Scleroza Multipla, actorul ascuns

1.Caracteristici

Scleroza multipla este o boală autoimună cronică ce poate afecta măduva spinării, nervii optici şi sistemul nervos central al creierului. Fiind puternic conectate între ele prin nervi şi fibre nervoase, scleroza multipla poate provoca dificultăţi de vorbire şi de vedere, precum şi pierderi ale echilibrului sau controlului general asupra muşchilor. În plus, această afecţiune poate să provoace tulburări minore sau majore , fiecare caz fiind diferit. De exemplu, există cazuri ce prezintă doar o simplă tulburare de vedere şi nu necesită tratament ; în timp ce în alte cazuri, bolnavul necesită supraveghere neîntreruptă, fiind incapabil să se deplaseze, să efectueze activităţi zilnice sau să vorbească.

Fibrele nervoase sunt înconjurate de un înveliş proteic numit teacă de mielină. Rolul acesteia este de a proteja şi a transmite impulsurile nervoase.Atunci când mielina este distrusă sau inflamată, proces denumit demielinizare, impulsurile nervoase nu mai sunt transmise ceea ce va duce atât la afectarea fibrelor nervoase respective, cât şi a sistemului nervos central. Dacă nu sunt distruse celulele ce sintetizează mielina, fibrele nervoase pot fi reînvelite şi impulsurile nervoase transmise. În caz contrar, apare afectarea tisulară în zonele demielinizate sub forma unor cicatrici ce întrerup activitatea nervoasă , afecţiune neurologică cunoscută sub numele de scleroză multiplă sau scleroză în plăci.

Scleroza multipla face parte din grupul primelor boli investigate de medicii interesați de partea ștințiifică a maladiei. S-au încercat injectări cu argint,aur, trasnfuzii de sânge, radioterapie, introducere în alimentație a unei cantități enorme de proteine până s-a descoperit un tratament eficient. I s-a spus ″boala cu 1000 de fețe″ datorită caracterului impredictibil.

Este cea mai întâlnită boală neurologică a adultului tânăr, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani. În plus, s-a observat că este de 2-3 ori mai frecventă la femei. În România aproximativ 10.000 de persoane au SM.

2.Cauze

Cauza sclerozei multiple nu este cunoscută încă.

Ar putea fi predispoziţia genetică, riscul apariţiei fiind mai crescut dacă măcar unul dintre părinţi a avut boala.

Persoanele ce prezintă anumiţi markeri genetici pe suprafaţa celulelor, denumit antigen leucocitar uman, sunt mai predispuse la dezvoltarea bolii.

O altă cauză ar putea fi infecţia virală. O infecţie cu virusul Epstein-Barr sau cu virusul herpetic uman de tip 6 alterează funcţionarea normală a sistemului imun.

Alţi factori favorizanţi sunt :

deficienţa de vitamina D;

-fumatul;

-stresul.

3.Simptome

În funcţie de localizarea demielinizării, există simptome timpurii și simptome ce apar de-a lungul evoluției bolii. În plus, fiecare bolnav prezintă simptome diferite chiar dacă diagnosticul este aceeași. Diagnosticul bolii în stadiile timpurii pot duce la un control mult mai bun al evoluției acesteia și prevenirea imobilizării la pat.

Simptomele timpurii sunt:

-vederea își pierde claritatea, apar pete, puncte, durere, vedere dublă, orbire.

-nevrita optică, fiind des întâlnită la debutul bolii și constă în durere oculară urmată de pierderea bruscă a vederii, în special la un singur ochi.

-furnicături, amorțeli, senzații electrice sau o strângere specifică ca o bandă în jurul corpului.

-lacune, amețeli apărute brusc.

-urinări frecvente, nocturne sau incapacitatea de a urina.

-dureri cronice musculare însoțite de spasme involuntare și senzație de slăbiciune. Întâi durerea este doar la nivelul membrelor inferioare, trecând la spate.

Pe măsura ce boala evoluează apar alte simptome:

-slăbiciunea musculară este tot mai pronunțată ajungând pâna la lipsa coordonării, târâtul picioarelor.

