Plămânii &#8211; noțiuni de anatomie

În cadrul sistemului respirator, plămânii deţin rolul primordial, aceștia fiind principalele organe ale respiraţiei. Cei doi plămâni sunt situaţi în cavitatea toracică, ocupând regiunile pleuro – pulmonare. Aceștia sunt acoperiţi de pleură, fiind ţinuţi în poziţie prin ligamentul pulmonar şi elementele pediculului pulmonar. Plămânii urmează mişcările toracelui în timpul mecanismului respirației. Plămânul la naştere are culoare roz, la adult este gri şi devine cenuşiu cu desen marmorat odată cu înaintarea în vârstă. Consistenţa plămânilor este spongioasă, moale şi foarte elastică, datorită fibrelor elastice ale ţesutului pulmonar. Plămânii, la adult, au un diametru vertical de 25 cm, iar la nivelul bazei, diametrul sagital este de 15 cm şi diametrul transversal de 10 cm; greutatea plămânului drept este de aproximativ 700 g şi cea a plămânului stâng de 600 g. Aceste dimensiuni şi valori sunt supuse variabilităţii în funcţie de individ.

Conformaţia externă a plămânilor

Forma plămânilor a fost comparată cu un trunchi de con şi va prezenta un vârf, o bază, trei feţe (diafragmatică, costală şi mediastinală) şi două margini (inferioară şi anterioară).

Plămânii – vedere anterioară

Plămânii – vedere posterioară

I) Vârful plămânului

Vârful plămânului are formă rotunjită şi urcă prin orificiul superior al cavităţii toracice până la nivelul gâtului, fosa supraclaviculară mare. Vârful este acoperit de pleura cervicală şi de membrana supra-pleurală prin care realizează raporturi:

anterior, cu: coasta întâi, muşchiul scalen anterior, vasele subclaviculare;
posterior, cu: ganglionul simpatic cervico – toracic (stelat), primul nerv toracic, plexul brahial, artera intercostală superioară, artera cervicală profundă;
lateral, cu: muşchiul scalen mijlociu;
medial, cu: corpul vertebrei T2; la dreapta: traheea, nervul vag, trunchiul brahiocefalic arterial şi venos drept; la stânga: artera subclaviculară stângă, nervul vag, trunchiul brahiocefalic venos stâng.

II) Baza plămânului

Baza plămânului este o suprafaţă concavă care priveşte inferior, iar prin intermediul pleurei se sprijină pe diafragm, fiind numită de unii autori faţă diafragmatică. Prin intermediul diafragmului, baza plămânului vine în raport:

la stânga, cu: splina, fornixul stomacului, parţial cu lobul stâng al ficatului;
la dreapta, cu: recesurile subfrenice, lobul drept al ficatului, raport care determină ascensionarea bazei plămânului drept faţă de cea a plămânului stâng.

III) Faţa mediastinală

Faţa mediastinală este concavă, priveşte spre medial şi prezintă hilul plămânului. Hilul pulmonar este aria unde structuri variate intră sau părăsesc faţa mediastinală. La nivelul hilului, structurile pulmonare sunt învelite de reflexia pleurei parietale mediastinale în pleură viscerală, fiind prelungit în jos de ligamentul pulmonar. În raport cu hilul, faţa mediastinală este împărţită în patru zone:

suprafaţă anterioară – zona prehilară,
suprafaţă superioară – zona suprahilară,
suprafaţă posterioară – zona retrohilară,
suprafaţă inferioară – zona infrahilară.

