Piciorul varus equin- semne clinice și tratament

Benghi

10 May 2021

Vizualizări: 381

Distribuie Articolul

Piciorul varus equin, ce reprezintă cea mai frecventă formă de picior diform congenital, are o incidență de 1-2/1000 nou-născuți. Cauzele apariției acestei patologii sunt însă de cauză necunoscută, dar s-a constatat că cel mai probabil originea ei este multifactorială, depinzând de mutațiile de la nivelul cromozomilor 3 și 13, dar și de istoricul de diabet sau de consumul de tutun al ascendenților. În orice caz, s-a observat faptul că dacă ambii părinți au fost afectați de varus equin la naștere, șansele sunt de 30% ca și urmașul lor să dobândească aceeași boală.

Teoriile care stau la baza apariției malformației sunt constituite de creșterea presiunii intrauterine(enunțată de pe vremea lui Hipocrate), perturbarea procesului de rotație medială al piciorului fetal, sau schimbări în semnalul mediat al beta-cateninei.

Dacă doriți să aflați mai multe detalii legate de acest defect congenital interesant, dați click aici

Anatomia în piciorul varus equin

În principiu, mecanismul patologic al piciorului varus equin constă în contracturile părților moi din jurul gleznei și articulației talocalcaneonaviculară. Contracțiile se clasifică în:

-contracturi posterioare la nivelul: tendonului achilean, capsulei tibiotalare, capsulei talocalcaneene, ligamentului astragalo-peronier posterior și ligamentului calcaneo-peronier;

-contracturi plantare mediale aflate la nivelul capsulei talonaviculare, ligamentului deltoid sau tendonului tibial posterior;

-contracturi subtalare în ligamentul talocalcanean interosos și în ligamentul Y bifurcat.

Se descriu, de asemenea, subluxația medială și plantară ale navicularului de pe capul astragalului, calcaneul rotat medial și gâtul sau colul mai scurte ale astragalului cu angulare medială. Se aproximează că 40% din pacienții cu varus pot prezenta anomalii arteriale în membrele afectate, iar țesutul muscular suferă un proces de hipoplazie, în timp ce țesutul adipos ia proporții.

Examenul clinic al piciorului varus equin

La naștere, medicul realizează un examen clinic obiectiv complet, în urma căruia se precizează aspectul mușchilor gambei care sunt atrofici, iar tibia și peroneul sunt mai scurte pe partea afectată. Deformarea propriu-zisă a piciorului constă în cavus, adducție, varus, equin: picior în formă de bob de fasole, proeminând capul talusului, iar cutele/șanțurile normale aparținând inserției tendonului achilean sunt absente. De asemenea, o altă particularitate este poziționarea la nivel mai înalt a tuberozității calcaneene.

Clinicianul trebuie să aibă în vedere și evaluarea altor părți ale corpului pentru a elimina suspiciunea de malformații asociate și diagnosticul diferențial cu piciorul varus-equin non-idiopatic. Pentru mai multe detalii legate de bolile artculațiilor și ale mușchilor, vizitați secțiunea de pe pagina noastră dedicată acestor afecțiuni, dând click aici

Tratamentul piciorului varus equin

,,Gold standard-ul'' în abordarea tratamentului pentru piciorul varus equin este Metoda Ponseti, astfel că mai întâi se examinează piciorul, ca apoi să se manipuleze și să se aplice aparatul ghipsat. Se efectuează abducția antepiciorului, făcându-se contrapresiune pe capul talusului, rezultând așadar abducția calcaneului. Deformările clinice ale adducției mediopiciorului, varusului calcanean și equin sunt corectate împreună, iar dorsiflexia calcaneului are loc în timpul terminal al abducției. Trebuie menționat faptul că patologia nu este complet corectată până când nu se obține abducția maximă, întrucât așezarea piciorului în poziție neutră nu este suficientă.

Tratamentul ortotic se realizează prin aparate ghipsate succesive, timp de 3 luni zi/noapte (23 ore/zi), apoi până la vârsta de 4 ani( dacaă este posibil, până la 5 ani), doar pe timp de noapte (12-14 ore/zi). Copilul trebuie examinat la 2 săptămâni de la scoaterea ultimului ghips, intervalul crescând după la 6 săptămâni. Ulterior, urmărirea evoluției se înfăptuiește prin controale periodice o dată la 2 luni până la vârsta de 1 an și jumătate, ca mai apoi acestea să se realizeze o dată la 3 luni până la vârsta de 3-4 ani.

Diagnosticul diferențial se face cu piciorul varus equin postural, metatarsus varus, sau metatarsus adductus.

Ca și concluzie, piciorul varus equin trebuie depistat încă de la naștere, pentru ca medicul să poată aplica protocolul de corectare la timp și ca să îi asigure copilului șansa la o funcție locomotorie optimă ulterioară.

sursă foto: https://www.arcadiamedical.ro/articol/piciorul-stramb-varus-equin/