste teste măsoară nivelurile hormonale de cortizol în urină și sânge și arată dacă organismul produce cortizol excesiv. Pentru testul de urină, vi se solicită să vă colectați urina pe o perioadă de 24 de ore.
determinarea cortizolului salivar: analizând nivelurile de cortizol dintr-un mic eșantion de salivă colectat noaptea târziu, medicii pot vedea dacă nivelurile de cortizol sunt prea mari, sugerând un diagnostic al sindromului Cushing. La persoanele fără sindrom Cushing, nivelul cortizolului scade semnificativ seara.
testul cu Dexametazonă (este un corticosteroid de proveniență exogenă, având structura asemănătoare cortizolului, ce va inhiba secreția de ACTH, acesta la rândul lui reducând secreția de cortizol) în doză mică: doza mică de Dexametazonă suprimă producția de cortizol la persoanele sănătoase, dar nu și la cele cu sindrom Cushing.
teste de imagistică: scanările tomografice computerizate sau scanările prin imagistică prin rezonanță magnetică nucleară pot oferi imagini ale glandelor hipofizei și suprarenale pentru a detecta anomalii, cum ar fi tumori.

Aceste teste nu numai că ajută medicul să diagnosticheze sindromul Cushing, ci și pot ajuta la excluderea altor afecțiuni medicale cu semne și simptome similare.

De exemplu, sindromul ovarului polichistic ( o tulburare hormonală la persoanele de sex feminin) prezintă unele semne și simptome similare cu cele ale sindromului Cushing; acestea ar fi creșterea excesivă a părului și perioadele menstruale neregulate. Depresia, tulburările de alimentație și alcoolismul pot, de asemenea, să imite parțial sindromul Cushing.

Cum este tratat sindromul Cushing?

Tratamentul pentru sindromul Cushing este conceput pentru a reduce nivelul ridicat de cortizol din organism. Cel mai bun tratament depinde de cauza sindromului.

Opțiunile de tratament includ:

Reducerea folosirii corticosteroizilor

Dacă cauza sindromului Cushing este utilizarea pe termen lung a medicamentelor cu corticosteroizi, medicul vă poate menține controlul asupra semnelor și simptomelor prin reducerea dozei de medicament pe o perioadă de timp. Renunțarea bruscă a acestor medicamente ar putea conduce la scăderea nivelurilor de cortizol. Încetinirea lentă a medicamentelor corticosteroide permite organismului să reia producția normală de cortizol.

Intervenția chirurgicală

Dacă sindromul Cushing este cauzat de o tumoare, medicul dumneavoastră vă poate recomanda îndepărtarea chirurgicală completă.

După operație, va trebui să luați medicamente de înlocuire cu cortizol pentru a vă oferi organismului cantitatea corectă de cortizol. În majoritatea cazurilor, în cele din urmă veți avea parte de o revenire a producției hormonale, iar medicul poate reduce cantitatea de medicamente de înlocuire.

Radioterapie

Dacă chirurgul nu poate elimina în totalitate o tumoare pituitară, medicul va prescrie de obicei radioterapia pentru a fi utilizată împreună cu operația. În plus, radiația poate fi utilizată pentru persoanele care nu sunt candidați potriviți pentru intervenții chirurgicale.

Tratament medicamentos

Medicamentele pot fi folosite pentru a controla producția de cortizol atunci când intervenția chirurgicală și radiațiile nu funcționează. Medicamentele pot fi, de asemenea, utilizate înainte de intervenția chirurgicală pentru a îmbunătăți semnele și simptomele și pentru a minimiza riscul chirurgical.

Medicamentele pentru controlul producției excesive de cortizol la nivelul glandelor suprarenale includ Mitotan (Lysodren), Metyraponă (Metopironă).

Dacă niciuna dintre aceste opțiuni de tratament nu este adecvată sau eficientă, îndepărtarea chirurgicală a glandelor suprarenale (adrenalectomie bilaterală) este o alternativă de tratament. Această procedură va vindeca producția excesivă de cortizol, dar veți necesita medicamente de înlocuire pe tot parcursul vieții.

Care sunt posibilele complicații?

Dacă nu urmați tratament pentru sindromul Cushing, acesta poate duce la:

pierderea osoasă (osteoporoză), care poate duce la fracturi osoase, cum ar fi fracturi la nivelul coastelor, vertebrelor și oaselor lungi;
pierdere și slăbiciune musculară;
tensiunea arterială crescută (hipertensiune arterială);
diabetul zaharat de tip 2;
infecții;
extinderea unei tumori hipofizare;
litiază renală.

Cum te poți simți după tratament?

