Reyataz – tratamentul antiretroviral – doze, indicatii, atentionari

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Reyataz

Reyataz 100 mg se comercializează sub formă de capsule. Fiecare capsulă de Reyataz conţine atazanavir 100 mg (sub formă de sulfat). Atazanavirul face parte din clasa inhibitorilor de protează, fiind un antiretroviral. Ca și excipienți, Reyataz conține:

  • crospovidonă
  • lactoză monohidrat
  • stearat de magneziu
  • gelatină
  • indigotină
  • dioxid de titan
  • propilenglicol
  • hidroxid de amoniu
  • simeticonă

2. Indicații și contraindicații Reyataz

Reyataz capsule, administrat concomitent cu ritonavir în doză mică, este indicat pentru tratamentul infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane dobândite (HIV-1) la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta de cel puţin 6 ani, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale. Pe baza datelor virusologice şi clinice disponibile de la pacienţi adulţi, nu se aşteaptă niciun beneficiu la pacienţii cu rezistenţă multiplă la inhibitorii de proteaze (≥ 4 mutaţii de rezistenţă la IP). Alegerea Reyataz în tratamentul pacienţilor adulţi, copii şi adolescenţi trataţi anterior, trebuie să se bazeze pe testarea individuală a rezistenţei virale şi pe antecedentele terapeutice ale pacientului.

Acest medicament nu este indicat a fi administrat pacienților cunoscuți cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior. De asemenea, atazanavirul este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

3. Reacții adverse și supradozajul cu Reyataz

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente: hipersensibilitate.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Sunt mai puţin frecvente. Pot apărea: scădere ponderală, creştere ponderală, anorexie, creşterea apetitului alimentar.

Tulburări psihice

Nu foarte des întâșnite: depresie, dezorientare, anxietate, insomnie, tulburări ale somnului, vise neobişnuite.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee. Mai puţin frecvente: neuropatie periferică, sincopă, amnezie, ameţeli, somnolenţă, disgeuzie.

Tulburări oculare

Frecvent apare icterul ocular.

Tulburări cardiace

Nu apar foarte des. Putem enumera: torsada vârfurilor, prelungirea intervalului QTca , edeme, palpitaţii.

Tulburări gastrointestinale

Frecvente sunt: vărsături, diaree, durere abdominală, greaţă, dispepsie, pancreatită, gastrită, distensie abdominală, stomatită aftoasă, flatulenţă, xerostomie.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Ca exemple din această categorie putem menționa: erupţie cutanată tranzitorie, eritem polimorf, erupţii cutanate toxice, erupţii cutanate medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice, angioedem, urticarie, alopecie, prurit, sindrom Stevens-Johnson, erupţie cutanată veziculo-buloasă, eczemă, vasodilataţie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Pot fi întâlnite: atrofie musculară, artralgie, mialgie, miopatie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Ca exemple putem menționa: nefrolitiază , hematurie, proteinurie, polakiurie, nefrită interstiţială, durere renală.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Au fost raportate: fatigabilitate, durere toracică, stare generală de rău, febră, astenie, tulburări de mers.

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

Experienţa dobândită la om în cazul supradozajului acut cu Reyataz este limitată. În cazul administrării dozelor mari, care determină expuneri mari la medicament, s-au observat: icter datorat hiperbilirubinemiei indirecte (neconjugate) (fără modificări asociate ale testelor funcţiei hepatice) sau alungirea intervalului PR.

Tratamentul supradozajului cu Reyataz constă în tratament general suportiv, inclusiv monitorizarea semnelor vitale şi a electrocardiogramei, şi supravegherea stării clinice a pacientului. Dacă se indică, trebuie realizată eliminarea atazanavir neabsorbit prin provocarea vărsăturilor sau prin lavaj gastric.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe Reyataz

Interacțiuni

Asocierea dintre Reyataz şi ritonavir este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată. De asemenea, administrarea concomitentă cu simvastatină sau lovastatină nu este indicată.

Alte medicamente a căror asociere cu atazanavir este contraindicată sunt:

  • rifampicină
  • inhibitorul fosfodiesterazei 5- sildenafil atunci când se utilizează numai pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare
  • quetiapină
  • alfuzosin
  • astemizol
  • terfenadină
  • cisapridă
  • pimozidă
  • chinidină
  • bepridil
  • triazolam
  • midazolam
  • alcaloizi din secară cornută, în special ergotamină, dihidroergotamină, ergonovină, metilergonovină
  • medicamente care conţin sunătoare

Deşi s-a demonstrat că supresia virală eficientă cu tratament antiretroviral reduce substanţial riscul de transmitere pe cale sexuală, nu poate fi exclus un risc rezidual. Pentru a preveni transmiterea, trebuie luate măsuri de precauţie în conformitate cu ghidurile naţionale.

