retentie acuta de urina
Retenția acută de urină reprezintă imposibilitatea brusc instalată de a elimina urina din vezica urinară. Este o afecțiune dureroasă și necesită aplicarea unui tratament de urgență, care, de cele mai multe ori, presupune sondarea uretro-vezicală sau efectuarea cistostomiei (cateterizare suprapubiană).

Retenția acută de urină

Retenția acută de urină reprezintă imposibilitatea brusc instalată de a elimina urina din vezica urinară. Este o afecțiune dureroasă și necesită aplicarea unui tratament de urgență, care, de cele mai multe ori, presupune sondarea uretro-vezicală sau efectuarea cistostomiei (cateterizare suprapubiană). Retenția acută de urină este o afecțiune întâlnită în multe situații de urgență medicală, cu o frecvență mai mare în cazul bărbaților, comparativ cu femeile, mai des întâlnită în cazul bărbaților peste vârsta de 70 de ani. De asemenea, retenția acută de urină a fost recunoscută ca o consecință a îndepărtării cateterului uretral înainte de termen, în prostatectomiile radicale retropubice.

Cauze ale retenței de urină

Cauzele retenției de urină sunt numeroase și, în functie de mecanismul prin care se produce această retenție, pot fi de tip obstructiv, infecțios – inflamator, neurologic, medicamentos sau alte cauze.

  •         Cauze obstructive

La bărbați – hiperplazia benignă de prostată, stenoza meatului uretral, fimoza, parafimoza, cancerul prostatic;

La femei – cistocelul, rectocelul, prolapsul uterin, fibromul uterin, tumori maligne ginecologice, chistul ovarian;

La ambele sexe – calculi vezicali, tumori maligne gastrointestinale sau retroperitoneale, impactarea cu materii fecale, cancerul de vezică urinară, stricturile ureterale, prezența de corpi străini.

  •         Infecții și inflamații

La bărbați – prostatie, abcese prostatice, balanitita;

La femei – vulvovaginite acute, pemfigus vaginal, lichen plan vaginal

La ambele sexe – bilarioza, herpesul genital, infecția cu virusul varicelo-zosterian, cistitele, abcesele peri-ureterale;

  •         Cauze medicamentoase

–          Anticolinergicele – antipsihotice, antidepresive, anticolinergice respiratorii;

–          Opiode și anestezice;

–          Agonisti alfa-adrenergici;

–          Benzodiazepine;

–          Antiiflamatorii non-steroidiene;

–          Blocante de canale de calciu;

–          Antihistaminice;

–          Alcool.

  •         Cauze neurologice

–          Autonome sau de nervi periferici: neuropatii, poliomielita, anemia pernicioasă, tabes, traumatisme de coloană vertebrală, diabet zaharat, sindrom Guillain-Barre;

–          Afecțiuni cerebrale întlânite în: scleroza multiplă, boli cardiovasculare, neoplasme, boala Parkinson, hidrocefalie;

–          Afecțiuni ale coloanei vertebrale: afecțiuni ale discului intervertebral, scleroza multiplă, spina bifidă, mielita trasnversă, tumori, sindromul coadă de cal, hematom sau abces intramedular, traumatisme de coloană vertebrală, stenoze spinale.

  •         Alte cauze

La bărbați – traumatisme peniene, fracturile, injuriile

La femei – complicații postpartum, disfuncția sfincetrului uretral.

In apariția retenției acute de urină cauze incriminate  pot fi: calculii ureterali sau vezicali care au migrat și determină obstrucție pe traiectul eliminării urinei din vezica urinară (uretra), infecțiile urinare, afectarea sistemului nervos, consumul de alcool, diverse alergii, consum de diverse medicamente (bromura de ipratropiu, albuterol, epinefrina), expunerea îndelungată la temperaturi scăzute, afecțiuni ale coloanei vertebrale, complicații apărute în urma anesteziei.

Simptome întâlnite în retenția acută de urină

În retenția acută de urină pacientul se prezintă în imposibilitatea de a elimina urina din vezica urinară, are discomfort și dureri hipogastrice (partea inferioară a abdomenului), se prezintă cu o vezică urinară destinsă și de consistență fermă la palpare – aspect ce poartă denumirea de glob vezical tare.

Acumulatea constantă de urină în vezica urinară determină destinderea ei, ajungându-se, în anumite situații, la dimensiuni enorme. Această destindere provoacă o durere suprapubiană constantă, care nu va ceda până când urina nu va fi eliminată.