Faţa mediastinală realizează raporturi cu diferiţi constituenţi ai mediastinului. Unii dintre ei lasă o serie de depresiuni (amprente) pe suprafaţa sa:

a) la dreapta:

prehilar: impresiunea cardiacă, prin atriul drept; impresiunea venei cave superioare; impresiunea trunchiului arterial brahiocefalic; nervul frenic drept;
suprahilar: crosa venei azigos;
retrohilar: impresiunea venei azigos; nervul vag drept; esofagul;
infrahilar: ligamentul pulmonar drept.

b) la stânga:

prehilar: impresiunea cardiacă, prin ventriculul stâng; aorta ascendentă; incizura arterei subclavie stângă; o mică depresiune ce corespunde venei brahiocafalice; nervul frenic stâng;
suprahilar: impresiunea arcului aortei;
retrohilar: impresiunea aortei descendentă toracică; canalul toracic; esofagul; nervul vag stâng nervul laringeu recurent stâng;
infrahilar: ligamentul pulmonar stâng.

Hilul şi pediculul pulmonar

Hilul plămânului este o zonă uşor excavată, localizată în treimea superioară a feţei mediastinale, unde bronhiile şi elementele neurovasculare pulmonare ajung sau ies de la plămân. Hilul pulmonar drept are aspectul unei suprafeţe rectangulare, cu marginea posterioară verticală şi marginea anterioară oblică inferior şi posterior. Hilul pulmonar stâng are formă ovală, mai subţire în partea inferioară, asemănătoare unei rachete de tenis. Este situat mai sus decât hilul pulmonar drept. Totalitatea elementelor din hil formează rădăcina plămânului sau pediculul pulmonar. Există doi pediculi pulmonari, unul drept şi altul stâng.

Pediculul pulmonar este format din următoarele elemente: bronhia principală, artera pulmonară, două vene pulmonare, arterele bronhice, venele bronhice, plexul nervos pulmonar, noduli limfatici bronhopulmonari, vase limfatice, ţesut conjunctiv mediastinal. Elementele pediculului pulmonar realizează raporturi intrapediculare,artera fiind în planul anterior, venele pulmonare posterior de ea, bronhia principală mai posterior. În planul cel mai posterior se găsesc arterele şi venele bronhice. Plexul pulmonar şi nodurile limfatice sunt dispuse în faţa şi în spatele vaselor şi bronhiilor.

Raporturile intrapediculare dintre elemente se modifică în funcţie de diversele porţiuni ale pediculului. În hil, raporturile structurilor pediculului pulmonar drept sunt diferite faţă de cel stâng:

pediculul pulmonar drept: bronhia lobară superioară dreaptă – superior; artera pulmonară dreaptă – anterior; bronhia principală dreaptă – posterior; vena pulmonară superioară dreaptă – anterior şi vena pulmonară inferioară dreaptă – postero-inferior.
pediculul pulmonar stâng: bronhia principală – posterior; artera pulmonară stângă – superior; vena pulmonară superioară stângă – anterior şi vena pulmonară inferioară stângă este situată postero-inferior.

Pediculul pulmonar drept este cuprins între: vena cavă superioară, crosa venei azygos, vena azygos. Pediculul pulmonar stâng este cuprins între: aorta ascendentă, arcul aortei, aorta descendentă toracică. Raporturile extrapediculare sunt:

pleurele, se reflectă la ambii plămâni doar în porţiunea laterală;
anterior de pedicul: nervul frenic, plexul pulmonar anterior, venacavă superioară (doar în dreapta), artera aortă ascendentă (doar în stânga);
posterior de pedicul: nervul vag, plexul pulmonar posterior, vena azygos (doar în dreapta), aorta descendentă toracică (doar în stânga);
superior de pedicul: arcul venei azygos (doar în dreapta), arcul aortei (doar în stânga);
inferior de pedicul: ligamentul pulmonar;

Pediculul stâng mai prezintă raporturi cu: nervul laringeu recurent, ligamentul arterial (leagă arcul aortei cu artera pulmonară stângă), esofagul.

