Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Pielonefrita acută este o inflamație acută de origine bacteriană la nivelul rinichilor și pelvisului renal.Pielonefrita acută afectează toate categoriile de vârstă, în special copiii, incidența cea mai mare regăsindu-se în jurul vârstei de 3 ani.La femeile însărcinate, pielonefrita acută se întâlnește în aproximativ 3-5 % din cazuri.Pielonefrita acută face parte din infecțiile de tract superior .
În cele mai multe cazuri, pielonefrita apare după o infecție de tract inferior (cistită) netratată sau tratată necorespunzător.
În patologiei pielonefritei acute intervin cel mai frecvent bacteriile si mult mai rar alți germeni, virusuri, fungi, micoplasme. Dintre bacterii , Escherichia Coli este germenul cel mai frecvent întâlnit în proporție de 70-90% în infecțiile necomplicate și 20-40% din cele complicate. Alți agenți patogeni implicați în apariția pielonefritei pot fi : Klebsiella, Proteus, Staphylococcus Saprophyticus, Chlamydia, etc. Candida este considerată cea de-a doua cauză de pielonefrită acută de etiologie nosocomială fiind suspicionată la pacienții ce nu răspund la tratament corespunzător.Etiologia virală este foarte rar identificată în practică.
În mod normal, la nivelul tractului urinar nu se află germeni ( cu excepția uretrei anteriore). În anumite condiții germenii pot coloniza tractul urinar prin doua căi : calea hematogenă și calea ascendentă (cea din urmă fiind cea mai frecventă) . Într-o stare septică, se eliberează în circulației de la nivelul unor focare de infecție germeni patogeni. Aceștia ajung la nivelul rinichiului, pe care îl însămanțează mai ales în prezența unui factor obstructiv (calea hematogenă).
În mod normal, în uretra anterioară se pot regăsi streptococi, stafilococi sau germeni de tipul lactobacililor.De la acest nivel, bacteriile pot acescensiona și pot pătrunde în vezica urinară. Datorita uneori factori favorizanți , germenii pot ajunge până la nivel renal declanșând o inflamație acută a rinichiului și pelvisului renal(calea ascendentă).
Factorii favorizanți sunt:
Factorii de protecție ai tractului urinar sunt:
Pielonefrita acută poate fi de mai multe tipuri :
Cel mai adesea debutul pielonefritei este brusc cu febra 39-40° C însoțită de frisoane , transpirații , cefalee, grețuri , vărsături și stare generală alterată. Pacienții prezintă dureri lombare, de obicei bilaterale, cu caracter colicativ în cazul prezenței unui factor de tip obstructiv. Tabloului clinic îi se mai asociază polakiuria , alguria, disuria .La persoanele diagnosticate cu diabet zaharat durerea poate lipsi.
La examenul clinic se observă sensibilitate la nivelul lojelor renale , rinichi mariți în volum , manevra Giordano pozitivă.La unii bolnavi se poate evidenția un rinichi ptozat foarte sensibil la palpare.
Examenul urinii : macroscopic urina este tulbure. Sumarul de urină va evidenția leucociturie , hematurie, cilindrii leucocitari.Proteinuria poate fi prezentă având valori cuprinse intre 0,5 g/24h și 1g/24h.Urocultura este pozitivă ( peste 100.000 germeni/ml) și se recoltează înaintea instituirii tratamentului.
Hemoleucograma ne poate indica leucocitoză cu netrofilie .Probele inflamatorii de tipul VSH,proteina C reactivă , fibrinogen vor fi crescute .Hemocultura poate fi pozitivă în 20% din cazuri, permițând izolarea germenului.
Ecografia relevă rinichii mariți în volum și prezența unui factor de obstrucție .Una sau mai multe zone hipoecogene pot ridica suspiciunea prezenței unor microabcese.
Radiografia renală simplă evidențiază umbrele renale mărite în volum. Uneori se poate observa calcificări la nivelul ariei renale sau pe traiectul ureterului ce relevă prezența unui factor obstructiv.
La urografia intravenoasă se pot observa rinichii mariți în volum,stenoze uretrale sau de joncțiune pielo-ureterală, tumori, etc.
Diagnosticul diferențial se poate face cu :
Tratamentul pielonefritei acute presupune antibioterapie administrată în prealabil după recoltarea uroculturii si hemoculturii. Cele mai frecvente antibiotice utilizate sunt cele cu spectru larg de acțiune. Aceste pot fi adminitrate intravenos sau per os. Se poate utiliza Ciprofloxacină 500 mg /12 h , Norfloxacină 400 mg /12 h timp de 14 zile.În cazurile mai severe pacientul va fi internat, tratamentul administrându-se intravenos . În aceste cazuri se pot asocia două antibiotice : Ampicilină 1g/6h cu Ciprofloxacină 500 mg /12h . Tratamentul va fi administrat pe o perioadă de 2-6 săptamâni.
Cele mai frecvente complicații ale pielonefritei pot fi :
Evoluția pielonefritei este în general favorabilă sub tratament antibiotic. Evoluția poate fi prelungită, nefavorabilă în cazul prezenței unui factor obstructiv.
Cistita , Anomalii ale sanilor , Atrofia vaginală - cauze, diagnostic, tratament Cancerul de col uterin
Dislipidemia , Nefropatia diabetica , Sindromul insulinic autoimun cu hipoglicemie Neuropatia diabetica
© Copyright 2022 NewsMed - Toate drepturile rezervate.