Insuficiență hepatică

Atazanavir este metabolizat preponderent la nivel hepatic şi, de aceea, s-a observat creşterea concentraţiilor plasmatice la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Nu s-au stabilit profilurile de siguranţă şi eficacitate ale administrării Reyataz la pacienţii cu tulburări hepatice semnificative concomitente. Pacienţii cu hepatită cronică B sau C şi care efectuează terapie antiretrovirală combinată prezintă un risc crescut pentru apariţia reacţiilor adverse hepatice severe, care pot determina chiar deces.

Greutate corporală şi parametri metabolici

În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii şi cu stilul de viaţă. În cazul creşterii valorilor de lipide, în unele cazuri există dovezi ale acestui efect ca urmare a administrării tratamentului, în timp ce pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei se realizează în conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infecţiei cu HIV. Tulburările lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Retragerea ritonavir numai în condiţii restrictive

Tratamentul standard recomandat, asigurând atingerea parametrilor farmacocinetici optimi şi a unui nivel adecvat de supresie virusologică, este Reyataz activat cu retonavir. Retragerea ritonavir din schema terapeutică cu Reyataz activat nu este recomandată, însă poate fi luată în considerare la pacienţii adulţi, administrând-se în doză de 400 mg o dată pe zi împreună cu alimente, cu respectarea următoarelor condiţii restrictive coroborate: 

  • absenţa eşecului virusologic anterior 
  • încărcătură virală nedetectabilă în ultimele 6 luni sub schema terapeutică actuală 
  • tulpini virale fără mutaţii asociate cu rezistenţa la schema terapeutică actuală.
Litiaza renală

Litiaza renală a fost raportată la pacienţii cărora li s-a administrat Reyataz. Unii pacienţi au necesitat spitalizare pentru tratament suplimentar şi unii au avut complicaţii. În unele cazuri, litiaza renală s-a asociat cu insuficienţă renală acută sau insuficienţă renală. Dacă apar semne şi simptome de litiază renală, se poate lua în considerare întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului.

Sindromul reactivării imune

La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imunitară gravă în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate, poate să apară o reacţie inflamatorie determinată de germeni oportunişti asimptomatici sau reziduali şi poate determina afecţiuni clinice grave sau agravarea simptomelor preexistente.

Osteonecroză

Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansată şi/sau expunere îndelungată la terapie antiretrovirală combinată. Pacienţii sunt îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Excipienți

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcina și alăptarea

Conform unui număr moderat de date (între 300-1000 de rezultate obţinute din sarcini) privind gravidele, nu s-au evidenţiat efecte malformative ale atazanavir. Se poate avea în vedere utilizarea acestui medicament asociat cu ritonavir în timpul sarcinii doar dacă beneficiile terapeutice justifică riscul potenţial.

Nu se cunoaşte dacă administrarea de atazanavir asociat cu ritonavir la mame în timpul sarcinii va exacerba hiperbilirubinemia fiziologică şi va determina icter nuclear la nou-născuţi şi sugari. În perioada prenatală, trebuie luată în considerare monitorizarea suplimentară.

Nu se cunoaşte dacă atazanavir sau metaboliţii atazanavir se excretă în laptele uman. Ca regulă generală, se recomandă ca femeile infectate cu HIV să nu-şi alăpteze copiii pentru a se evita transmiterea HIV.

5. Doze și mod de administrare Reyataz

Adulți

Doza recomandată de atazanavir capsule este de 300 mg o dată pe zi administrat cu ritonavir 100 mg o dată pe zi şi cu alimente. Ritonavir este utilizat ca activator al farmacocineticii atazanavir.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei. Nu se recomandă administrarea asocierii dintre atazanavir şi ritonavir la pacienţii care efectuează hemodializă.

Insuficienţă hepatică

Administrarea asocierii dintre atazanavir şi ritonavir nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Administrarea asocierii dintre atazanavir şi ritonavir trebuie efectuată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Asocierea dintre atazanavir şi ritonavir nu trebuie utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă.

Sarcina

În timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină: Este posibil ca asocierea dintre acest medicament şi ritonavir 100 mg să nu furnizeze o expunere suficientă la atazanavir, în special atunci când activitatea atazanavir sau a întregii scheme terapeutice poate fi compromisă din cauza rezistenţei la medicament. Deoarece datele disponibile sunt limitate şi din cauza variabilităţii între pacienți pe durata sarcinii, se poate lua în considerare monitorizarea nivelului terapeutic al medicamentului pentru a asigura nivelul adecvat de expunere.

Mod de administrare

Pentru administrare pe cale orală. Capsulele trebuie înghiţite întregi.

6. Alte informații Reyataz

Pacienţii trebuie informaţi că s-a raportat apariţia ameţelilor în timpul tratamentului cu scheme terapeutice care includ acest medicament.

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe etichetă, cutie sau blister. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

 

 

 

 

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!