Complicații ale retenței acute de urină

În unele cazuri, se întâmplă ca urina să aibă traiect retrograd (reflux vezico-ureteral), ceea ce înseamnă că va reflua din vezica urinară prin uretere înapoi la rinichi. Acest lucru va determina ulterior umplerea rinichiului cu urină și apariția hidronefrozei (dilatarea rinichiului din cauza umplerii cu lichid), pionefrozei (apariția puroiului în rinichi din cauza stagnării urinei), apariția insuficienței renale, ajungându-se chiar până instalarea sepsisului (infecție diseminată în fluxul sangvin).

Comparativ cu retenția acută de urină, în retenția cronică de urină sistemul urinar are un timp mai lung de adaptare. În general pacienții acuză întârzierea apariției fluxului urinar de la momentul începerii micțiunii, apoi fluxul urinar scade treptat pe masură ce obstrucția crește și apare senzația de golire incompletă a vezicii urinare după micționare. Acumularea în timp a urinei în vezica urinară nu provoacă dureri hipogastrice și complicații renale în mod rapid. Prin urmare, globul vezical va fi unul de consistență mai puțin fermă la palpare, mai moale, comparativ cu cel din retenția acută.

Diagnosticul în retenția acută de urină

Investigațiile care se pot face pentru stabiliraea diagnosticului includ atât investigații si analize uzuale, cât și specifice.

La examenul fizic se observă hipogastrul destins de volum, cu imposibilitatea eliminării urinei din vezica urinară.

Analizele de laborator includ: efectuarea hemogramei, factorilor specifici de inflamație,  glicemiei, podușilor de retenție azotată și ratei filtrării glomerulare – pentru evluarea functionalității rinichilor, antigenului prostatic specific (PSA) – la pacienții la care se suspectează o afecțiune a glandei prostatice. Sumarul de urină este, de asemenea, important pentru evaluarea funcției renale (proteinurie, hematurie) și depistarea unei posibile infecții urinare.

Investigațiile imagistice includ:

–          ecografia – măsurarea reziduului urinar, depistarea unei posibile hidronefroze, posibil vizualizarea calculilor urinari;

–          computer tomografia – examenul de elecție în suspiciunea de calculi urinari – evidențiază calculii existenți sau posibile formațiuni tumorale aflate în zonele abdominală, pelvină sau retroperitoneală care împidică eliminarea urinei;

–          RMN spinal – utilizat pentru a pune în evidență diverse afecțiuni ale coloanei vertebrale (tumori spinale, compresii, prolaps de disc intervertebral, etc.);

–          cistoscopia sau cistouretrografia micțională (cu raze x) – necesară pentru a depista locul și elementul obstructiv;

–          CT/RMN cranian – pentru a investiga prezența unor posibile leziuni (tumori, AVC).

Tratamentul în retenția acută de urină

Tratamentul administrat în urgență pacienților cu retenție acută de urină are în vedere golirea vezicii urinare și apoi depistarea cauzei care a dus la apariția acestei afecțiuni.

Tratamentul imediat presupune drenajul urinei, golirea rapidă și completă a vezicii urinare, intervenție ce se poate realiza prin:

–          cateterizare / sondaj uretral (montarea de sondă urinară);

–          stentarea prostatică (în cazul în care există o obstrucție prostatică);

–          cateterul suprapubian sau cistostomia suprapubiană (inserarea unei sonde suprapubiene prin peretele abdominal până în vezica urinară);

–          nefrostoma percutană – pentru decompresia sistemului colector renal. Această intervenție este principala opțiune terapeutică de drenaj temporar în cazul unui sistem urinar colector blocat (obstrucția căilor urinare care leagă rinichiul de vezica urinară – uretere).

Tratamentul de lungă durată depinde de cauza care a determinat retenția acută de urină. Poate consta în eliminarea calulilor urinari, tratamentul hiperplaziei de prostată, tratamentul infecțiilor urinare sau excizia tumorilor compresive/obstructive.

Prevenție

Prevenția retenției acute de urină se poate face, în special, la bărbații diagnosticați cu hiperplazie benignă de prostată, prin administrarea tratamentului medicamentos specific. Pentru prevenirea apariției calculilor renali este important atât un regim igieno-dietetic, care să aibă în vedere scăderea acidozei urinare, cât și administrarea medicației specifice în cazul în care aceștia s-au format, astfel încat să nu se ajungă la stadiul de retenție urinară acută.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!