semne ce apar in rubeola
Principalul semn al rubeolei este erupția cutanată manifestată prin mici papule de culoare roz-roșii ușor pruriginoase, ce nu confluează. Aceasta pornește de obicei de la nivelul capului și gâtului și se extinde spre membre și trunchi.

Rubeola (Pojărelul sau Pojarul mic)- simptome, tratament

Rubeola, cunoscută popular și sub denumirea de Pojarul Mic sau Pojărel, este o infecție virală contagioasă, cunoscută mai ales prin erupția cutanată distinctivă. Rubeola este cauzată de virusul rubeolic, care face parte din familia Togaviridae, genul Rubivirus. Rubeola nu este aceeași cu rujeola, deși cele două boli prezintă unele caracteristici asemănătoare, inclusiv erupția cutanată de culoare roșie. Cu toate acestea, rubeola este cauzată de un virus diferit de rujeola și nu este la fel de infecțioasă și nici la fel de severă ca rujeola.

Omul reprezintă singura gazdă a virusului rubeolic. Rubeola afectează în general copiii și adulții tineri, poate fi asimptomatică și din acest motiv poate trece neobservată. Virusul are un potențial teratogen mare: la femeile însărcinate infectate la începutul sarcinii, poate determina moarte fetală urmată de avort spontan sau apariția de malformații congenitale la făt, grupate în sindromul de rubeolă congenitală.

Cum se transmite rubeola?

Rubeola se transmite prin picături de secreție nazofaringiană ce conțin germeni patogeni expulzați în aer în momentul când o persoană bolnavă strănută sau tușește, și prin contact direct cu obiecte contaminate de aceste picături. De asemenea, Rubeola poate fi transmisă de la mama la făt prin intermediul fluxului sangvin. Rubeola are o perioadă de incubație cuprinsă între 14 și 21 de zile. Cel mai mare risc de infecțiozitate este în timpul erupției cutanate. Persoanele infectate sunt contagioase cu 7-10 zile înainte de apariția erupției cutanate și încă 7-14 zile după dispariția acesteia. Din acest motiv o persoană infectată poate răspândi boala în mod inconștient.

Rubeola – Semnele și simptomele

Principalul semn al rubeolei este erupția cutanată manifestată prin mici papule de culoare roz-roșii ușor pruriginoase, ce nu confluează. Aceasta pornește de obicei de la nivelul capului și gâtului și se extinde spre membre și trunchi. Erupția cutanată nu apare decât după 14 până la 21 de zile după infecție, majoritatea oamenilor dezvoltând erupția între zilele 17-18 după expunere. Aceasta se extinde în aproximativ 24 de ore pe tot corpul și se poate reduce la nivelul feței în timp diseminează pe restul corpului. Evoluția bolii este ușoară și determină imunitate de durată.

Perioada de incubație a Rubeolei este de 14-21 zile. Perioada de incubație este timpul cuprins între primul contact al organismului cu virusul rubeolic (și respectiv primul contact cu o persoană bolnavă de rubeolă) și primele simptome ale bolii provocate de acest virus.

Afecțiunea, asemănător celorlalte boli contagioase, are trei perioade:

1.Perioada prodromală (o-4 zile)

Perioada prodromală este perioada între primele semne de boală și apariția erupției cutanate. Ea apare la adolescenți și adulți și lipsește la copii (la care primul semn de boală este apariția erupției cutanate). Se caracterizează prin:

  • subfebrilitate sau febră moderată;
  • disconfort;
  • indispoziție;
  • inflamarea ganglionilor cervicali, retroauriculari și occipitali este tipica pentru rubeolă. Ganglionii sunt mobili, de mărime medie, dar fără a prezenta periadenită;
  • artralgii.

2.Perioada de stare (eruptivă)

Durează în medie 3 zile. Apare o erupție maculo-papuloasă: pete mici, slab conturate, foarte dese, de culoare roz, izolate, care nu confluează. Erupția apare inițial pe față, mai întâi retroauricular și pe frunte, apoi diseminează pe trunchi și extremități. Membrele sunt mai puțin afectate și sunt respectate palmele și tălpile. Erupția este ușor pruriginoasă. Principalele simptome sunt:

  • enantem – macule eritematoase pe palatul moale- rar;
  • febră în prima zi;
  • conjunctivită.