IV) Fața diafragmatică

Fața diafragmatică este concavă și în raport intim cu diafragmul (de unde și denumirea ei). Diafragmul este mai ridicat pe partea dreaptă (datorită ficatului), astfel încât fața diafragmatică a plămânului drept este situată pe un plan superior feței diafragmatice a plămânului stâng. Prin intermediul acestuia, fața diafragmatică a plămânului stâng vine în raport cu splina, fornixul stomacului și parțial cu lobul stâng hepatic. Recesul subfrenic drept este situat între fața inferioară a diafragmului și fața superioară, diafragmatică a ficatului (lobul hepatic drept).

V) Faţa costală

Faţa costală este convexă, netedă şi are suprafaţa cea mai întinsă, priveşte anterior, lateral şi posterior. Este mulată pe faţa internă a coastelor şi spaţiilor intercostale. Porţiunea ei posterioară este rotunjită – porţiune vertebrală, pătrunde în şanţul costo – vertebral, realizând raporturi importante cu lanţul paravertebral simpatic toracal şi pachetul vasculo-nervos intercostal. Este străbătută de traiectul fisurilor pulmonare, cu direcţie oblică de sus în jos, care pleacă şi ajung la nivelul hilului pulmonar:

Plămânul stâng prezintă o singură fisură – fisura oblică, care separă lobul superior de lobul inferior. Fisura oblică – pleacă de pe faţa mediastinală, deasupra hilului şi urcă spre posterior. Intersectează marginea anterioară aproape de vârf şi trece pe faţa costală de unde coboară oblic în jos, medial şi spre anterior până la marginea inferioară. Străbate baza plămânului şi ajunge din nou la marginea inferioară de unde urcă pe faţa mediastinală, inferior de hil.
Plămânul drept prezintă două fisuri. Fisura oblică, care are un traiect asemănător cu fisura oblică stângă, separă lobul inferior de lobul superior şi mijlociu. Fisura orizontală se orientează anterior de la mijlocul fisurii oblice şi separă lobul superior de cel mijlociu. Pleacă de pe faţa costală a plămânului drept, din porţiunea mijlocie a fisurii oblice, merge orizontal până la marginea anterioară, trece pe faţa mediastinală şi se termină la hil.

VI) Marginea inferioară

Marginea inferioară a plămânului este subţire, ascuţită şi circumscrie baza plămânului. Spre posterior este mai coborâtă deoarece urmează planul de inclinaţie a bazei plămânului. Prezintă o porţiune medială şi inferioară care separă baza de faţa mediastinală şi o porţiune laterală şi posterioară, care separă baza plămânului de faţa costală, coborând în recesul pleural costo – diafragmatic.

VII) Marginea anterioară

Marginea anterioară este ascuţită, situată posterior de stern şi anterior de pericard şi vasele mari. Separă anterior, faţa costală de cea mediastinală. Marginea anterioară a plămânului drept este uşor convexă şi întreruptă de fisura orizontală. Marginea anterioară a plămânului stâng, în porţiunea inferioară, este scobită prezentând incizura cardiacă. Inferior de incizura cardiacă, pe marginea anterioară se descrie o prelungire medială numită lingulă.

Lobii pulmonari

Fisurile (scizurile), evidente la suprafaţa plămânului, pătrund adânc până aproape de hil şi împart plămânii în lobi pulmonari. Pleura viscerală urmează traseul fisurilor interlobare, coboară între lobi, delimitând faţa interlobară pulmonară. Lobul reprezintă o unitate structurală şi funcţională care deţine o bronhie lobară şi pediculi arteriali pulmonari.

Plămânul drept este împărţit de fisura oblică şi cea orizontală în trei lobi:

lobul superior, situat antero-superior;
lobul mijlociu, cel mai mic, este de formă prismatică cu baza spre lateral;
lobul inferior, situat postero-inferior, este cel mai voluminos. Are formă de piramidă cu baza inferior.

În plămânul drept poate apare, uneori, datorită unui traiect aberant al venei azygos, crosa venei azygos, se insinuează prin lobul superior şi determină formarea unui lob acceor numit lobul venei azygos.

