Pseudomonas Aeruginosa

Generalități

Pseudomonas Aeruginosa, cunoscut și drept „Bacil Pioceanic” este cel mai reprezentativ microorganism din familia Pseudomonadaceae-lor, oportunist al omului și cea mai bine cunoscută din punct de vedere genetic. Pseudomonas Aeruginosa este comensal al tubului digestiv. Vorbim despre un microorganism ubicuitar, găsindu-se în sol, apă, vegetație, sol și chiar materii organice în putrefacție.

Frecvent, este răspândit în medii umede, dar mai ales în atmosfera de spital (toalete, chiuvete, soluții antiseptice, injectabile, termometre, incubatoare, echipamente de monitorizare respiratorie). Din ce în ce mai frecvent, îl putem izola de la purtătorii sănătoși din rândul personalului medical.

Bacilul contaminează produsele alimentare, medicamentoase sau cosmetice, în ciuda păstrării acestora la o temperatură scăzută (frigider).

Caracteristicile specifice ar trebui reținute, în vederea diagnosticului de laborator, deoarece acestea ne vor ajuta să  diferențiem Pseudomonas Aeruginosa de alte microorganisme.

Caracteristicile bacilului

În privința morfologiei bacilului, trebuie să știm că acesta este un bacil Gram negativ, drept sau ușor încurbat, nesporulat, fără capsulă și prezentând la unul dintre poli un cil ce îi conferă mobilitate.

Mediile  ce  permit obținerea unei culture de Pseudomonas Aeruginosa sunt variabile, acesta fiind un germen nepretențios. Astfel, putem viza  atât  medii lichide, cât și solide (agar nutritiv, agar sânge, agar Mac-Conkey/Istrate Meitert).

Mediul lichid (bulion nutritiv) va fi tulbure, formândându-se o peliculă și un pigment verde. Frecvent, s-a observat un inel alb, mucos și, totodată,  aderent la pereții eprubetei.

Pe mediu solid, cultura are suprafață iridiscentă, fiind evidențiat un luciu metalic și plajă de autoliză.

Semnul major de identificare al Pseudomonasului este degajarea unui miros aromat, asemănător florilor de tei, salcâmului sau iasomiei.

Mediul capătă o nuanță de verde strălucitor, deoarece Pseudomonas Aeruginosa sintetizează pigmenți precum piocianină (albastru) și pioverdină (galben-vede/ galben-brun).

Din punct de vedere biochimic, bacilul nu fermentează, dar acidifică mediul, fapt explicat prin descompunerea oxidativă a glucozei. Ca sursă unică de carbon, bacilul folosește  diferite substraturi, însă nu produce indol și nici hidrogen sulfurat.

Piocianicul este rezistent în mediul extern, multiplicându-se în apă, chiar și la temperatura mediului ambiant.

Din nefericire, bacilul prezintă o rezistență crescută la antibiotice, din cauza impermeabilității membranei externe, dar și a producerii unor beta-lactamaze inductibile. Este prezent în mediul spitalicesc, unde provoacă frecvent infecții nosocomiale greu de tratat, datorită multirezistenței sale la antibiotice. În acest caz trebuie menționată bine-cunoscuta situație a pacienților, ale căror răni provocate în urma arsurilor, s-au agravat în urma infecției intraspitalicești cu Pseudomonas. Bacilul nu permitea rănilor să se vindece, aceștia fiind supuși luni întregi unor chinuri de neimaginat, determinate de grefele de piele ce nu aveau succes din cauza infecției, dar și durerilor suferite atunci când li se aplicau antiseptice pe țesuturile vii sau din timpul realizării igienei.

Bacilul acționează prin virulență și toxinogeneză, în special în cazul imunodeprimaților.

Factorii de virulență ai piocianicului sunt reprezentați de:

-capsulă-rol antifagocitar și de adezină;

-pilii(fimbriile)-favorizează atașarea de celulele epiteliale ale gazdei;

-exopolizaharide-responsabile de dezvoltarea coloniilor mucoide în culturi provenite de la pacienții cu fibroză chistică;

-enzime extracelulare-produc lezare tisulară și inhibă funcția neutrofilului;

Toxinogeneza se realizează prin :

-endotoxină-determină sindromul septic: febră, șoc, oligurie, leucopenie, leucocitoză;

-exotoxinele A și S- inhibă sinteza proteică;

Patogenie

Pseudomonas Aeruginosa devine patogen atunci când există condiții favorizante dezvoltării lui, ele compromițând imunitatea organismului. Instalarea procesului infecțios presupune colonizarea, invazia, diseminarea și difuzia toxinelor în organismul uman.

Colonizarea se realizează cu ajutorul adezinelor, fimbriilor, acestea reprezentând punți prin care bacilul se leagă de celulele epiteliale ale tegumentului și mucoaselor.

Invazia e asigurată de acțiunea proteazei, elastazei, exotoxinei A care alterează țesutul, distrug complementul, imunoglobulinele și fibronectina.

Acționează și la nivel pulmonar, unde prin intermediul fosfolipazei C distruge surfactantul.

În faza de diseminare, exotoxina A și endotoxina determină șocul septic, observându-se o evoluție deosebit de gravă.

