Căutare
Pericardul - notiuni de anatomie
Pericardul este un sac fibroseros care acoperă inima şi originea sau terminaţia vaselor mari care vin şi pleacă de la aceasta.
Pericardul este alcătuit din două componente:
- o porţiune externă, superficială de constituţie fibroasă, pericardul fibros (Pericardium fibrosum);
- o porţiune internă, profundă de constituţie seroasă, pericardul seros (Pericardium serosum).
PERICARDUL FIBROS
Are forma unui sac de constituţie fibroasă, cu baza orientată inferior la muşchiul diafragma şi vârful orientat superior spre originea trunchiului brahiocefalic. Este uşor turtit dinainte înapoi şi prezintă o bază, un vârf şi patru feţe (anterioară, posterioară, laterală dreaptă şi laterală stângă).
Pericardul fibros este fixat de structurile anatomice vecine printr-o serie de ligamente care se împart în principale (mai puternice) şi accesorii (mai slabe).
Ligamentele principale sunt reprezentate de:
Ligamentele sternopericardice (Ligg. sternopericardiaca) (Luschka):
- ligamentul sternopericardic superior, de formă triunghiulară, cu vârful la pericard şi baza evazată pe manubriul sternal,
primele două cartilaje costale şi articulaţia sternocostoclaviculară.
- ligamentul sternopericardic inferior leagă pericardul fibros de baza procesului xifoidian.
Acest ligament participă la delimitarea spaţiului frenopericardosternal (Barbier). Acesta conţine franjuri grăsoşi şi
noduri limfatice supraretroxifoidiene şi comunică cu spaţiul preperitoneal prin 3 fante diafragmatice: una mediană prin care trec vase limfatice şi două laterale străbătute de vasele toracice interne.
Ligamentele frenopericardice (Ligg. phrenicopericardiaca):
- ligamentul frenopericardic anterior, cel mai puternic, uneşte marginea anterioară a bazei pericardului cu centrul frenic al
muşchiului diafragma.
- ligamentele frenopericardice laterale, drept şi stâng, flanchează segmentul toracic al venei cave inferioare.
Ligamentele vertebropericardice (Ligg. vertebropericardiaca), drept şi stâng, continuă lamele sagitale de la nivelul gâtului.
Ligamentele accesorii leagă pericardul de organele vecine şi sunt
reprezentate de:
Ligamentul tiropericardic (fascia lui Godman);
Ligamentul traheobronhopericardic;
Ligamentul esofagopericardic (ligamentul lui Treitz).
Între pericard şi esofag se delimitează spaţiul frenopericardoesofagian (Portal) ce conţine noduri limfatice.
Raporturile pericardului fibros
Vârful prezintă o prelungire în dreptul originii trunchiului brahiocefalic (conul lui Haller) şi prezintă raporturi cu:
- arcul aortic;
- bifurcaţia traheei;
- nervul laringeu recurent stâng;
- nodurile limfatice intertraheobronhice.
Baza aderă de muşchiul diafragma, prin intermediul căruia vine în raport cu:
- lobul stâng al ficatului;
- fornixul gastric.
În porţiunea anterioară a bazei pericardului fibros se formează două anastomoze:
- una arterială între arterele frenice superioare;
- alta nervoasă (Hirschfeld) între nervii frenici.
Faţa anterioară vine în raport cu:
- plastronul sternocostal, în alcătuirea căruia intră: sternul, cartilajele costale, spaţiile intercostale, muşchii intercostali;
- muşchii transverşi ai toracelui;
- vasele toracice interne;
- nodurile limfatice ale căii toracice interne;
- recesurile costomediastinale anterioare;
- marginile anterioare ale plămânilor;
- ligamentele sternopericardice;
- spaţiul frenopericardosternal cu conţinutul său.
Faţa posterioară este în raport cu:
- esofagul şi nervii vagi;
- spaţiul frenopericardoesofagian;
- ligamentele vertebropericardice;
- ligamentul esofagopericardic;
- recesurile mediastinale pre şi retroesofagiene;
- ligamentul interpleural (Morosow);
- aorta descendentă toracică;
- ductul toracic;
- vena azigos şi venele hemiazigos;
- lanţurile simpatice toracice;
- vertebrele cardiace (T5-T8).
Feţele laterale prezintă raporturi cu:
- vasele frenice superioare;
- nervii frenici;
- pleurele mediastinale;
- feţele mediastinale ale plămânilor.
PERICARDUL SEROS
Este format din două foiţe:
o foiţă parietală (lamina parietalis) care căptuşeşte pericardul fibros;
o foiţă viscerală (lamina visceralis) sau epicardul (epicardium) care înveleşte inima.
Cele două foiţe se continuă una cu cealaltă de-a lungul a două linii de
reflexie, una în jurul pediculului arterial şi alta în jurul pediculului venos al inimii.