Plămânul stâng este împărţit de fisura oblică în doi lobi:

lobul superior, situat antero-superior, este omolog lobilor superior şi mijlociu ai plamânului drept;
lobul inferior, situat postero-inferior, are formă piramidală.

Segmentele pulmonare

Împărţirea segmentară a plămânului urmăreşte modelul de diviziune al arborelui bronhic. Fiecare lob pulmonar este subdivizat în segmente pulmonare. Segmentul pulmonar reprezintă o unitate funcţională cu vârful spre hilul plămânului care are un ax bronhoarterial. Nu are pedicul venos propriu. Teritoriul deservit de o bronhie segmentară şi pedicul arterială pulmonar propriu, delimitate de tesut conjunctiv – stromă intersegmentară formează un segment bronhopulmonar. Această formă de organizare, cu individualitate de aeraţie, arterială şi topografică, permite intervenţii chirurgicale de îndepărtare a unui segment fără a afecta funcţiile celorlalte segmente bronhopulmonare.

Segmentele bronhopulmonare

Fiecare lob al plămânului drept este subdivizat în segmente:

lobul superior al plămânului drept prezintă trei segmente: apical, posterior, anterior;
lobul mijlociu prezintă două segmente: lateral, medial;
lobul inferior prezintă cinci segmente: grupul superior format dintr-un singur segment, superior; grupul inferior sau piramida bazală cuprinde patru segmente: bazal medial sau paracardiac, bazal anterior, bazal lateral, bazal posterior.

Fiecare lob al plămânului stâng este subdivizat în segmente:

lobul superior prezintă patru segmente: grupul superior cuprinde două segmente: apico-posterior, anterior; grupul inferior sau lingula are două segmente: lingular superior, lingular inferior;
lobul inferior prezintă cinci segmente în două grupe: grupul superior este format dintr-un singur segment, superior; grupul inferior sau bazal cuprinde patru segmente: bazal medial sau paracardiac, bazal anterior, bazal lateral, bazal posterior.

Structura plămânilor

Plămânii sunt constituiţi din ramificaţiile bronhiilor şi bronhiolelor în jurul cărora se dispune componenta parenchimatoasă ce cuprinde un schelet fibro-elastic şi stroma vasculară împreună cu ramificaţiile nervoase. Un segment pulmonar este format din mai multe subdiviziuni – lobulii pulmonari, care reprezintă unitatea morfo – funcţională a plămânului aerată de o bronhiolă lobulară. Lobulul are formă piramidală cu vârful spre hil, înconjurat la periferie de ţesut conjunctiv fibro-elastic care conţine vase sanguine, limfatice şi fibre nervoase pulmonare.

Bronhiile segmentare se divid în ramuri bronhiale intrasegmentale, bronhii subsegmentare ce ventilează fiecare un subsegment. După diviziuni succesive vor lua naştere bronhiole (supralobulare) care ventilează fiecare un lobul, pătrund prin vârful lobulului şi devin bronhiole intralobulare. La nivelul lobulului, bronhiolele intralobulare continuă ramificarea şi duc la formarea bronhiolelor terminale sau lobulare. Acestea se continuă cu ramuri microscopice numite bronhiole respiratorii, care au mici alveole respiratorii prezente pe perete lor. Fiecare bronhiolă respiratorie se continuă prin mai multe pasaje cu pereţii subţiri, ductele alveolare. Pereții ductelor sunt formați din membrană fibro-elastică căptușită cu epiteliu scuamos simplu non-ciliar.

Ductele alveolare se deschid printr-un atriu în sacii alveolari. Sacii alveolari se compartimentează în mai multe formaţiuni veziculare numite alveole pulmonare. Unitatea morfo-funcțională a plămânului este formată din bronhiolele respiratorii, ductele alveolare, sacii alveolari, alveolele pulmonare și se numește acin pulmonar.