3.Perioada de convalescență

Se manifestă prin:

  • astenie;
  • artralgii;
  • ganglionii dispar după câteva săptămânii de boală;
  • erupția dispare fără a lăsa cicatrici.

Rubeola în timpul sarcinii

Este întâlnită la copii născuți din mame cu rubeolă în timpul sarcinii care nu au fost imunizate înainte (nu au prezentat boala înaintea sarcinii și nici nu au fost vaccinate). În timpul sarcinii, virusul rubeolei este transmis de la mamă la făt transplacentar și determină sindromul congenital de rubeolă. Dacă pacienta este infectată în primele 3 luni de sarcină, există un risc crescut de avorturi spontane sau nou-născuți morți, sau poate determina nașteri premature care pot prezenta o serie de malformații congenitale, precum:

  • greutate mică la naștere;
  • purpură;
  • peteșii;
  • defecte cardiace;
  • ficat și splină mărite;
  • perimetru cranian mic;
  • leziuni osoase;
  • pneumonie interstițială;
  • surditate;
  • afectare hematologică;
  • retard psihomotor;
  • cataractă congenitală, retinită, glaucom congenital;
  • anomalii viscerale.

După 3 luni de sarcină, riscul de malformații congenitale începe să scadă și este aproape nesemnificativ. Este puțin probabil ca un copil să aibă probleme dacă mama este infectată cu virusul rubeolei după săptămâna 20 de sarcină.

Complicațiile Rubeolei

Complicațiile rubeolei sunt rare. Pot apărea :

  1. artralgii sau artrite;
  2. purpura trombocitopenică;
  3. encefalita;
  4. panencefalita rubeolică progresivă.

Artrita și artralgiile apar mai frecvent la adulți decât la copii. Femeile sunt mai frecvent afectate decât bărbații. Artrita și artralgiile apar la o treime din femeile cu rubeolă. Cel mai frecvent sunt afectate articulațiile degetelor, articulațiile radiocarpiene și articulațiile genunchilor. Frecvent sunt atinse concomitent mai multe articulații (poliartrită). Artrita și artralgiile apar odată cu erupția cutanată sau la 1 – 6 zile după debutul acesteia și pot dura 3-28 zile (în medie, 9 zile). Rareori pot evolua către o artrită cronică.

Rubeola – Diagnostic

Diagnosticul de rubeolă se stabilește în funcție de sursa de infecție (anume contactul cu o persoană bolnavă), de absența vaccinării sau a bolii în antecedente și prin semnele clinice (erupția, adenopatiile). Pentru diagnostic se poate preleva și o probă de sânge în scopul de a evidenția anticorpii specifici antirubeolici Ig M (indică infecția acută) sau Ig G (indică existența bolii în antecedente și deci imunizarea).

Rubeola – Tratament

Tratamentul rubeolei este simptomatic și se face la domiciliu.Sunt indicate condiții de izolare timp de 7 zile cu dietă ușoară și hidratare corespunzătoare cu: supe, ceaiuri, apa, sucuri naturale de fructe și medicație simptomatică. Izolarea se face față de persoanele sănătoase și femeile însărcinate. Se recomandă administrarea de antitermice (Paracetamol sau Ibuprofen) în caz de febră și artralgii, igiena tegumentelor și mucoaselor. În caz de prurit se folosesc antihistaminice (Clorfeniramin) sau soluții calmante (mixtura mentolata,calamina) la nivelul tegumentelor . Repausul la pat (câteva zile) se indică în caz de artralgii sau artrită. Pentru artralgiile cronice poate fi util Interferonul. Nu există tratament antiviral specific al rubeolei.