Majoritatea persoanelor vor începe să se simtă treptat mai bine după intervenția chirurgicală, iar internarea în spital poate fi destul de scurtă dacă nu există complicații. Poate dura ceva timp să vă simțiți complet înapoi la normal, să pierdeți în greutate, să vă recâștigați forța și să vă recuperați din depresie sau din pierderea memoriei. Este important să ne amintim că nivelurile ridicate de cortizol schimbă fizic corpul și creierul și că aceste schimbări se pot inversa destul de încet. Aceasta este o caracteristică normală a perioadei de recuperare, iar în tot acest timp trebuie să aveți răbdare.

După intervenția chirurgicală la nivel hipofizar, nivelul cortizolului este foarte scăzut. Aceste niveluri scăzute de cortizol poate continua timp de 3 – 18 luni după intervenția chirurgicală; pot provoca greață, vărsături, diaree, dureri. Aceste simptome sunt frecvente în primele zile și săptămâni după intervenția chirurgicală, deoarece organismul se adaptează la nivelurile inferioare ale cortizolului. Medicii prescriu pacienților un medicament asemănător cu cortizolul, până când recuperarea hipofizei și a suprarenalelor este fie în curs de desfășurare, fie completă.

Hidrocortizonul sau prednisonul sunt de obicei utilizate în acest scop. Medicii monitorizează recuperarea hipofizară și a suprarenalelor prin măsurarea valorii cortizolului sau prin testarea capacității suprarenalelor de a secreta cortizol.

Până când glandele hipofizare și glandele suprarenale se recuperează, organismul nu răspunde în mod normal la stres – cum ar fi boala – prin creșterea producției de cortizol.

Ca urmare, persoanele care prezintă gripă, febră sau greață ar putea avea de dublat doza orală de glucocorticoid atunci când sunt bolnavi. Cu toate acestea, această doză crescută trebuie utilizată numai pentru o perioadă scurtă de timp.

Persoanele care au eliminat glandele suprarenale vor trebui să ia un glucocorticoid (cum ar fi cortizonul) și mineralocorticoidul fludrocortizon pentru tot restul vieții. Persoanele ale căror glande suprarenale au fost îndepărtate pot avea simptome inițiale care sunt similare cu cele după operația hipofizară și ar trebui să ia glucocorticoid suplimentar.

Este important să rețineți că, dacă luați cortizol de înlocuire, este posibil să existe mai multe ocazii când aveți nevoie de înlocuire suplimentară. Acestea pot include situații stresante, cum ar fi procedurile chirurgicale ( indiferent dacă sunt sau nu legate de sindromul Cushing), proceduri dentare.

Ce stil de viață ar trebui sa adoptăm dacă suferim de sindromul Cushing?

Durata recuperării va depinde de severitatea și cauza sindromului Cushing. Nu uitați să aveți răbdare! Nu ați dezvoltat sindromul Cushing peste noapte și nici simptomele nu vor dispărea peste noapte. Între timp, aceste sfaturi vă pot ajuta în călătoria dumneavoastră înapoi la sănătate:

creșteți activitățile treptat: s-ar putea să vă grăbiți să vă întoarceți pe vechiul dumneavoastră ritm, dar nu trebuie să uitați că mușchii dumneavoastră slabi necesită o abordare mai lentă. Lucrați până la un nivel rezonabil de exerciții fizice, fără a vă suprasolicita. Veți îmbunătăți puțin câte puțin, iar perseverența voastră va fi răsplătită;
ar trebui să acordați o atenție deosebită alimentației: alimentele nutritive și sănătoase oferă o sursă bună de energie pentru organism și vă poate ajuta să pierdeți kilogramele în plus pe care le-ați câștigat din cauza sindromului Cushing. Asigurați-vă că aveți suficientă cantitate de calciu și vitamina D. Împreună, acestea ajută organismul să absoarbă calciul, ceea ce poate ajuta la întărirea oaselor, contracarând pierderea densității osoase care apare adesea la persoanele cu sindromul Cushing;
nu ignorați depresia: depresia poate fi un efect secundar al sindromului Cushing, dar poate persista și se poate dezvolta după începerea tratamentului. Solicitați ajutor de la medicul dumneavoastră sau terapeut dacă sunteți deprimat, copleșit sau dacă aveți dificultăți în perioada recuperării;
încercați să tineți sub control durerile prin diferite metode, cum ar fi: băile calde, masajele și exercițiile cu impact redus. Acestea pot ajuta la ameliorarea unora dintre durerile musculare și articulare care însoțesc recuperarea sindromului Cushing;
renunțați la fumat: acest lucru scade șansa de a avea probleme la intervenția chirurgicală;· renunțați la consumul de alcool;
asigurați-vă că urmați tratamentul prescris de medicul dumneavoastră;
dacă oricare dintre simptomele dumneavoastră se înrăutățește, anunțați-vă medicul pentru a merge la un control!

Aftele bucale - cauze, simptome, tratament…

Efectele mercurului asupra sanatatii umane…