Sarcina oprită în evoluţie

Pierderea unei sarcini este o experienţă traumatizantă indiferent în ce perioadă a sarcinii se produce. Trebuie menţionat că pierderea sarcinilor în primele etape ale dezvoltării acesteia apare mult mai frecvent decât cred marea majoritate a oamenilor.

Sarcina oprită în evoluţie semnifică oprirea dezvoltării fătului în primele 3 luni de sarcină, dar fără să apară eliminarea ţesuturilor fetale. Ea mai poartă numele de sarcină reţinută sau avort silenţios. După trei luni, oprirea dezvoltării fetale poartă numele de moarte fetală in utero. Trebuie menţionat că în sarcina oprită în evoluţie, spre deosebire de un avort spontan, produsul de concepţie nu se elimină. Deseori este necesară intervenţia medicului obstetrician. Uneori, placenta poate să continue să elibereze hormoni, astfel încât femeia poate să aibă în continuare semne specifice de sarcină.

În general, sarcina oprită în evoluţie este diagnosticată în urma unui control de rutină. În urma examinării, în cazul unei sarcini oprite în evoluţie, medicul nu va mai descoperi bătăile cordului fetal, iar examenul ecografic va arăta un făt subdezvoltat.

Cauze

În marea majoritate a cazurilor nu există o cauză tratabilă a opririi sarcinii. În peste jumătate din cazuri, pierderea sarcinii are ca şi cauze fie o anomalie genetică a embrionului, fie o sarcină ce nu s-a dezoltat normal de la început. În general astfel de sarcini se pierd în primele săptămâni, de regulă în săptămânile 8-10 de gestaţie.

O altă cauză pentru un avort reţinut este reprezentată de o sarcină anembrionică. În acest caz este vorba de un embrion ce nu s-a dezvoltat şi a lăsat în urmă un sac embrionar gol. Trebuie menţionat că în toate aceste cazuri este vorba de modul în care natura încearcă să trateze un embrion anormal. Nu există moduri de a preveni pierderea unei sarcini ce nu se dezvoltă normal.

În cazul în care oprirea sarcinii are loc mai târziu, ea poate să apară din cauza unei infecţii. Cele mai comune astfel de infecţii sunt cele cu citomegalovirus, virusul rubeolic sau parvovirus. Medicul poate să vă recomande efectuarea unui test TORCH (toxoplasma, rubeolă, citomegalovirus, herps simplex si altele) chiar şi după un avort reţinut. Deşi acest test poate părea tardiv, el poate să ofere răspunsuri cu privire la cauză. Uneori oamenii au nevoie de răspunsuri vor să ştie de ce s-a întâmplat asta, dar din nefericire, răspunsurile nu pot fi date în toate cazurile.

Factori de risc

În general nu există factori de risc direct asociaţi cu un avort reţinut. Totuşi s-au descoperit anumite condiţii predispozante pentru pierderea unei sarcini.

  • Pierderile de sarcină sunt mai frecvente la femeile fumătoare şi la cele ce consumă mai mult de 3 pahare de băuturi alcoolice pe zi în primele 12 săptămâni de sarcină.
  • Femeile ce consumă mai mult de 500 mg de cafeină, asta însemnând peste 3-5 căni de cafea pe zi au un risc mai mare pentru o sarcină oprită în evoluţie.
  • Femeile peste 30-35 de ani au un risc mai mare, faţă de femeile tinere, deoarece riscul apariţiei anomaliilor cromozomiale este mai mare la femeile peste 35 de ani
  • Unele probleme medicale ale mamei pot determina oprirea evoluţiei unei sarcini. Printre aceste probleme medicale se numără : diabetul zaharat necontrolat, probleme tiroidiene, fibroame uterine sau tulburările de coagulare.
  • Febra înaltă în primul trimestru de sarcină este un alt factor de risc.

Semne de sarcină oprită în evoluţie

O sarcină oprită în evoluţie este un avort silenţios, deoarece femeile în general nu prezintă nici un semn sau simptom specific pentru pierderea sarcinii. Nu apar sângerări vaginale, crampe sau pierdere de ţesuturi fetale, ca în cazul avorturilor spontane. Mai mult de atât, placenta poate să fie în continuare viabilă, eliberând hormoni. În acest caz femeia va experimenta în continuare semne şi simptome de sarcină.