Alveola este o cavitate în formă de cupă care prezintă un mic orificiu (por alveolar) ce se deschide în ductul alveolar. Pereții sunt alcătuiți din epiteliu alveolar susținut de o membrană bazală subțire și stromă cu țesut conjunctiv reticulino-elastic, la exterior. Țesutul conjunctiv formează septele interalveolare și cuprinde și rețeaua de capilare perialveolare. Pe suprafața externă a alveolelor, arteriolele și venulele se distribuie într-o rețea perialveolară de capilare sanguine care constau dintr-un singur strat de celule endoteliale și o membrană bazală. Alveolele asigură o suprafață respiratorie pentru schimbul de gaze de 60 – 80 mp. Schimbul de oxigen și dioxid de carbon are loc prin difuziune între peretele alveolar și peretele capilarelor, care împreună formează complexul alveolo – capilar sau membrana respiratorie, cu o grosime între 0,5 – 1 µm.

Structurile componente ale complexului alveolo-capilar sunt: epiteliul alveolar, membrana bazală a epiteliului, țesutul conjunctiv dintre ele, membrana bazală a capilarului și endoteliul capilar. Țesutul conjunctivo-elastic (stroma) extrapulmonar, se dispune la suprafața plămânului formând membrana subpleurală, acoperită de pleura viscerală. Aceasta împreună cu țesutul conjunctiv mediastinal pătrund în hil, de unde se continuă ca și țesut conjunctivo – elastic intrapulmonar, care se împarte în:

componenta intersegmentară, bine reprezentată, însoțește bronhiile doar până la nivelul segmentelor pulmonare, formând septe care le delimitează. Acestea conțin venele pulmonare intersegmentare, venele bronhice și vase limfatice. Țesutul se continuă cu stroma perilobulară, mai slab reprezentată.
componenta intrasegmentară și intralobulară, unde o mică parte de țesut conjunctivo-elastic pătrunde și în lobulul pulmonar, însoțind ramura arterială intralobulară.

Structura căilor aeriene intrapulmonare

Vascularizația plămânilor

Vascularizația plămânilor este asigurată de două circulații distincte:

Funcţională – asigurată de vasele pulmonare. Arterele pulmonare, care aduc sânge cu dioxid de carbon către alveole şi venele pulmonare care duc sângele oxigenat la inimă.
Nutritivă – asigurată de vasele bronhice şi de limfatice. Arterele şi venele bronhice, de calibru mai mic, aparțin circulației sistemice, furnizează sânge oxigenat țesuturilor pulmonare și bronhiilor.

I) Vascularizația funcțională

Artera pulmonară dreaptă și stângă, ramuri terminale ale trunchiului pulmonar, trec prin mediastin, ajung în hil, intră în constituția pediculului pulmonar drept și stâng și pătrund în plămân, de unde se ramifică urmând modelul de ramificare al bronhiilor. Arterele lobare, arterele segmentare se ramifică în continuare, dau arterele lobulare și se termină intr-o rețea densă de capilare perialveolare care se distribuie sacilor alveolari și alveolelor pulmonare. În septele interalveolare, capilarele pulmonare formează plexuri de unde sângele bogat în oxigen este preluat de sistemul venos.

A) Artera pulmonară dreaptă

Artera pulmonară dreaptă este orientată spre dreapta, ascendent şi posterior. În hil, se poziționează anterior și inferior de bronhia principală dreaptă și anterosuperior față de venele pulmonare drepte. În parenchimul pulmonar se împarte în ramuri arteriale anexate bronhiilor:

a) Arterele lobare superioare, situate medial faţă de bronhii, sunt:

artera segmentară apicală, destinată segmentului apical.
artera segmentară anterioară, dă naştere la două ramuri: ramura ascendentă, pentru segmentul posterior și ramura anterioară descendentă, pentru segmentul anterior.
artera segmentară posterioară, cu cele două ramuri: ramura ascendentă sau artera scizurală dorsală, ramură inconstantă, pentru segmentul posterior și ramura descendentă sau artera scizurală ventrală, ramură inconstantă, pentru segmentul anterior.

