Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Scabia este o dermatoză parazitară contagioasă cosmopolită, cauzată de un acarian (căpușă) numit Sarcoptes scabiei var. hominis. Scabia, numită în popor – râie, este o boală ubicuitară, care interesează toate clasele sociale. Scabia este considerată cea mai frecventă cauză de dermatoză pruriginoasă din lume. Scabia poate apărea oricând, în special în condiții de cataclisme sociale și naturale, când provoacă epidemii.
Sunt predispuși la infectarea cu Sarcoptes scabiei, persoanele cu o igienă deficitară, malnutriții, în caz de supraaglomerație și sărăcie.
Agentul patogen al scabiei, este un ectoparazit, care trăiește pe suprafața corpului omului și al animalelor. Sarcoptes scabiei aparține genului Sarcoptes, care are mai multe specii. Acestea provoacă scabia la animale, precum câini, pisici, cai și determină infestări fugitive la om.
Sarcoptes scabiei var. hominis (specia adaptată omului) aparține clasei Arachnida, genul Sarcoptes. Acest acarian, în stadiul de adult, are corpul ovalar, cenușiu, un rostru terminal (organ bucal) și patru perechi de picioare scurte.
Femela sapă un șanț acarian (tunel sau o galerie), la baza stratului cornos al epidermului. La acest nivel, aceasta depune zilnic câte 2-3 ouă. După circa 72-84 ore, acestea eclozează și apar niște larve hexapode, care vor ieși din tunel. La suprafața pielii, se va forma nimfa octopodă, iar în a 28-a zi, adultul. După acuplare, masculul moare. Femela matură trăiește 4-8 săptămâni. Aceasta va începe să sape galerii și tunele, unde va depune ouă.
Femela va săpa șanțuri acariene pe fețele laterale ale degetelor mâinii, axilă, plica cotului, fese și sub sâni. La sugari și la copii mici, locurile de elecție sunt suprafața palmelor, tălpilor, fața, gâtul și scalpul.
Sursele de agent patogen sunt reprezentate de către omul parazitat. Cele trei stadii evolutive ale parazitului (larvă, nimfă, adult) sunt infecțioase.
Mecanismul de transmitere al scabiei, este prin contact interuman direct, în special când nu sunt respectate normele de igienă. Transmiterea indirectă a parazitozei are loc în special prin îmbrăcăminte și lenjerie. Acest mecanism se datorează femelelor fecundate, care trăiesc 48 de ore în afara tegumentului bolnavului.
Procesul epidemiologic are loc predominant sporadic, însă sunt posibile epidemii asociate cu situații socioeconomice defavorizate și cu, cataclisme naturale.
Cazuri de scabie se înregistrează în închisori, în câmpuri pentru refugiați, în internate, aziluri, în spitale și alte instituții medico-sanitare.
Perioada de incubație în scabie, este de 8-15 zile. Aceasta poate fi mai scurtă, în caz de reinfestare.
Subiectiv bolnavul va prezenta prurit cutanat la locul leziunii. Acesta este simptomul cardinal al scabiei. Pruritul este provocat de către fenomenul de sensibilizare și nu de acțiunea mecanică a paraziților.
Obiectiv, bolnavul va prezenta niște leziuni specifice acestei parazitoze.
Leziunea inițială, va avea o formă lineară, care va reprezenta un șanț acarian (tunel sau galerie), în zig-zag, cu dimensiunea de la câțiva mm, până la 1-2 cm. Șanțul va fi mărginit la un capăt de o excoriație (locul de intrare a acarianului). La capătul opus va fi prezentă o veziculă perlată, în care se găsește femela. Vezicula are o proeminență translucidă, cu lichid clar sau purulent. Aceasta se află de obicei interdigital, la încheietura mâinii sau la gleznă.
Alte leziuni nespecifice ale scabiei sunt reprezentate de către:
Leziunile nespecifice pot fi depistate în regiuni predilecte precum:
Scabia norvegiană și scabia crustoasă survin cu predilecție la persoanele instituționalizate, în special la persoanele cu sindrom Down, la indivizii debilitați și la persoanele imunodeficiente, inclusiv cu HIV/SIDA.
Leziunile cutanate constau din noduli, cruste groase, hiperkeratozice sau solzoase (asemănătoare cu cele din psoriasis). Unghiile și spațiile subunghiale ale bolnavilor sunt implicate și prezintă niște îngroșări.
La acești bolnavi, leziunile cutanate pot fi urmate de suprainfecție cu streptococ hemolitic, care secundar va provoca glomerulonefrită.
Bolnavii cu scabie norvegiană sunt foarte contagioși. Aceștia necesită măsuri speciale de prevenție, deoarece sunt infectați cu sute și mii de acarieni, față de restul bolnavilor.
Diagnosticul scabiei se poate argumenta în baza:
• datelor epidemiologice (persoanele care au în antecedente un contact familial sau instituțional cu o persoană infestată);
• tabloului clinic caracteristic (diagnosticul clinic de scabie este suspectat la pacienții cu prurit și leziuni cutanate polimorfe, simetrice);
• datelor de laborator.
Diagnosticul parazitologic confirmă diagnosticul clinic. La microscopia directă se observă ouăle recoltate de la baza șanțului acarian prin scotch-test sau a femelei provenite din vezicule perlate.
Utilizând preparatele insecticide, se va ține cont de vârsta bolnavului, de forma clinică, de graviditate și de extinderea leziunilor.
Dintre preparatele antiparazitare, se poate utiliza Lindanul, în soluție de 1%. Se aplică o singură dată, acoperind întreaga suprafață a pielii de la gât în jos. Lindanul este contraindicat femeilor gravide și copiilor mici. Preparatul poate avea efecte secundare, ca iritabilitate, apoplexie și în unele cazuri, poate provoca decesul sugarilor prematuri.
Scabicidul Permetrin de 5% se consideră mai eficient decât Lindanul. Alte preparte insecticide utilizate sunt unguentul cu Sulf precipitat de 10-33% și Benzoatul de benzyl de 20% (10% la copii). Se va face fricționarea topicilor pe toata suprafața corpului, cu excepția capului.
Măsurile de profilaxie ale scabiei sunt reprezentate de:
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.