Totuşi, unele femei pot observa că

  • anumite simptome de sarcină precum greaţa, senzaţia de tensiune la nivelul sânilor, oboseala sau ameţeliile dispar
  • unele femei pot avea scurgeri vaginale maronii sau roşiatice.

Medicul va diagnostica sarcina oprită în evoluţie cu ajutorul unei serii de ecografii fetale. Acesta poate efectua mai multe ecografii fetale la distanţă de câteva zile. În acelaşi timp se vor efectua şi teste de sânge pentru a doza nivelele gonadotropinei corionice umane (HCG). Gonadotropina corionică umană este un hormon produs de placentă în timpul sarcinii. În mod normal, nivelul βHCG se dublează la fiecare 48-72 de ore. Dacă acesta nu creşte suficient de mult şi ecografia oficială nu detectează bătaile cordului fetal, atunci doctorul va diagnostica sarcina oprită în evoluţie.

Frecvenţa sarcinilor oprite în evoluţie

Actual, aproximativ 20% din sarcini se termină cu un avort spontan în primul trimestru. Statisticile afirmă că una dintr-o sută de sarcini se termină cu un avort silenţios. Totuşi, poate fi util de ştiut că marea majoritate a femeilor vor putea duce cu succes la final sarcinile ulterioare.

Tratament în cazul unui avort silenţios

După diagnosticul de sarcină oprită în evoluţie medicul dumneavoastră poate să vă recomande mai multe alternative. Trebuie să aveţi în vedere că nu sunteţi nevoiţă să daţi un răspuns imediat. Puteţi să vă luaţi un timp pentru a decide care este următorul pas, dacă vreţi să lăsaţi natura să îşi urmeze cursul sau să grăbiţi procesul.

Avort natural

În marea majoritate a cazurilor, corpul femeii va elimina ţesuturile fetale de la sine. Crampele şi sângerările vor porni de la sine în câteva zile. Această aşteptare poate fi utilă şi pentru a oferi cuplului timpul necesar pentru a procesa o astfel de veste.

Intervenţii medicale

Se poate opta pentru iniţierea avortului cu ajutorul medicamentelor. Unele cupluri nu doresc să aştepte desfăşurarea naturală a avortului, aşa că pot opta pentru o terapie medicamentoasă. Medicul îi va administra femeii medicamente ce vor stimula contracţiile uterine. Aceste contracţii vor avea rolul de a stimula eliminarea resturilor fetale.

Totuşi, dacă ţesuturile sunt reţinute de prea mult timp, medicul poate să se intervină prin efectuarea unui chiretaj. Astfel se intervine de obicei în cazul unei sarcini cu vârsta gestaţională de peste 12 săptămâni. În acest caz eliminarea naturală a ţesuturilor este mai greoaie. Eliminarea ţesuturilor asociate sarcinii trebuie efectuată, deoarece dacă ele rămân pe loc se pot infecta şi pot generea numeroase complicaţii.

O nouă sarcină după o sarcină oprită în evoluţie

Multe cupluri doresc să conceapă un copil cât mai repede după o astfel de experienţă. Totuşi, înainte de a efectua acest pas, cuplurile trebuie să ţină cont de anumite lucruri. După un avort reţinut, cuplurile sunt sfătuite să aştepte să treacă 1-3 cicluri menstruale până să încerce din nou să conceapă un copil. Dacă ţesuturile au fost eliminate cu ajutorul terapiei medicamentoase atunci pot aştepta doar o lună de zile. Totuşi, în cazul chiuretajelor este indicată o perioadă de minim trei cicluri menstruale până la o nouă încercare.

Femeile trebuie să ţină cont de faptul că în primul trimestru al unei noi sarcini se pot simţi mai anxioase. Acest lucru este absolut normal după un avort silenţios. De asemenea multe femei pot să devină extrem de agitate înaintea efectuării ecografiilor. Cel mai bine ar fi să incerce să se calmeze şi să se gândească la faptul că în general, după un avort reţinut, marea majoritate a femeilor vor avea sarcini ce se desfăşoară normal. Uneori se poate apela şi la un ajutor specializat. Consultarea unui psiholog în astfel de cazuri se poate dovedi utilă. De asemenea suportul partenerului este foarte important.

Este recomandat ca persoanele ce au suferit mai mult de 1-3 pierderi de sarcină să efectueze un consult medical de specialitate, ele putând să apeleze la un medic specialist în probleme de ferilitate.

Suntem pe social media

Like us!