Rectocolita ulcero-hemoragică (colita ulcerativă)

Rectocolita ulcero-hemoragică este o boală inflamatorie intestinală, alături de boala Crohn, având o etiologie necunoscută. S-a observat că există variaţii rasiale şi etnice, această afecţiune fiind mai des întâlnită la rasă albă. Rectocolita ulcero-hemoragică are o repartiţie egală pe sexe şi prezintă o mare variabilitate geografică. Chiar dacă etiopatogenia bolii este incomplet elucidată, s-a considerat că ea rezultă în urmă interacţiunii a 3 categorii de factori: factori de mediu, susceptibilitate genetică şi diferite modificări în activarea sistemului imun de la nivelul intestinului. Cei care au renunţat la fumat şi nefumătorii au un risc mai crescut pentru dezvoltarea rectocolitei ulcero-hemoragice, frecvent vârsta de debut fiind în jurul vârstei de 15-30 de ani.

Principalele caracteristici ale rectocolitei ulcero-hemoragice

1)Reprezintă o afecţiune strict localizată la nivelul colonului (în orice segment al lui)

2)Din toate straturile peretelui intestinal, este afectată doar mucoasa.

3)Inflamatia este iniţial localizată la nivelul rectului, ulterior progresând spre colonul proximal, până la nivelul valvei ileo-cecale.

4)Leziunile de la nivelul colonului sunt continue, fără zone de mucoasă integră, spre deosebire de boala Crohn, unde leziunile sunt segmentare.

5)Pe lângă complicaţiile colonice, pot exista şi complicaţii extracolonice.

Clasificarea rectocolitei ulcero-hemoragice

În funcţie de extensia bolii, rectocolita ulcero-hemoragică se poate prezenta ca şi:

Proctită: inflamaţie localizată exclusiv la nivelul rectului

Procto-sigmoidită: inflamaţie localizată la nivelul rectului şi sigmoidului

Colită stângă: inflamaţie localizată de la nivelul rectului până la unghiul splenic al colonului

Colită stângă extinsă: inflamaţia respectă cecul

-Pancolită: inflamaţie extinsă la nivelul întregului colon

Manifestările clinice în rectocolita ulcero-hemoragică

1)Manifestări digestive specifice: diareea şi rectoragiile. Acestea pot fi acompaniate de: crampe în abdomenul inferior, tenesme rectale, senzaţia de defecaţie imperioasă (urgentă). Colita severă debutează rapid, determinând creşterea VSH (marker inflamator), febră, scăderea hematocritului şi eliminarea a numeroase scaune (peste 6 pe zi) cu sânge.

2)Manifestări extracolonice:eritem nodos, pyoderma gangrenosum, uveită, episclerită, artrită seronegativă, sacroileita, spondilită anchilozantă, periostită, hepatită cronică, litiază biliară, ciroză, colangită sclerozantă primitivă, evenimente trombembolice, amiloidoză, nefrolitiază.

3)Manifestări sistemice (apar doar în formele severe): scădere ponderală, astenie, febra, deshidratare

Rectocolita ulcero-hemoragică poate varia de la forme de îmbolnăvire acută până la episoade de remisie.

Astfel, există 3 forme clinico-evolutive în rectocolita ulcero-hemoragică:

forma acută (fulminantă)

forma cronică recurentă

forma cronică continuă

ATENŢIE!: Atunci când apar dureri abdominale, sânge în scaun şi episoade persistente (recurente) de diaree, care nu cedează la medicamentele obişnuite, este necesară prezentarea de urgenţă la medic!

 

Diagnosticul rectocolitei ulcero-hemoragice

Diagnosticul rectocolitei ulcero-hemoragice se realizează numai prin coroborarea datelor rezultate în urma următoarelor investigaţii:biologice, imagistice şi endoscopice.