b) Artera lobară mijlocie, situată inferior faţă de bronhii, dă naştere la două ramuri segmentare, mai puțin voluminoase:

artera segmentară medială, pentru segmentul medial.
artera segmentară laterală, pentru segmentul lateral.

c) Arterele lobare inferioare, situate lateral faţă de bronhii, uneori pot să dea colaterale pentru lobul mijlociu și sunt reprezentate de:

artera segmentară superioară, destinată segmentului superior.
porţiunea bazală, ramura inferioară, din care se desprind ramuri destinate segmentelor pulmonare corespunzătoare: artera segmentară bazală anterioară, artera segmentară bazală laterală, artera segmentară bazală medială sau artera paracardiacă, artera segmentară bazală posterioară.

B) Artera pulmonară stângă

Artera pulmonară stângă are un traiect oblic, superior și spre stânga. În hil, se poziționează antero-superior de bronhia principală stângă şi superior de venele pulmonare stângi. După ce intră în parenchimul pulmonar se împarte în ramuri arteriale anexate bronhiilor:

a) Arterele lobare superioare, se îndreaptă înainte, sunt scurte, situate medial de bronhii și irigă lobul superior și lingula prin:

artera segmentară apicală, destinată segmentului apico – posterior;
artera segmentară anterioară, dă naştere la două ramuri: ramura ascendentă, pentru segmentul apico – posterior; ramura anterioară descendentă, pentru segmentul anterior.
artera segmentară posterioară, dă naştere la două ramuri ce deservesc segmentul apico – posterior: ramura ascendentă, ramura descendentă.
artera lingulară, dă naştere la două ramuri: ramura lingulară inferioară, pentru segmentul lingular inferior și ramura lingulară superioară, pentru segmentul lingular superior.

b) Arterele lobare inferioare, se îndreaptă înapoi, situate lateral faţă de bronhii. Se bifurcă într-o ramură superioară scurtă și o ramură cu un scurt traiect inferior spre baza plămânului care, se ramifică și irigă restul segmentelor lobului inferior stâng:

artera segmentară superioară, pentru segmentul superior.
porţiunea bazală, din care iau naştere ramuri pentru segmentele pulmonare corespunzătoare: artera segmentară bazală anterioară, artera segmentară bazală laterală, artera segmentară bazală medială, prezentă chiar în lipsa segmentului pulmonar corespunzător și artera segmentară bazală posterioară.

Venele pulmonare se formează din vasele capilare ale rețelei perialveolare, în legătură cu rețeaua capilară peribronhică (bronhiolele respiratorii), apoi la periferia lobulului formează venele perilobulare. Acestea trec în septurile interlobulare, se unesc între ele și formează venele interlobulare și de aici venele intersegmentare, situate în septele intersegmentare. În continuare, se îndreaptă spre hil ca vene pulmonare (superioară și inferioară) împreună cu arterele și bronhiile. Acestea colectează și rețeaua superficială, subpleurală. Cele patru vene pulmonare duc sângele oxigenat la inimă, unde se deschid în atriul stâng.

A) Venele pulmonare dreapte

1) Vena pulmonară dreaptă superioară

În pediculul pulmonar drept este elementul anterior și inferior, față de artera pulmonară dreaptă. Drenează segmentele lobului superior şi lobului mijlociu al plămânului drept, unde toți afluenții principali primesc afluenți mai mici, atât intrasegmentali, cât și intersegmentali. Se formează printr-un trunchi scurt din:

vena apicală sau trunchiul mediastinal drenează segmentul apical al lobului superior drept.
vena anterioară sau vena interlobară anterioară drenează segmentele anterior al lobului superior şi lateral al lobului mijlociu.
vena posterioară sau vena interlobară posterioară, situată în fisura orizontală, drenează segmentele posterior al lobului superior şi apical al lobului inferior.
vena lobului mijlociu, drenează venele segmentului lateral și segmentului medial.

