Poliartrita reumatoida- Cauze, simptome și tratament

Generalități

Poliartrita reumatoida este cunoscută în popor drept reumatism. Poliartrita reumatoida este o boală inflamatorie ce afectează articulațiile membrelor, ducând la tumefiere,durere și distrugerea articulației. Poliartrita reumatoida este mai frecventă în rândul femeilor decat in rândul barbaților, iar studiile arată că această boală se instalează aproximativ între 25 si 50 de ani. Boala poate să apară și la copii, dar atunci poartă numele de poliartrită reumatoidă juvenilă, iar simptomatologia este ușor diferită de cea a adulților.

Cauze

Modul de apariție si cauzele poliartritei reumatoide nu se cunosc la ora actuală, dar boala este considerată o boală autoimună. Poliartrita reumatoida apare când sistemul imunitar atacă membrana sinovială, ce căptușește cavitatea articulară, aceasta crește în exces, iar capetele osoase se erodează. Astfel se limitează mobilitatea și apare durerea, ducând treptat la deformarea articulațiilor.

Timpul distrugerii articulare variază de la un bolnav la altul, fiind influențat de o mulțime de factori,unul dintre ei fiind predispoziția genetică. Un procent de 40 % dintre pacienți experimentează de-a lungul evoluției bolii și simptome ce nu implică articulațiile, boala putând afecta alte organe: piele, ochi, plamâni, inima, vase de sânge, rinichi, glande salivare.

Simptome în poliartrita reumatoida

Boala, în general, nu are simptome vizibile încă de la instalare, articulațiile sunt treptat afectate. Totuși în unele cazuri, debutul bolii este brusc, inflamându-se deodată mai multe articulatii. Inflamația este simetrica la membrele din partea stângă si cele din dreapta, totuși, primele afectate sunt articulațiile mici, ale degetelor membrelor, continuându-se cu articulațiile incheieturilor de la mâini și de la glezne.

Articulațiile afectate sunt dureroase si rigide mai ales dimineața și după o perioadă mai lungă în care pacientul nu face activitate fizică. Există și pacienți care pot resimți dureri în special seara, iar alții au o stare generală de slăbiciune si oboseală asociată uneori cu febră. Poliartita reumatoidă afectează și aspectul articulațiilor care cresc în volum datorită tumefacției sau se deformează.

De asemenea pot apărea mici luxații falangiene, ducând la deplasarea degetelor de la fiecare mână către degetul mic. Pe de altă parte, la nivelul articulațiilor afectate se pot produce compresii ale nervilor învecinați ducând la apariția anesteziei sau paresteziei- sindromul de tunel carpian. Aproximativ 30% dintre bolnavii care suferă de poliartrită reumatoidă prezintă și noduli reumatoizi, care sunt niște proeminențe dense, cu o consistență dură, situate imediat sub piele.

Tratament

Deși nu există un tratament concret pentru această boală, pentru stagnarea ei se folosesc: recuperarea medicală sau metode chirurgicale- se intervine chirurgical pentru a corecta deformările articulare, pentru îndepartarea membranei sinoviale, procedură numită sinovectomie. O articulatie distrusă se poate proteza, inlocuindu-se cu o proteză din metal sau plastic. Dacă pacienții acuză dureri insuportabile și a căror articulații sunt deosebit de inflamate trebuie să urmeze tratament.

Alți pacienți, în schimb pot suporta durerile deoarece nu sunt atât de intense. La o parte din pacienți, boala dispare de la sine. Studiile arată că 3 din 4 pacienți se vindecă după ce urmează un tratament și abia 1 din 10 va ajunge să dezvolte un handicap sever. Tratamentul poliartritei reumatoide are la bază antiinflamatoarele, corticosteroizii, imunosupresoarele sau, în alte cazuri, alte medicamente ce încetinesc progresia bolii.

Intervenția chirurgicală este si ea necesară în unele cazuri. Pentru ca tratamentul să aibă rezultatele dorite, este de preferat ca bolnavul să evite activitatea fizică intensă pentru a se ameliora durerea. Prin evitarea efortului, se evită si exercitarea presiunii asupra articulațiilor afectate de boală. De asemenea, la fel de importantă este o dietă sanatoasă, bogată în pește și uleiuri vegetale, dar săracă in carne roșie.

Factori de risc

Sexul feminin este mai expus la boala, ea fiind de 9 ori mai frecventă la femei. Vârsta este un alt factor de risc, boala aparând între 40- 60 de ani, deși boala poate fi intalnita la orice vârstă. Alți factori sunt: istoricul familial, fumatul, obezitatea.

Pentru diagnosticarea bolii se folosesc: analize de sânge și teste imagistice- radiografii, ecografii ale aparatului locomotor si ale părților moi care scot în evidență inflamația membranei sinoviale.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!