Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Precoma și coma diabetică sunt două complicații acute severe, situații extreme, asociate cu diabetul zaharat. Precoma sau cetoacidoza avansată este etapa premergătoare comei diabetice și se caracterizează prin scăderea valorii pH-ului sangvin sub 7,3. Coma diabetică cetoacidozică este definită de o valoare a pH-ului în sânge mai mică de 7,2. Precoma şi coma diabetică sunt urgenţe medicale şi pun în pericol viaţa pacientului, deoarece afectează trei dintre cele mai importante sisteme ale organismului: endocrin, nervos central şi cardiovascular. Netratată, coma diabetică poate duce la leziuni permanente ale creierului şi chiar la deces.
În practica medicală se disting trei tipuri de cetoacidoze:
Tip 1 : precoma cetoacidozică
Tip 2: coma cetoacidozică iniţială
Tip 3: coma cetoacidozică completă
În cazul precomei cetoacidozice nivelul glicemiei creşte până la valori cuprinse între 400-600 mg/dl, iar în urină se găsesc cantităţi mari de corpi cetonici. Coma diabetică prezintă simptome mai grave şi o glicemie de 600-1000 mg/dl (poate avea valori chiar şi mai mari).
În mod normal, subtratul energetic principal al organismului este glucoza care poate fi utilizată doar în prezenţa unei cantităţi optime de insulină. Insulina, hormon secretat de către pancreas, ajută la introducerea glucozei în celulele corpului pentru ca aceasta să fie utilizată ca sursă energetică. În lipsa insulinei, glucoza rămâne în sânge şi este folosit ca şi subtrat energetic catabolismul lipidelor, care nu necesită insulina pentru metabolizare. De asemenea, lipsa glucozei duce la utilizarea rezervelor de grăsimi. Folosirea lipidelor ca şi sursa de energie va avea ca rezultat producerea unor substanţe toxice (corpi cetonici) pentru organism care intră în circulaţia sangvină şi se creează un dezechilibru al homeostaziei organismului. Astfel pH-ul scade şi se instalează o acidoză metabolică.
1. Hiperglicemia. Cauza principală a cetoacidozei este nivelul crescut, persistent al glicemiei în sânge. Aceste situaţii apar frecvent în cazul bolnavilor cu diabet zaharat care nu urmează tratamentul prescris, ca urmare al creşterii necesarului de insulina al organismului şi administarea incorectă sau insuficientă a insulinei. Precoma diabetică poate însă să apară şi înainte ca diagnosticul de diabet zaharat să fie pus.
2. Hipoglicemia. Nu doar hiperglicemia duce la instalarea comei diabetice. Hipoglicemia are acelaşi efect. Toate celulele corpului au nevoie de glucoză pentru a funcţiona, în special cele ale sistemului nervos. Hipoglicemia poate fi cauzată de o cantitate prea mare de insulină administrată, lipsa alimentaţiei, consumul de alcool în exces şi exerciţile fizice exagerate.
Persoana care se află în comă diabetică este în viaţă şi are următoarele simptomatologii: îşi pierde conştiinţa, nu se trezeşte şi nu răspunde la nici un fel de stimul vizual sau auditiv. Înainte ca aceasta să se instaleze şi bolnavul să devină inconştient, apar semnele şi simptomele hiperglicemiei sau hipoglicemiei, în funcţie de sursa sau factorul de risc care duce la alterarea stării bolnavului.
Atât hiperglicemia cât şi hipoglicemia, în situaţia în care sunt severe şi persista pot duce la leziuni permanente la nivelul sistemului nervos central şi la boli cardiace. Dacă nu se administrează de urgenţă tratamentul, se instalează coma diabetică care poate fi fatală.
Principalele sfaturi referitoare la prevenirea precomei şi comei diabetice sunt:
Urmarea unui plan de alimentaţie adecvat. Un regim sănătos, consistent şi mai ales potrivit pentru cei diagnosticaţi cu diabet zaharat reduce riscul de creştere sau scădere a glicemiei. Se recomandă reducerea semnificativă a consumului de sare şi a alimentelor bogate în glucide.
Controlul regulat al nivelului glicemiei. Testele pentru măsurarea glicemiei trebuie făcute frecvent, astfel încât aceasta să poată fi păstrată în limite normale şi să se poată lua măsuri în cazul unor eventuale creşteri sau scăderi periculoase.
Administrarea tratamentului conform indicaţiilor medicului. Medicaţia trebuie luată în cantităţile şi la orele prescrise. Medicul poate ajusta doza în cazul unor dereglari considerabile ale valorii glucozei în sânge.
Când avem de-a face cu o comă diabetică trebuie sunat de urgenţă la 112. Se evaluează funcţiile vitale, iar dacă bolnavul nu respiră se încep manevrele de resuscitare: respiraţii artificiale şi compresiuni toracice externe.
Dislipidemia , Nefropatia diabetica , Sindromul insulinic autoimun cu hipoglicemie Neuropatia diabetica
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.