2) Vena pulmonară dreaptă inferioară

În pediculul pulmonar drept este elementul situat cel mai inferior. Drenează lobul pulmonar inferior drept, fiind format din unirea:

venei superioară sau trunchiul inter-apico-bazal, situată între segmentele superior şi bazal posterior al lobului inferior.
venei bazală comună sau rădăcina inferioară a venei pulmonare drepte inferioare, care este formată prin unirea venei bazale superioare cu vena bazală inferioară. Se situează între segmentul bazal posterior şi segmentul bazal medial.

B) Venele pulmonare stângi

1) Vena pulmonară stângă superioară

În pediculul pulmonar stâng este situată în partea cea mai anterioară. Artera pulmonară stângă este situată postero-superior iar bronhia principală stângă situată postero-inferior de vena pulmonară stângă superioară. Adună sângele din lobul superior al plămânului stâng, fiind formată prin unirea a trei ramuri principale:

vena apico – posterioară, ramura apico – dorsală sau vena centrală, are o porțiune intrasegmentală și una intersegmentală.
vena anterioară, vena interventro-lingulară, drenează segmentele anterior şi lingular superior al lobului superior. Are o porțiune intrasegmentală și una intersegmentală.
vena lingulară, drenează venele segmentelor lingular superior şi inferior.

2) Vena pulmonară stângă inferioară

În pediculul pulmonar stâng este elementul situat cel mai inferior. Drenează lobul inferior al plămânului stâng. Este formată din următorii afluenți:

vena superioară sau trunchiul inter-apico-bazal se situează între segmentul superior şi segmentul bazal posterior al lobului inferior, are o porțiune intrasegmentală și una intersegmentală.
vena bazală comună sau rădăcina inferioară a venei pulmonare stângi inferioare, se formează prin confluenţa venei bazale superioare cu vena bazală inferioară.

II) Vascularizația nutritivă

Ramurile bronhice sau arterele bronhice au originea în aorta descendentă toracică, în hil fiind situate posterior de bronhie. Însoțesc ramificațiile bronhice doar până la nivelul bronhiolelor respiratorii și se distribuie glandelor bronhice, pereților bronhici și ai vaselor pulmonare. Formează plexuri capilare la nivelul tunicii musculare și mucoase a bronhiilor, care sunt în legătură cu ramuri ale arterei pulmonare și vor drena in venele pulmonare. Unele ramuri bronhice se ramifică în țesutul conjunctiv și se termină în venele bronhice, iar altele, la exterior, formează un plex capilar subpleural.

Vascularizația bronșică

Ramura bronhică dreaptă – are originea din aorta toracică, în mod obișnuit ramură a celei de a treia arteră intercostală posterioară dreaptă. Se orientează spre dreapta, merge posterior de esofagul toracic și trece pe fața posterioară a bronhiei principale drepte.
Ramurile bronhice stângi – iau naştere din porţiunea toracică a aortei la nivelul celei de a cincea sau a şasea arteră intercostală posterioară stângă.

Ramura superioară urmează marginea superioară și trece pe faţa anterioară a bronhiei principale stângi, iar ramura inferioară se plasează pe faţa posterioară a bronhiei.

Venele bronhice se plasează pe faţa posterioară a bronhiei. Se dispun în două sisteme, unul tributar unei venei pulmonare și altul tributar sistemului azygos:

grupul profund – drenează din plexurile bronhiolare intrapulmonare și din peretele vaselor pulmonare, apoi se varsă în vena pulmonară și în atriul stâng.
grupul superficial – drenează rețeaua subpleurală, bronhiile extrapulmonare și nodurile limfatice bronhopulmonare și se varsă la dreapta, în vena azygos și la stânga, în vena hemiazygos accesorie.

