Şalazionul, cauze si tratament

Definiţie, consideraţii generale

Şalazionul este reprezentat de o inflamaţie cronică a pleoapelor. Şalazionul are nevoie de 2-3 săptamani pentru a se dezvolta şi poate apărea la orice vârstă.

Inflamaţia locală a unei pleoape reprezintă o acuză comună de prezentare atât în unităţile de primiri urgenţe cât şi în unităţile ambulatorii. Cel mai des, aceste inflamaţii pot fi identificate, fie ca şalazion (un nodul ferm şi nedureros al pleoapei), fie ca orjelet (care este de obicei dureros şi sensibil). Cu toate acestea, există numeroase alte condiţii, atât maligne cât si benigne, care pot fi confundate cu cele două entitaţi mai sus menţionate.

Şalazionul, cea mai frecventă inflamaţie a pleoapei, apare prin mărirea progresivă, nodulară, produsă de catre obstrucţia si inflamarea unei glande sebacee a pleoapei. Acesta, din punct de vedere al profunzimii, poate fi superficial sau profund în funcţie de locul unde s-a produs obstrucţia. Inflamarea unei glande meibomiene tarsiale duce la apariţia unui şalazion profund, în timp ce inflamarea unei glande a lui Zeis, unul superficial. Şalazioanele pot reapărea, iar in acest caz este nevoie de investigaţii suplimentare. In urma exciziei unei recidive, aceasta  trebuie trimisa pentru examen histopatologic.

Fiziopatologia şalazionului

Şalazionul apare in momentul în care produşii de degradare lipidică, posibil aparuţi în urma acţiunii unor enzime bacteriene sau secreţiilor acumulate, pătrund in ţesutul din jur şi generează un raspuns inflamator granulomatos.  Din această cauză, o denumire alternativă a şalazionului este de granulom conjunctival.

Având în vedere că glandele meibomiene se află pe flancul tarsal al pleoapei, edemul aparut în urma blocării acestor glande rămane în partea conjunctivală a pleoapei. Există unele situaţii în care un şalazion se poate mări suficient de mult, astfel încat să ajungă să dreneze pe partea externă a pleoapei. Şalazioanele glandelor Zeis se află de obicei la marginea pleaoapei.

Şalazionul diferă de orjelet prin faptul că apare în urma unei obstrucţii a glandei şi inflamaţiei sterile, si nu prin infectare.  Un şalazion este caracterizat printr-o masă granulomatoasă de ţesut de granulaţie si infiltrat inflamator cronic (cu limfocite si macrofage), in timp ce un orjelet este o inflamaţie piogenica cu PMN-uri, necroză si formare de pustule.

In general, şalazionul tinde sa fie mai mare, mai puţin dureros şi să aibă o prezentare mai puţin acută faţă de orjelet.  Trebuie menţionat faptul că o condiţie poate să o determine pe cealaltă, astfel încat, inflamarea acută a orjeletului poate să conducă la un şalazion cronic şi nedureros, în timp ce un şalazion prin infectare poate să ducă la orjelet.

Etiologie

·         Igiena precară a pleoapei;

·         Dermatita seboreică;

·         Acneea rosacea;

·         Blefarita cronică;

·         Concentraţie mare de lipide în sânge;

·         Leishmanioza;

·         TBC;

·         Imunodeficienţa;

·         Infecţia virală;

·         Stress;

·         Trauma pleoapei;

·         Intervenţia chirurgicală a pleoapei.

Epidemiologie

In Statele Unite, deşi şalazionul este o afecţiune frecventă, incidenţa şi prevalenţa nu se cunosc. Acestea nu se cunosc nici la nivel mondial.

In funcţie de vârstă. Şalazionul poate să apară la toate vârstele. Totusi, s-a observant că apare mai des la adult decât la copil, probabil datorită hormonilor androgeni ce măresc vâscozitatea sebumului.  Influenţele hormonale pot explica şi creşterea numărului de cazuri în perioadele de sarcină sau la pubertate. Şalazioanele nu sunt comune la vârste extreme, totuşi există cazuri de şalazion pediatric.

Recurenţele şalazionul, mai ales la persoanele în vârstă, trebuie să atragă atenţia medicului asupra diagnosticului diferenţial cu alte afecţiuni ce pot mima şalazionul (ex: carcinomul sebaceu, carcinomul scuamos, TBC).  Recurenţele şalazioanelor la copil sau la adultul tânar necesită evaluări pentru conjunctivită virală sau hiperimunoglobulinemie E.

In funcţie de sex şi rasă. Şalazionul afectează, atât femeile, cât si barabaţii, în egala masură. Contrar opiniei populare, studiile au arătat că folosirea produselor cosmetice nici nu cauzează si nici nu afectează şalazionul. Nu există niciun fel de date informative privind distrubuţia pe rase.

Prognostic. Tratamentul conservator

Managementul conservator faciliteaza vindecarea şalazionului, iar pacienţii care primesc terapie au rezultate excelente. Şalazionul netratat poate drena spontan, dar cu persistenţa inflamaţiei acute. Când e netratat, apar leziuni noi, iar un drenaj inadecvat poate determina noi recidive, în special în cazul unei predispoziţii a pielii.

Tratamentul conservator constă în aplicarea unor comprese calde pentru a facilia drenajul sebumului. Acestea se pot aplica timp de 15 minute, de 2-4 ori pe zi. Mai mult de 50% din şalazioane se vor vindeca cu ajutorul tratamentului conservator.

Tratamentul farmacologic

Tratamentul cu antibiotic topic sau sistemic nu este necesar, deoarece şalazionul este secundar unei inflamaţii sterile. Dacă este prezent un proces infecţios, terpia cu tetraciclină sau doxaciclină, minimizează componenta infecţioasa şi scade inflamaţia. Beneficiile non-antimicrobiene ale tratamentului cu tetraciclină constau în scăderea vâscozităţii secreţiei glandelor sebacee. Dacă pacientul este alergic la tetraciclină, se poate administra metronidazol.

Tratamentul cu steroizi topici este necesar pentru prevenţia răspunsului inflamator cronic. Se administrează injecţii intralezionale cu triamcinolone sau metil-prednison, care reduc inflamaţia şi ajută la regresia şalazionului în câteva săptămâni. Se utilizează o doză de 0.2 ml de triamcinolone,  injectat în centrul leziunii. O a doua injecţie se administrează la 2 zile in cazul unor şalazioane voluminoase.

Tratamentul chirurgical

Este rezervat şalazioanelor voluminoase şi celor care nu raspund la tratament medicamentos.

Complicaţii

Astigmatismul, ca efect al presiunii exercitate asupra corneei.

Infecţii ca flegmonul sau celulita palpebrală, care au nevoie de un tratament complex.

Prevenire

Pentru a preveni recurenţele, pacientii trebuie să aibă o igiena riguroasă şi să evite contactul cu mâinile sau obiecte murdare.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!