1)Investigaţiile biologice ne arată următoarele rezultate:

-leucocitoză

-anemie feriprivă

-sindrom inflamator (creşterea VSH şi a proteinei C reactive)

-prezenţa anticorpilor pANCA la 60-65% din pacienţii cu rectocolită ulcero-hemoragică

-prezenţa anticorpilor ASCA la aproximativ 10% din pacienţi

2)Investigaţiile imagistice

-Irigografia cu dublu contrast (examen radiologic): arată o mucoasa friabilă cu ulceraţii difuze, de aspect granular, cât şi prezenţa unor pseudopolipi.

-Ecografia abdominală:prezenţa unei mucoase colonice îngroşate, putând aprecia întinderea leziunilor, mai ales în formele acute.

3)Investigaţiile endoscopice

-Endoscopia digestivă inferioară este superioară examenului radiologic, putând evidenţia următoarele modificări: eroziuni şi ulceraţii superficiale, aspect granular al mucoasei, hiperemie, edem, pseudopolipi, leziuni continue fără mucoasă integră, afectare strict mucosala.

În urma endoscopiei, se pot preleva fragmente din mucoasa afectată, ulterior acestea fiind analizate la microscop. Dintre modificările microscopice, cele mai frecvente sunt reprezentate de: prezenţa abceselor criptice, infiltrat inflamator alcătuit predominant din polimorfonucleare doar la nivelul mucoasei, mucoasa hiperemică şi edematiata, pseudopolipi inflamatori în formele cronice de boală.

Complicaţiile rectocolitei ulcero-hemoragice

Pe lângă complicaţiile extraintestinale detaliate mai sus, există şi o serie de complicaţii locale precum:

Megacolonul toxic (5%): dilataţia colonului cu un diametru mai mare de 6 cm, având un risc crescut de perforaţie. Tratamentul acestei complicaţii constă în administrare de antibiotice şi corticosteroizi intravenos, mai rar fiind chirurgical.

Strictură (5%): după episoade repetate de inflamaţie, la nivelul rectosigmoidului

Hemoragie digestivă inferioară, care poate fi destul de gravă, determinând secundar o anemie

Cancerul de colon: persoanele cu rectocolită ulcero-hemoragică au un risc mult mai mare faţă de persoanele din populaţia generală care nu prezintă boala.

Tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice

1)Tratament igieno-dietetic: evitarea fructelor şi legumelor nepreparate (crude), a dulciurilor concentrate.

2)Tratament medicamentos:

-Sulfasalazina şi Mesalazina:se pot administra atât oral, cât şi local (sub formă de supozitoare, microclisme).

Unii pacienţi prezintă reacţii adverse importante la administrarea acestor medicamente:febră, greaţă, vărsături, pancreatită, miocardită, pericardită, pneumonie, nefrită. De menţionat este faptul că se pot administra concomitent atât preparate orale, cât şi topice. Aceste medicamente protejează organismul şi nu permit dezvoltarea cancerului colorectal din aceste leziuni prezente la nivelul colonului.

-Corticosteroizii: se pot administra oral, local (supozitoare, microclisme), dar şi parenteral.

Cel mai frecvent, se folosesc prednisonul şi budesonidul, majoritatea pacienţilor răspunzând la această terapie, în 7-28 de zile.

-Imunomodulatoare:au numeroase reacţii adverse (pancreatită, supresie medulară, toxicitate hepatică/neurologică/renală).

Ca şi imunomodulatoare folosite, enumerăm:azatioprina, 6-mercaptopurina, metotrexat, ciclosporina.

-Antibiotice: se folosesc în complicaţiile septice ale bolii, determinând scăderea invaziei tisulare bacteriene şi a concentraţiei  de bacterii din intestin.Se poate administra un singur tip de antibiotic (metronidazol, ciprofloxacină) sau o asociere de antibiotice.

-Agenţii biologici (Infliximab şi Adalimumab) oferă rezultate satisfăcătoare, dar duc la apariţia unor reacţii severe alergice, precum şi a unor riscuri de infecţii sistemice şi tuberculoză.

3)Tratament chirurgical:proctocolectomia cu viză curativă.

Indicaţiile de tratament chirurgical sunt reprezentate de:reacţii adverse severe la terapia medicamentoasă, prezenţa complicaţiilor, formele refractare (care nu răspund la terapia maximală într-un timp de 7 zile).

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!