Căutare
Scabia – boală contagioasă determinată de ectoparaziți
Ce reprezintă scabia?
Scabia este o dermatoză parazitară contagioasă cosmopolită, cauzată de un acarian (căpușă) numit Sarcoptes scabiei var. hominis. Scabia, numită în popor – râie, este o boală ubicuitară, care interesează toate clasele sociale. Scabia este considerată cea mai frecventă cauză de dermatoză pruriginoasă din lume. Scabia poate apărea oricând, în special în condiții de cataclisme sociale și naturale, când provoacă epidemii.
Sunt predispuși la infectarea cu Sarcoptes scabiei, persoanele cu o igienă deficitară, malnutriții, în caz de supraaglomerație și sărăcie.
Care este agentul etiologic în scabie?
Agentul patogen al scabiei, este un ectoparazit, care trăiește pe suprafața corpului omului și al animalelor. Sarcoptes scabiei aparține genului Sarcoptes, care are mai multe specii. Acestea provoacă scabia la animale, precum câini, pisici, cai și determină infestări fugitive la om.
Sarcoptes scabiei var. hominis (specia adaptată omului) aparține clasei Arachnida, genul Sarcoptes. Acest acarian, în stadiul de adult, are corpul ovalar, cenușiu, un rostru terminal (organ bucal) și patru perechi de picioare scurte.
Femela sapă un șanț acarian (tunel sau o galerie), la baza stratului cornos al epidermului. La acest nivel, aceasta depune zilnic câte 2-3 ouă. După circa 72-84 ore, acestea eclozează și apar niște larve hexapode, care vor ieși din tunel. La suprafața pielii, se va forma nimfa octopodă, iar în a 28-a zi, adultul. După acuplare, masculul moare. Femela matură trăiește 4-8 săptămâni. Aceasta va începe să sape galerii și tunele, unde va depune ouă.
Care sunt locurile de elecție în care femela Sarcoptes scabiei va provoca leziuni, pentru a depune ouă?
Femela va săpa șanțuri acariene pe fețele laterale ale degetelor mâinii, axilă, plica cotului, fese și sub sâni. La sugari și la copii mici, locurile de elecție sunt suprafața palmelor, tălpilor, fața, gâtul și scalpul.
Care sunt sursele de infecție în scabie?
Sursele de agent patogen sunt reprezentate de către omul parazitat. Cele trei stadii evolutive ale parazitului (larvă, nimfă, adult) sunt infecțioase.
Care este mecanismul, căile și factorii de transmitere în scabie?
Mecanismul de transmitere al scabiei, este prin contact interuman direct, în special când nu sunt respectate normele de igienă. Transmiterea indirectă a parazitozei are loc în special prin îmbrăcăminte și lenjerie. Acest mecanism se datorează femelelor fecundate, care trăiesc 48 de ore în afara tegumentului bolnavului.
Cum se manifestă procesul epidemiologic în scabie?
Procesul epidemiologic are loc predominant sporadic, însă sunt posibile epidemii asociate cu situații socioeconomice defavorizate și cu, cataclisme naturale.
Cazuri de scabie se înregistrează în închisori, în câmpuri pentru refugiați, în internate, aziluri, în spitale și alte instituții medico-sanitare.
Care sunt particularitățile clinice în scabie?
Perioada de incubație în scabie, este de 8-15 zile. Aceasta poate fi mai scurtă, în caz de reinfestare.
Subiectiv bolnavul va prezenta prurit cutanat la locul leziunii. Acesta este simptomul cardinal al scabiei. Pruritul este provocat de către fenomenul de sensibilizare și nu de acțiunea mecanică a paraziților.
Obiectiv, bolnavul va prezenta niște leziuni specifice acestei parazitoze.