Imunizarea activă (vaccin viu atenuat)

Este indicată începând cu vârsta de 1 an și la populația feminină cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani. Vaccinul anti-rubeolic la copil se poate administra simplu sau în asociere cu vaccinurile anti-rujeolă și anti-oreion.Vaccinul anti-rubeolic este contraindicat la gravide. Se indică întreruperea sarcinii la gravidele receptive, iar la cele la care vârsta sarcinii este înaintată sau care refuză întreruperea sarcinii se administrează imunoglobuline specifice, denumite globuline hiperimune cu scopul de a ajuta organismul în lupta împotriva virusului. Cu ajutorul acestor imunoglobuline se vor ameliora simptomele, dar nu se exclude riscul de rubeolă congenitală.

În cazul copiilor cu rubeolă congenitală, în funcție de gradul complicațiilor, este necesară o echipă de specialiști care să intervină în tratamentul acestora pentru asigurarea unei calități satisfăcătoare a vieții.

Metode de prevenție a Rubeolei

Vaccinul protejează în procent de 95%  persoanele care îl primesc și protecția durează toată viața. Este important ca persoanele care nu au fost infectate să fie vaccinate. Simptomele Rubeolei tind să fie mai severe la adulți decât la copii. Vaccinul anti-rubeolic este administrat ca parte a vaccinului combinat rubeolă-oreion-rujeolă, care conține cea mai sigură și eficientă formă a virusului. Se recomandă imunizarea la 13-15 luni de la naștere, cu un rapel la vârsta școlară, la 6-7 ani. Este foarte important ca fetele în clasa a VIII-a sa primească acest vaccin în eventualitatea unei sarcini ulterioare.

De obicei, sugarii sunt protejați împotriva rubeolei în jur de 6-8 luni de la naștere datorită imunității transmise de mamă. Dacă un copil necesită imunizare anti-rubeolică înainte de vârsta de 1 an (călătorie în țări cu multe cazuri de rubeolă), discutați cu medicul specialist.

Este necesar să fiți vaccinați?

1. Nu, dacă:

  • Vi s-au administrat 2 doze de vaccin ROR după vârsta de 12 luni sau o doză de vaccin ROR și o doză de vaccin anti-pojar;
  • Analizele de sânge indică imunitatea față de pojar, oreion și rubeolă.

2.      Da, dacă:

  • Sunteți în perioada fertilă și vă doriți o sarcină, iar analizele sangvine nu atestă imunizarea anti-rubeolă, anti-rujeolă, anti-oreion;
  • Lucrați în unități spitalicești sau instituții publice;
  • ·Plănuți o călătorie în străinătate în zone cu multe cazuri de rubeolă.

3. Vaccinul nu este recomandat:

  • femeilor însărcinate sau celor care plănuiesc să rămână gravide în următoarea lună;
  • adulților cu infecție activă, care sunt alergici la gelatină, la antibioticul Neomicină sau care au dezvoltat o reacție alergică la o doză precedentă de vaccin ROR. La fel și în cazul persoanelor care suferă de cancer, boli hematologice sau a persoanelor sub tratament imunosupresor.

Posibile efecte secundare ale vaccinului ROR

Dintre efectele adverse ale vaccinării ce pot apărea la copii, amintim:

  • febră;
  • iritație;
  • inflamarea ganglionilor (rar);
  • epilepsia (rar);
  • articulații dureroase (1 din 4, mai ales femei tinere);
  • scăderea numărului de trombocite;
  • o formă ușoară de rujeolă (pojar) care poate dura 2-3 zile: iritație, febră, lipsa apetitului și stare generală alterată;
  • o forma ușoară de oreion care poate dura 1-2 zile;
  • în cazuri rare este posibilă apariția unei iritații sau a unor peteșii la câteva săptămâni de la vaccinare.

În cazul adulților, majoritatea nu prezintă efecte adverse ale vaccinării. 15%  dintre aceștia declară febră în următoarele 7-12 zile post vaccin, iar 5% prezintă și erupția specifică. Adolescenții și femeile adulte pot acuza dureri articulare sau rigiditate după administrarea vaccinului. Alergii severe se raportează la o doză dintr-un milion de vaccinuri.

Studiile aprofundate ale societăților de profil de mare prestigiu au concluzionat că nu există nicio legătură dovedită științific între vaccinul ROR și autism.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!