Între cele două foiţe se află un spaţiu virtual numit cavitate pericardică (Cavum pericardii), ce conţine o lamă fină de lichid pericardic.
Cavitatea pericardică poate deveni reală în cazuri patologice (acumulare de sânge, puroi, limfă etc.).
Linia de reflexie a pericardului seros în jurul pediculului arterial
Pediculul arterial este format din aorta ascendentă şi trunchiul pulmonar. Linia de reflexie porneşte de pe flancul drept al aortei, coboară pe faţa anterioară a aortei ascendente, pe faţa anterioară a trunchiului pulmonar, căruia îi ocoleşte flancul stâng, trece pe faţa sa posterioară, urcă spre dreapta pe faţa posterioară a aortei până aproape de trunchiul brahiocefalic de unde s-a plecat.
Linia de reflexie a pericardului seros în jurul pediculului venos
Pediculul venos este format din cele două vene cave şi cele patru vene pulmonare. Linia de reflexie, urmărită de pe flancul stâng al venei cave superioare, coboară spre dreapta pe faţa anterioară a venei cave superioare, trece pe faţa sa posterioară, descinde de pe faţa posterioară a atriul drept, trecând anterior de venele pulmonare drepte. De la vena pulmonară dreaptă inferioară coboară până la vena cavă inferioară, trecând pe faţa anterioară a acestei vene. Urcă înapoia venelor pulmonare drepte şi de la vena pulmonară dreaptă superioară trece transversal spre vena pulmonară stângă superioară formând foiţa inferioară a mezoului inimii. Coboară înapoia venelor pulmonare stângi, trece pe sub marginea inferioară a venei pulmonare stângi inferioare şi urcă pe faţa anterioară a venelor pulmonare stângi. Ocoleşte vena
pulmonară stângă superioară se orientează transversal formând foiţa superioară a mezoului inimii şi se termină pe flancul stâng al venei cave superioare, de unde s-a pornit.
Sinusul transvers al pericardului (Sinus transversus pericardii) (sinusul transvers al lui Henle sau canalul lui Theile) este un coridor transversal, în partea superioară a cavităţii pericardice şi are forma unei prisme triunghiulare cu trei pereţi şi două orificii:
- peretele anterior – este format de feţele posterioare ale aortei (în dreapta) şi trunchiului pulmonar (în stânga);
- peretele posterior – corespunde feţelor anterioare ale atriilor;
- peretele superior – este reprezentat de artera pulmonară dreaptă;
- orificiul drept – este delimitat de vena cavă superioară, aorta ascendentă şi auriculul drept;
- orificiul stâng – este delimitat de trunchiul pulmonar, artera pulmonară stângă şi auriculul stâng.
Prin cele două orificii, sinusul transvers comunică cu cavitatea pericardică.
Sinusul oblic al pericardului (Sinus obliquus pericardii) (fundul de sac al lui Haller) este situat înapoia atriului stâng, între pediculul venos drept şi cel stâng, sub mezoul inimii care îl separă de sinusul transvers.
Se mai descriu şi alte recesuri sau funduri de sac ale pericardului, cu rol în chirurgia cardiacă:
foseta retrocavă - se află înapoia venei cave superioare;
recesul interpulmonar drept – între cele două vene pulmonare drepte;
recesul pulmonar stâng – între artera pulmonară stângă şi vena pulmonară stângă superioară;
recesul interpulmonar stâng – între cele două venepulmonare stângi;
recesul dintre vena pulmonară dreaptă şi vena cavă inferioară.
Între artera pulmonară stângă şi vena pulmonară stângă superioară se găseşte plica venei cave stângi (Plica venae cavae sinistrae) (plica lui Marshall), un repliu al pericardului seros, în marginea liberă a căruia se află o mică venă ce reprezintă un vestigiu al venei cave superioare stângi din viaţa embrionară.
Vascularizaţia şi inervaţia
Arterele pericardului sunt reprezentate de ramuri ce provin din:
artera toracică internă, respectiv:
- artera pericardică anterosuperioară;
- artera pericardică anteroinferioară;
- arterele pericardice laterale;
artera frenică superioară: - ramuri pericardice (anterioară şi posterioară);
artera frenică inferioară: - ramuri pericardice inferioare;
arterele bronhice şi esofagiene: - ramuri pericardice accesorii.
Venele pericardului drenează astfel:
de la baza pericardului - spre venele toracice interne;
de la feţele anterioară şi laterale - spre venele frenice superioare şi trunchiurile venoase brahiocefalice;
de la faţa posterioară - spre vena azigos şi venele hemiazigos.
Limfaticele pericardului drenează limfa spre nodurile limfatice intertraheobronhice şi frenice.
Inervaţia pericardului este asigurată de simpaticul toracic, nervii vagi şi fibre din nervul frenic drept.
Medici care tratează această afecțiune
Articole sugerate
Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.