Leziunea inițială, va avea o formă lineară, care va reprezenta un șanț acarian (tunel sau galerie), în zig-zag, cu dimensiunea de la câțiva mm, până la 1-2 cm. Șanțul va fi mărginit la un capăt de o excoriație (locul de intrare a acarianului). La capătul opus va fi prezentă o veziculă perlată, în care se găsește femela. Vezicula are o proeminență translucidă, cu lichid clar sau purulent. Aceasta se află de obicei interdigital, la încheietura mâinii sau la gleznă.
Alte leziuni nespecifice ale scabiei sunt reprezentate de către:
- leziuni de tip prurigo,
- leziuni de grataj,
- plăci urticariene,
- veziculo-bule,
- macule și papule eritematoase.
Leziunile nespecifice pot fi depistate în regiuni predilecte precum:
- spațiile interdigitale,
- încheietura mâinii,
- gleznă,
- axilar,
- periombilicar,
- penis.
Ce reprezintă variantele severe de scabie (norvegiană și crustoasă)?
Scabia norvegiană și scabia crustoasă survin cu predilecție la persoanele instituționalizate, în special la persoanele cu sindrom Down, la indivizii debilitați și la persoanele imunodeficiente, inclusiv cu HIV/SIDA.
Leziunile cutanate constau din noduli, cruste groase, hiperkeratozice sau solzoase (asemănătoare cu cele din psoriasis). Unghiile și spațiile subunghiale ale bolnavilor sunt implicate și prezintă niște îngroșări.
La acești bolnavi, leziunile cutanate pot fi urmate de suprainfecție cu streptococ hemolitic, care secundar va provoca glomerulonefrită.
Bolnavii cu scabie norvegiană sunt foarte contagioși. Aceștia necesită măsuri speciale de prevenție, deoarece sunt infectați cu sute și mii de acarieni, față de restul bolnavilor.
Cum poate fi diagnosticată scabia?
Diagnosticul scabiei se poate argumenta în baza:
• datelor epidemiologice (persoanele care au în antecedente un contact familial sau instituțional cu o persoană infestată);
• tabloului clinic caracteristic (diagnosticul clinic de scabie este suspectat la pacienții cu prurit și leziuni cutanate polimorfe, simetrice);
• datelor de laborator.
Diagnosticul parazitologic confirmă diagnosticul clinic. La microscopia directă se observă ouăle recoltate de la baza șanțului acarian prin scotch-test sau a femelei provenite din vezicule perlate.
Cum poate fi tratat bolnavul de scabie?
Utilizând preparatele insecticide, se va ține cont de vârsta bolnavului, de forma clinică, de graviditate și de extinderea leziunilor.
Dintre preparatele antiparazitare, se poate utiliza Lindanul, în soluție de 1%. Se aplică o singură dată, acoperind întreaga suprafață a pielii de la gât în jos. Lindanul este contraindicat femeilor gravide și copiilor mici. Preparatul poate avea efecte secundare, ca iritabilitate, apoplexie și în unele cazuri, poate provoca decesul sugarilor prematuri.
Scabicidul Permetrin de 5% se consideră mai eficient decât Lindanul. Alte preparte insecticide utilizate sunt unguentul cu Sulf precipitat de 10-33% și Benzoatul de benzyl de 20% (10% la copii). Se va face fricționarea topicilor pe toata suprafața corpului, cu excepția capului.
Care sunt măsurile de profilaxie în scabie?
Măsurile de profilaxie ale scabiei sunt reprezentate de:
- promovarea sănătății și educarea populației despre importanța igienei în viața cotidiană;
- supravegherea grupurilor de risc;
- depistarea și tratarea precoce a bolnavilor cu scabie, care pot răspândi ectoparaziți direct și indirect;
- utilizarea antiparazitarelor la persoanele infestate și celor din focar;
- izolarea pacienților cu scabie norvegiană și protejarea personalului de îngrijire cu mânuși, pelerină, papuci de unică folosință; după care se vor pulveriza cu un insecticid repelent.
Medici care tratează această afecțiune
Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.