Rujeola sau pojarul, importanta vaccinarii

Rujeola, denumită în popor și „pojar”, este o boală infecțioasă contagioasă răspândită în toată lumea, fiind determinată de virusul rujeolic, ce face parte din familia Paramyxoviridae, genul Morbillivirus. Sursa de infecție pentru rujeolă este reprezentată de individul bolnav. Se poate transmite fie prin intermediul aerului, fie prin contact direct cu obiecte sau mâini contaminate.

Toți indivizii sunt receptivi, dar cu precădere copiii sub 15 ani în lipsa vaccinării. Morbiditatea determinată de virusul  rujeolic a scăzut semnificativ odată cu introducerea pe scară largă a vaccinului antirujeolic. Studiile efectuate au infirmat existenţa unei corelaţii între vaccinul antirujeolic şi dezvoltarea autismului. Imunitatea postinfecție pare să dureze pe parcursul întregii vieţi, rareori au fost raportate în literatură recurenţe ale bolii.

Cum se manifestă rujeola?

După o perioadă de incubație de aproximativ 10-14 zile începe perioada preeruptivă (3-4 zile), cu manifestări precum: febră (poate ajunge până la 39°C ), stare generală alterată, cefalee, inapetenţă.
În mod caracteristic, apare triplul catar: conjunctival (lăcrimare, fotofobie, pleoape tumefiate), respirator (rinoree, voce răguşită, tuse, disfonie) şi digestiv (greaţă, vomă, dureri epigastrice, uneori diaree).

La nivel oral și faringian, apare erupția congestivă a amigdalelor și faringelui, cu apariția unor puncte hemoragice. Limba prezintă margini roşii şi depozite albicioase (limba saburală). În ultimele 24-48 de ore ale perioadei preeruptive, apare semnul Koplik, specific pentru rujeolă. Acesta constă în apariţia unor micropapule albicioase sau albastre, de mici dimensiuni (1-2 mm) pe mucoasa gingivală sau jugală în apropierea ultimilor molari. Semnul Koplik poate lipsi în 10-20% din cazuri.
Faţa bolnavului are aspectul caracterstic “plâns”.

Perioada eruptivă (4-6 zile) se caracterizează prin apariţia unor pete de culoare roz, cu diametru de aproximativ 2-4 mm, până la 1-3 cm, reliefate, catifelate, ce nu acoperă întreg tegumentul. Apare cel mai frecvent în timpul nopții, periauricular, extinzându-se spre față și gât. Erupția coboară, în ziua a doua cuprinzând toracele şi rădăcina membrelor, iar în ziua a treia, membrele inferioare. Pe măsură ce se generalizează, petele pot sa conflueze, lăsând uneori zone reduse de piele neafectată între ele. Dispariția erupției se produce în aceeași ordine în care a apărut, lăsând în urmă “pielea de vagabond”, o pigmentaţie arămie specifică bolii.

Perioada posteruptivă (convalescența): odată cu stingerea erupției revine la normal și temperatura, iar starea generală se ameliorează treptat.

Forme clinice particulare:

1.Rujeola modificată (atenuată)
Copiii cu această formă de boală au o perioadă prodromală mai scurtă, febra și catarul au o intensitate mai redusă, iar semnul Koplik apare în același timp cu erupția care este mai redusă și fără tendință la confluare. Rujeola modificată apare la copiii cărora le-au fost administrate gammaglobuline după expunere și la sugarii care încă mai sunt parțial protejați de anticorpii materni.
2. Rujeola toxică
Această formă evoluează cu convulsii, insuficiență cardiacă, șoc septic.
3.Rujeola şi sarcina: în primul trimestru de sarcină, poate determina malformații congenitale. În lunile următoare, este asociată cu un risc crescut de avort spontan şi naştere prematură.

Care sunt complicaţiile rujeolei?

Cele mai comune complicaţii ale rujeolei afectează tractul respirator şi sistemul nervos central. Ele pot fi consecința virusului rujeolic în sine sau a suprainfecţiilor bacteriene, organismul bolnavului fiind sensibilizat de afectarea virală.
Complicaţiile respiratorii pot afecta orice arie a tractului respirator. Dintre cele mai frecvente complicaţii respiratorii fac parte: crupul rujeolic (în special la copilul sub 2 ani), bronşiolita capilară, otite supurate, pneumonii (pot duce la insuficiență respiratorie), bronhopneumonii, reactivarea unor leziuni tuberculoase aflate în stare dormantă.

