Căutare
Sarcina ectopică (extrauterină) – cauze, diagnostic, tratament
Sarcina ectopică reprezintă acea sarcină în care sacul gestaţional se implantează în afara cavităţii uterine (în afara celor două treimi superioare ale corpului uterin), de unde şi denumirea frecvent utilizată de sarcină extrauterină. Sarcina ectopică reprezintă o urgenţă ginecologică severă, care în lipsa unui diagnostic precoce şi a unei terapii adecvate, poate fi fatală.
În mod fiziologic, ovulul fertilizat parcurge distanţa de la trompa uterină la uter, în mucoasa căruia se implantează şi ulterior îşi continuă dezvoltarea. Incidenţa sarcinii ectopice (6%-16% din numărul de sarcini obişnuite), alături de alte afecţiuni precum boala inflamatorie pelvină şi endometrioza, este în creştere şi reprezintă a treia cauză de deces matern în ţările occidentale, prin complicaţiile hemoragice pe care le implică.
În sarcina extrauterină, acest proces de migrare suferă modificări importante, iar implantarea ovulului se poate realiza la nivelul trompei uterine, în regiunea ampulară, istmică sau interstiţială, la nivel ovarian, în canalul cervical sau chiar în cavitatea abdominală. Dintre toate aceste localizări, cea mai frecventă este sarcina extrauterină tubară, în aproximativ 95-96% din cazuri.
Care sunt factorii de risc?
- boală inflamatorie pelvină sau în antecedente;
- procese inflamatorii utero-anexiale;
- intervenţii chirurgicale tubare în antecedente;
- infecţii genitale survenite post-abortum sau post-partum;
- boli cu trasmitere sexuală;
- endometrioza;
- avortul spontan în antecedente;
- sarcină ectopică recurentă;
- sarcină obţinută prin tehnici de reproducere umană asistată;
- prezenţa unor anomalii anatomice la nivelul aparatului genital;
- dispozitive intrauterine;
- vârsta peste 35 de ani;
- fumătoarele cronice (peste 20 ţigarete pe zi).
Ce simptome apar ?
Sacul gestaţional nu poate supravieţui în afara cavităţii uterine, de aceea nici o sarcină ectopică nu va avea o evoluţie normală, putând da complicaţii încă din primele săptămâni sau având o evoluţie silenţioasă până la momentul diagnosticării. Din punct de vedere clinic, sarcina extrauterină necomplicată se caracterizează prin triada clasică simptomatică de amenoree-metroragii-durere şi prezenţa unei formaţiunii tumorale latero-uterine la examenul vaginal direct. Pe lângă aceste simptome, pot să mai apară şi:
- febră;
- slăbiciune musculară;
- greţuri şi vărsături;
- ameţeli;
- sâni sensibili la palpare;
- dureri abdominale difuze;
- sângerări vaginale nedureroase;
- urinări frecvente;
- durere colicativă în una din fosele iliace;
- dureri apărute în timpul actului sexual;
- dureri cu iradiere la nivelul umerilor.
Cea mai frecventă complicaţie a sarcinii extrauterine o reprezintă ruperea organului în care aceasta se dezvoltă, manifestându-se prin apariţia unei dureri bruşte, de intensitate crescută, localizată de obicei în abdomenul inferior şi însoţită de semne ale instalării şocului hemoragic (agitaţie psiho-motorie, tegumente palide, reci, transpirate, hipotensiune, tahicardie, oligurie sau anurie, alterarea statusului mental).
Care sunt elementele de diagnostic?
Pentru stabilirea diagnosticului de sarcină extrauterină sunt necesare obligatoriu două investigaţii:
- determinarea hormonului specific sarcinii (hormonul corionic gonadotrofic) β-hCG, în urină, cât şi în sânge (valorile sub prag exclud orice posibilitate de sarcină);
- examenul ecografic endovaginal (remarcă absenţa sacului gestaţional la nivelul uterului şi vizualizează embrionul cu sau fără activitate cardiacă, în afara cavităţii uterine, eventual lichid în fundul de sac Douglas).
În formele necomplicate, diagnosticul diferenţial se realizează cu:
- avortul spontan;
- avortul incomplet efectuat;
- sarcina intrauterină;
- anexită;
- distrofii chistice ovariene;
- fibromiom uterin complicat;
- boala inflamatorie pelvină;
- apendicita acută;
- diverticulita;
- colica reno-ureterală.
Diagnosticul diferenţial în formele complicate se realizează cu:
- peritonita;
- alte cauze de hemoperitoneu;
- infarctul intestino-mezenteric;
- pancreatita acută;
- ocluzie intestinală;
- cancerul de col uterin (SE cervicală);
- cancerul ovarian.
Care sunt principiile de tratament?
Într-o sarcină extrauterină este de preferat ca atât diagnosticul, cât şi tratamentul specific fiecărei bolnave în parte, să fie realizate prompt, înainte instalării oricărui tip de complicaţie. La ora actuală, posibilităţile terapeutice sunt numeroase şi diverse, astfel încât pentru fiecare caz, este ideal să se găsească o soluţie cât mai puţin invazivă asupra fertilităţii viitoarei mămici.
Tratamentul conservator (medicamentos), se adresează pacientelor care sunt stabile din punct de vedere hemodinamic şi sunt compliante la monitorizarea post-terapeutică. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de Metotrexat, care este un agent antineoplazic. Acesta trebuie administrat în doze mici, cu precauţie şi cu supravegere atentă asupra apariţiei eventualelor efecte secundare (greţuri, vărsături, creşterea transaminazelor, gastrită, enterită, alopecie, neutropenie, pneumopatii, dermatite, stomatite). Administrarea este contraindicată în afecţiunile hepatice, renale sau hematologice Monitorizarea tratamentului constă în urmărire clinică a semnalelor de alarmă (pelvialgii, sângerări vaginale, instabilitate hemodinamică, scădere nefavorabilă a βHCG), biologică şi imagistică. Pacientele trebuie informate asupra faptului că nu întotdeauna terapia conservatoare este eficentă şi prezentată soluţia terapeutică ulterioară acestei etape, şi anume, posibilitatea unei intervenţii chirurgicale.
Tratamentul chirurgical se impune în caz de :
- sarcină tubară ruptă;
- instabilitate hemodinamică;
- necomplianţa pacientei;
- contraindicaţia sau eşecul tratamentului medical;
- valoarea βHCG peste 3000UI/l la valoarea iniţială;
- prezenţa unei mase anexiale peste 3,5 cm;
- activitate cardiacă embrionară evidenţiată ectopic la ecografie.
Posibilităţile chirurgicale sunt variate, putându-se efectua după caz: salpingectomii laparoscopice sau histerectomii de necesitate în cazurile severe ce impun o astfel de hemostază. Atunci când este posibil, abordul laparoscopic este tot mai promovat în conduita terapeutică a sarcinii ectopice, datorită avantajelor faţă de chirurgia clasică ( durere mai mică, spitalizare cu durată redusă, recuperere rapidă a pacientelor, cicatrici mici, estetice).
Medici care tratează această afecțiune
Articole sugerate
Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.