Limfaticele plămânului

Sistemul limfatic al plămânului drenează limfa în:

rețeaua limfatică superficială – subpleurală, colectează limfa țesutului pulmonar periferic, de la nivelul vaselor limfatice subpleurale, care trec prin fisuri, peste marginile plămânilor, ajung în hil unde drenează în nodurile limfatice bronhopulmonare și confluează cu rețeaua limfatică profundă;
rețeaua limfatică profundă – intrapulmonară, formată din limfa colectată de la arborele bronhic (de la nivelul bronhiolelor, alveolele nu au vase limfatice), de la capilarele limfatice ale vaselor nutritive și funcționale din septele perilobulare, de unde ajunge în vase de calibru mai mare din plexurile limfatice intersegmentare și peri-bronho-vasculare. Vasele limfatice, situate în septele conjunctivoelastice pulmonare, merg împreună cu pediculii bronhovasculari spre hil, fiind colectate de nodurile intrapulmonare şi drenate în nodurile limfatice bronhopulmonare. Nu există anastomoze profunde între cele două rețele, doar la nivelul hilului.

Căile limfatice drenează, în continuare, limfa din nodurile limfatice bronhopulmonare, în:

nodurile limfatice traheo-bronhice inferioare, colectează vasele limfatice pulmonare drepte şi stângi, apoi drenează limfa în nodurile traheobronhice superioare;
nodurile traheo-bronhice superioare, se găsesc de o parte şi de alta a traheei, drenează limfa provenită de la nivelul feţelor mediastinale ale plămânilor, în nodurile limfatice paratraheale;
nodurile limfatice paratraheale, se găsesc pe fețele laterale ale traheei toracice și de aici limfa se drenează în trunchiul limfatic bronhomediastinal drept și stâng.

Nodurile juxta – esofagiene colectează limfa mai ales de la nodurile limfatice traheobronhice şi o drenează spre ductul toracic. Din colectorul limfatic bronho – mediastinal drept, limfa se varsă în ductul limfatic drept, iar din colectorul limfatic bronhomediastinal stâng, limfa se varsă în ductul toracic.

Limfaticele plămânilor

Inervația plămânului

Inervația plămânilor este asigurată de fibre nervoase care intră în constituția plexurilor pulmonare, două pentru fiecare plămân.

Plexul pulmonar, dispus în jurul bronhiei principale, este format din ramuri nervoase parasimpatice (vagale) și simpatice, ale căror fibre aferente preiau informații de la alveole și mucoasa bronhiilor, iar fibrele eferente se distribuie musculaturii bronhice. Plexul pulmonar mai trimite eferențe pentru trahee, esofag și pericard.

Ramurile nervoase sunt grupate în:

plexul pulmonar anterior – situat anterior de pediculul pulmonar, este format din ramuri bronhice care pleacă din porțiunea suprabronhică a nervului vag sau din ramura cardiacă inferioară din plexul cardiac și care se anastomozează cu fibre simpatice.
plexul pulmonar posterior – situat posterior de pediculul pulmonar, este format din ramuri mai groase provenite din porțiunea retrobronhică a nervului vag care se anastomozează cu fibre simpatice.

Fibrele parasimpatice au originea în nucleul dorsal al vagului, sunt fibre preganglionare și fac sinapsă în mici ganglioni intrapulmonari de unde pleacă fibrele postganglionare. Funcțional, sunt destinate musculaturii bronhice, fiind vasodilatatoare, bronhoconstrictoare și secretorii, stimulează secreția glandelor bronhice. Fibrele simpatice preganglionare au originea în segmentele medulare toracice superioare, intră în lanțul simpatic, fac sinapsă în primii ganglioni simpatici toracali de unde pleacă fibrele postganglionare, care trec în plexul pulmonar. Funcțional fibrele simpatice sunt vasoconstrictoare, bronhodilatatoare și scade secreția glandelor bronhice.

Din hil, ramurile plexului pulmonar merg împreună cu bronhiile, dar și pe traiectul vaselor pulmonare. La nivelul ramificațiilor bronhice, fibrele nervoase se dispun în plexuri situate și în tunica submucoasă.

Plămânii – noțiuni de anatomie