Aspecte clinice

Afecțiunile, produse de Pseudomonas Aeruginosa, se clasifică în funcție de poarta de intrare astfel:

  • Infecții cutanate:

-Infecții ale plăgilor chirurgicale sau post-traumatice, ulcerații suprainfectate, escare de decubit;

-Infecții cutanate ale arsurilor-suprafața umedă a arsurilor și absența răspunsului neutrofilelor la invazia                    tisulară predispun la infecții cu bacilul Piocianic, care colonizează tegumentul ars cu distrugere vasculară                    locală, necroză tisulară și, în final, bacteriemie.

  • Infecții urinare trenante- mai ales la pacienții cu catetere uretrale care servesc drept sursă de infecție;
  • Infecții digestive- gastroenterite( la nou-născut, după tratament cu antibiotice orale de lungă durată sau după consum de apă contaminată) peritonite, colecistite, angiocolite;
  • Infecții ORL;

-otice: otita externă malignă(infecțiile canalului auditiv difuzează spre mastoidă, mai ales la vârstnicii                         diabetici), otită medie cronică;

-sinuzite;

-infecții oculare: conjunctivite, keratite, ulcerații corneene-secundare intervențiilor chirurgicale sau instilării             de colire (produse farmaceutice pentru uz extern, sub formă de picături) contaminate, utilizării soluției de                 curățare a lentilelor de contact contaminate cu Pseudomonas;.

  • Infecții respiratorii-abces pulmonar, bronșite, pneumonii, bronhopneumonii, pleurezii. Infecțiile pulmonare în cazul pacienților cu fibroză chistică (mucoviscidoză) se manifestă cu pneumonie cronică, ce se scontează cu distrugerea plămânilor. La pacienții imunocompromiși, infecțiile pulmonare se manifestă ca bronhopneumonie bilaterală tipică cu formare de microabcese și necroză tisulară. În infecțiile severe, se poate ajunge la bacteriemie cu mortalitate crescută.
  • Infecții ale aparatului locomotor- osteoartrite (după injecții intraarticulare), osteomielite (frecvent întâlnite la pacienții cu ulcere diabetice);
  • Infecții ale aparatului circulator-arterite, tromboflebite (după catetere venoase), endocardite (valva tricuspidă mai frecvent afectată), pericardite (mai ales după operații pe cord);
  • Infecții ale sistemului nervos-meningite;
  • Bacteriemia- rezultatul unor infecții ale tractului respirator inferior, tractului urinar, pielii și țesuturilor moi. Este frecventă în cazul neutropeniei, diabetului zaharat, arsurilor extinse, precum și afecțiunilor hematologice maligne.
  • Septicemii (mai ales în imunodeficiențele severe, precum cancer, infecții cu HIV);

Diagnostic de laborator

Printre probele biologice pe care le putem preleva în vederea depistării infecției cu Pseudomonas, se numără: urină, materii fecale, spută, puroi, sânge, prelevate din mediul spitalicesc etc.

Îl putem izola pe medii de cultură uzuale, nefiind un germen pretențios. Astfel, crește pe geloză simplă, geloză- sânge, medii lactozate.

Pentru a îl identifica, vom urmări caracteristicile menționate mai sus, printre care: aspectul coloniilor, prezența pigmentului, mirosul caracteristic, oxidaza pozitivă, beta hemoliză și creștere la 42 de grade Celsius. Caracterele biochimice sunt cele pe care le vom avea în vedere pentru un diagnostic diferențial.

În cazul infecțiilor nosocomiale menționate mai sus, cauzate de diferite tulpini de Pseudomonas, e imperios să identificăm fenotipul caracteristic tulpinii izolate, markerii epidemiologici ai tulpinii prin serotipie, lizotipie etc.

Tratament

După cum am explicat, impermeabilitatea membranei celulare este cea care determină, în principal, o rezistență crescută la antibiotice, motiv pentru care este necesară realizarea antibiogramei și realizarea unei asocieri de antibiotice pentru tratamentul infecțiilor nosocomiale produse de Pseudomonas Aeruginosa.

Există și situații în care se apelează la un tratament imunomodulator. În aceste cazuri, se aplică vaccinoterapia cu vaccin monovalent pentru infecțiile localizate, iar vaccinul antipiocianic polivalent asociat cu administrarea de ser hiperimun antipiocianic în cazul infecțiilor generalizate sau al arsurilor extinse.

Epidemiologia și profilaxia specifice bacilului Piocianic

În general, infecțiile produse sunt cele intraspitalicești, deci metodele de control sunt cele uzuale, la care se asociază o grijă deosebită zonelor umede, deoarece am spus că în mediul acvatic/umed, bacilul se înmulțește. Astfel, trebuie acordată o atenție sporită apei din vaza cu flori, plantelor din ghiveci, apei din conducte, din umidificatoare, fructelor, legumelor consumate crude, soluțiilor antiseptice sau dezinfectante.

Măsurile de profilaxie generală nespecifică se referă la igiena generală, un tratament rațional cu antibiotice și limitarea răspândirii infecțiilor.

Profilaxia specifică se realizează prin vaccin antipiocianic polivalent, monovalent, autovaccin și ser imun polivalent.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!