-durere constantă la nivel senzorial.

-constipație, diaree, precum și alte tulburări digestive.

incontinență urinară.

-pierderea memoriei pentru perioade scurte de timp, pierderea concentrării.

-anxietate, depresie, diverse psihoze.

4.Evoluție

SM are o evoluție cronică variabilă și este împărțită în mai multe tipuri.

Cea mai întâlnită este scleroza multiplă recidivantă-remitentă și reprezintă evoluția precoce la majoritatea bolnavilor. Este caracterizată prin atacuri recurente imprevizibile ale afecțiunilor neurologice pe parcursul unor intervale de câteva zile sau săptămâni . Acestea pot fi urmate de perioade de recuperare totală, parțială sau irecuperabile.

Scleroza multiplă secundar progresivă este diferită de prima prin progresia gradată a afecțiunilor neurologice dintre atacuri. La unii pacienți pot apărea aparente recuperări, dar sunt doar temporare.

SM primar progresivă este cea mai obișnuită formă în cazurile de scleroza multiplă tardivă, după vârsta de 40 de ani.

La pacienții cu un prim atac de nevrită optică ce efectuează un RMN se pot depista anomalii cu valoare prognostică.  Fiind un simptom apărut la debutul bolii, șansele de recuperare sunt mult crescute. Dacă nu sunt depistate anomalii, există un risc scăzut de a se dezvolta un tip de scleroză multiplă în urmatorii 5 ani.

5.Tratament în scleroza multipla

Tratamentul pentru scleroza multiplă a evoluat foarte mult fiind cunoscute 10 modalități de controlare a bolii, dar niciunul dintre acestea nu duc la vindecare completă. Fiecare opțiune are propriile beneficii și efecte adverse și este esențial ca bolnavul să le cunoască pentru ca terapia să funcționeze.

De asemenea este foarte important ca bolnavul să știe ce simptome necesită să fie aduse imediat la cunoștiința medicului, în special persoanele ce aleg să se trateze singure, fără suportul familiei.

În prezent există medicamente cu administrare pe cale orală pentru scleroza multiplă, renunțându-se la cele injectabile. În trecut, pacienții cu scleroză multiplă erau spitalizați și nu aveau posibilitatea de a urma un tratament acasă .

Administrarea de steroizi este o opțiune în cazul puseelor acute ale bolii. Steroizii au un puternic efect antiinflamator și reduc inflamarea din zonele cu demielinizare pronunțată. După începerea tratamentului, funcțiile normale își revin, iar durata puseelor este considerabil redusă. Un exemplu ar fi administrarea de methyl-prednisilone intravenos în doze mari pe durata a 3-5 zile fiind urmat de prednison în doze orale pe durata a 2-3 săptămâni.

Interferonul beta în tratamentul sclerozei multiple

Recent, interferonul beta a primit autorizație pentru folosință la nivel mondial. Interferonul schimbă evoluția bolii și are atât efect asupra leziunilor ce apar la RMN, cât și asupra frecvenței și severității puseelor. În perioada de testare clinică depresia a fost un efect secundar mai întâlnit. Așadar, pacientul ce alege această opțiune are nevoie de suport atât din partea apropiaților, cât și a medicului. La nevoie se poate recomanda psihoterapia.

Fiind o boală fără caracter predictibil și cu un tratament pe viață este indicat ca după un puseu toate persoanele cu scleroza multipla să încerce să-și optimizeze condiția fizică și mentală. Există o multitudine de tratamente alternative ce se pot urma simlultan cu tratamentul inițial. Este important ca neurologul sau medicul ce se ocupă de caz să fie cât mai deschis la alegerile făcute de pacient sau alte posibilități de tratament găsite de acesta. Dacă medicul nu se arată înțelegător, bolnavul poate încerca o alternativă de terapie ce poate fi dăunătoare și fără posibilitate de recuperare.

Se mai pot recomanda: fizioterapie, ședințe de consiliere, o nutriție adecvată , cât mai multă activitate fizică și implicare socială.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!