Germenii incriminați cel mai frecvent în suprainfecții sunt pneumococul, stafilococul și bacilii gram negativi. Pneumonia este responsabilă de 60% dintre decesele cauzate de rujeolă. La copiii cu vârste între 10 şi 14 ani, decesele survin mai frecvent din cauza complicaţiilor nervoase.

Encefalita este cea mai comună complicaţie nervoasă întâlnită în rujeolă, mai rar apar poliradiculonevrita și mielita.
Pe lângă complicaţiile respiratorii şi nervoase, mai pot apărea stomatite, conjunctivite, enterite, tulburări cardiace (miocardită acută, pericardită).

Cum se diagnostichează?

Diagnosticul pozitiv se bazează pe informaţii:
Epidemiologice (dacă persoana a fost sau nu vaccinată, dacă a avut contact cu persoane bolnave cu 10-14 zile înainte de debut);
Clinice (triplul catar, semnul Koplik, febră peste 38°C, faciesul “plâns”, erupţia caracteristică);
Paraclinice : 1. nespecific, apare leucopenie, inițial asociată cu neutrofilie, apoi cu limfocitoză;
2. specific, rareori se impune diagnosticul etiologic (virusul poate fi izolat din secrețiile naso-faringiene, teste de imunofluorescență, determinarea anticorpilor antirujeolici. Anticorpii apar după aproximativ 1-3 zile de la declanşarea erupţiei).

Se impune diagnosticul diferenţial cu alte infecţii respiratorii acute (laringite, traheobronşite, gripă, tuse convulsivă) în perioada preeruptivă. În perioada eruptivă, boala trebuie diferenţiată de alte boli febrile eruptive (rubeola, scarlatina, mononucleoza infecțioasă, sifilisul secundar, eritemul polimorf etc.).

Cum se tratează rujeola?

Pacienţii cu rujeolă beneficiază de tratament suportiv, întrucât nu există niciun tratament etiologic. Pacienţii cu rujeolă necomplicată se izolează la domiciliu, spitalizarea fiind recomandată numai în formele severe, complicate.
Igieno-dietetic: se recomandă repaus la pat, igiena tegumentelor şi mucoaselor, administrare de ceaiuri, lichide, sucuri de fructe. Se recomandă un regim hidro-lacto-zaharat-făinos, cu completarea pierderilor lichidiene. În convalescenţă nu există restricţii alimentare.

Medicamentos:
– s-a demonstrat că Vitamina A administrată oral, timp de două zile, reduce severitatea manifestărilor rujeolei;
– se pot administra siropuri expectorante pentru tuse, antipiretice pentru febră, antiemetice pentru a combate greața și vărsăturile;
-antibioticele nu se indică în rujeola necomplicată, întrucât determină apariţia unor complicaţii grave prin selectarea unei flore microbiene rezistente; ele sunt necesare în formele suprainfectate;
– în forma toxică, este necesară hidratarea, oxigenoterapia și administrarea de cardiotonice și hemisuccinat de hidrocortizon.

Profilaxie

Nou-născuţii sunt protejaţi de către anticorpii materni din lapte până la vârsta de 4 luni (dacă sunt alimentaţi artificial) sau 6 luni (dacă sunt alimentaţi natural). Până la administrarea vaccinului (la vârsta de 1 an), sugarii trebuie protejaţi atent, iar în situaţia unui contact infectant, se vor administra gammaglobuline standard, în cel mai scurt timp posibil.

La vârsta de 1 an se recomandă vaccinul antirujeolic, acesta fiind un vaccin cu virus viu atenuat. Se va administra intramuscular o doză, iar rapelul de întărire la 7 ani. Imunizarea cu gammaglobuline se mai recomandă în cazul: copiilor cu cancer, mai ales dacă se află în tratament cu chimioterapie sau radioterapie, indivizilor ce prezintă un risc înalt de a dezvolta forme severe de boală care au avut contact infectant, precum şi copiilor proveniţi din mame cu rujeolă.

Prognostic

La copiii cu stare de nutriţie bună, letalitatea este scăzută, înregistrând un procent de aproximativ 0.03%. Este mai sever la copiii cu vârsta sub 2 ani, cu stare de nutriţie precară, în sarcină, în cazul complicaţiilor respiratorii şi encefalitice, în cazul unor tulpini agresive de virus.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!